Mai erau cîteva minute pînă ce trenul de Constanța cu trecere prin Fetești avea să plece din Gara de Nord. Călătorii, în mare parte, își ocupaseră locurile rezervate. Mai era însă, ici-colo, și cîte un călător rămas în dreptul ușii de acces, să mai schimbe o vorbă cu persoana care îl condusese la tren.
- Acesta e trenul de Fetești?, întreb controlorul.
- Da! Vedeți că pentru Constanța sînt cele două vagoane de la locomotivă, îmi explică el amabil, cu vocea de prieten adevărat al călătorilor.
Deodată, trenul se rupse în două... Din cele patru vagoane cîte avea, două rămăsese legate de locomotivă, iar celelalte urmînd să plece spre altă destinație.
Nu-l mai întreb nimic pe omul de la CFR... Mi-am înșfăcat bagajul și am grăbit pasul spre vagonul indicat pe bilet... Era ultimul vagon, și vedeam, prin geamul ușii care despărțea compartimentul, cum calea ferată rămînea în urmă, în hurducăitul roților vagoanelor, pierzîndu-se în întunericului nopții.
- Aici e vagonul numărul 2, cu locul 84?
- Aici!, îmi sări în ajutor un călător, aflat în partea opusă locului pe care urma să mă așez.
Ca să mă asigur încă o dată că nu am greșit cursa, îl întreb pe bărbatul amabil dacă trenul merge la Fetești.
- Merge, îmi zise el, cu aceeași voce caldă.
- Și dumneavoastră tot la Fetești?, îl întreb bucuros că am găsