Ultimele decizii ale administrației americane în ceea ce privește Venezuela, inclusiv trimiterea flotei sale în emisfera sudică, indică faptul că Washingtonul intenționează să răstoarne conducerea acestui stat latino-american. Cu toate acestea, din cauza ambiguității pașilor și declarațiilor oficialilor americani, este imposibil să fie ceva sigur până la sfârșit, scrie Barbara Boland într-un articol publicat pe 27 aprilie în The American Conservative.

Recent, politica Washingtonului față de Venezuela nu poate fi numită altceva decât o serie amețitoare de contradicții. Și nu intrevede sfârșitul. Astfel, Statele Unite au numit o „recompensă pentru șeful”  Nicholas Maduro, președintele acestui stat din America Latină, precum și o duzină de foști și actuali oficiali ai țării; au înăsprit sancțiunile și au trimis cea mai mare flotă în emisfera sudică pentru a opri fluxul de droguri din Venezuela. În acest context, devine din ce în ce mai evident că Statele Unite par să fi început un curs de schimbare a regimului.

În același timp, oficialii americani au anunțat că nu caută o lovitură de stat împotriva lui Maduro, că desfășurarea Marinei SUA nu are ca scop răsturnarea acestuia și că Washingtonul dorește ca Maduro să fie de acord cu un mod de împărțire a puterii, în ciuda "unei recompense nominalizată pentru capul său". Dacă urmăriți cum s-au dezvoltat evenimentele, puteți avea impresia că, în ultima lună, politica SUA față de Venezuela poate fi numită haotică.

La sfârșitul lunii martie, Statele Unite l-au acuzat pe Maduro și o duzină de foști și actuali oficiali de corupție, trafic de droguri și trafic de droguri. Departamentul de Stat a anunțat că Statele Unite vor plăti 15 milioane de dolari pentru informații care vor conduce la arestarea și condamnarea lui Maduro.

O zi mai târziu, Elliot Abrams, care a fost selectat ca trimis special al SUA în Venezuela de către secretarul de stat, Mike Pompeo, pentru experiența sa, a anunțat crearea unei „Platforme pentru transferul democratic al puterii în Venezuela”. În cadrul său, guvernul Maduro ar trebui să încheie un acord privind împărțirea puterii. Planul nu explică modul în care liderii venezueleni, pentru care au fost alocate recompense generoase, ar trebui să se așeze acum la masa de negocieri cu Juan Guaido, pe care SUA îl recunoaște ca lider legitim al Venezuelei.

Între timp, administrația Trump a înăsprit sancțiunile asupra Venezuelei și a anunțat cu mare pompa că navele de război ale SUA se îndreptau spre Caraibe pentru a preveni „forțele corupte ” și cartelurile de droguri să exporte droguri în Statele Unite.

„Scopul este înlocuirea dictaturii ilegale a [președintelui] Maduro cu un guvern de tranziție legitim, care poate organiza alegeri libere și corecte, după care toți venezuelenii vor avea reprezentare la putere. Este timpul ca Maduro să plece”, a spus Pompeo.

Câteva zile mai târziu - și optsprezece ani după ce SUA au sprijinit lovitura de stat împotriva lui Hugo Chavez - Abrams a avertizat că, dacă Maduro va rezista la organizarea unui „ guvern de tranziție”, plecarea lui va fi mult mai „periculoasă și bruscă”. Da, acesta este chiar Abrams care acum doar câteva zile a recomandat un acord privind separarea puterilor. Pentru mulți, retorica agresivă a lui Abram arăta ca și cum Statele Unite „ au amenințat de fapt o altă tentativă de omor ” , la fel cum au susținut „tacit” aceeași tentativă de asasinat în 2018.

Însă șeful forțelor armate americane din zona Americii Centrale și de Sud, amiralul Craig Fuller, „a schimbat retoric” cursul anterior. Fuller a spus că acumularea americană în Caraibe nu are ca scop răsturnarea lui Maduro. Decizia de a-și dubla eforturile de combatere a traficului de droguri în America Latină nu a fost direct legată de rechizitoriul lui Maduro și de „presiunea economică și diplomatică”. În plus, nefolosirea forței militare este în continuare politica preferată a SUA pentru eliminarea lui Maduro de la putere.

Deși conduce cea mai mare desfășurare a Marinei SUA în emisfera sudică și cea mai mare de la invazia Panama, pentru răsturnarea generalului Manuel Noriega, Fuller susține că operațiunea sa „nu este un semn al unei noi militarizări în Caraibe” și că nu ar trebui considerata „o schimbare în politica guvernului american”. Astfel, obiectivele reale ale administrației Trump din Venezuela rămân obscure, dacă nu neinteligibile.

Potrivit lui Alejandro Velasco, profesor asociat al Departamentului de Artă Contemporană din America Latină la Universitatea New York, Departamentul de Justiție al SUA il acuză mai întâi pe Maduro de trafic de droguri și numește o recompensă, iar apoi navele americane sunt dislocate în emisfera sudică, „suna suspect.” În orice caz, trimiterea navelor, care se presupune ca lupta împotriva fluxului de droguri, este îndreptată împotriva lui Maduro, pe care justiția americană îl acuză de implicare în traficul de droguri.

"Cert este că principala sursă (sau chiar secundară sau terțiară) a veniturilor lui Maduro nu sunt drogurile, ci minerale precum petrolul și aurul", a subliniat Velasco.

Colegul său, profesor și expert în politică latino-americană la Universitatea Internațională din Florida, Eduardo Gamarra a numit interesantă abordarea SUA,  că Maduro este mai întâi numit traficant de droguri, iar apoi, după o săptămână, Washingtonul vrea să negocieze cu el. Potrivit lui Gamarra, un lucru este cert: intenția declarată a Administrației Prezidențiale a SUA, Donald Trump, de a desfășura Marina SUA pentru a stopa traficul de droguri este inutilă. Cert este că, spune Gamarra, si în trecut Statele Unite au efectuat în mod repetat exerciții similare pentru combaterea traficului de droguri, obținând aproape niciun rezultat.

„Este ca un balon, majoritatea drogurilor vin prin Mexic ... 83% din cocaina care intră în Statele Unite vine prin Mexic, care este controlat în prezent de cartelurile mexicane”, a adăugat el.

Potrivit acestuia, traficanții de droguri nu au nevoie să transporte droguri prin Caraibe, atunci când există o rută de teren relativ fără probleme prin granița de sud a Statelor Unite. Desigur, din cauza coronavirusului, fluxul de mărfuri a scăzut, așa că ar trebui să vă așteptați probabil la o „reducere a consumului de droguri”. Cert este însă că majoritatea drogurilor care vin în Statele Unite vin prin Oceanul Pacific și nu pe coasta Atlanticului.

Poate că administrația Trump vrea să obtina capital politic intern și nu urmareste obiective pe termen lung ale politicii externe, consideră Velasco. Gamarra observă că în Florida, sunt mulți imigranți din Venezuela și Cuba, care au salutat fericiti vestea despre desfășurarea navelor americane. Drept urmare, au fost dezamăgiți de lipsa de actiune și declarațiile contradictorii ale administrației. "Cu timpul, vor avea sentimentul că au fost înșelați din nou", a subliniat Gamarra.

Un angajat al Institutului American de Antreprenoriat și fostul ambasador Roger Noriega. a menționat că desfășurarea de nave de război în largul coastei Venezuelei „este un semn foarte tangibil că SUA își pierd răbdarea” în raport cu Maduro. Este de acord cu abordarea agresivă a administrației.

„Costurile devin destul de mari”, a spus el, adăugând că autoritățile venezuelene „destabilizează restul regiunii, inclusiv principalul aliat al SUA, Columbia”.

"Trump va trebui să se gândească la luarea unor decizii pentru a rezolva această problemă", a spus el. „Acest lucru ar putea însemna crearea unui cadru care să ofere asistență umanitară sau obținerea autorității Congresului pentru a efectua operațiuni ascunse împotriva celor  care sunt responsabili de actuala stare de fapt din Venezuela.”

Potrivit lui Roger Noriega, este puțin probabil ca „mulți oameni să dea vina pe Trump”, „dacă invadează cu puțină forță  Venezuela, cum a fost cazul lui Noriega, in Panama” în anii 80. Oamenii vor fi nemulțumiți dacă amânarea continuă.

Nu toată lumea, concluzionează Barbara Boland, va fi de acord cu Roger Noriega, care a susținut o politică puternică a SUA în regiune, deoarece a ocupat funcția de secretar de stat adjunct pentru emisfera occidentală in timpul  presedintelui George W. Bush. Este posibil ca instinctele anti-intervenționiste ale lui Trump să prevaleze.

D.A.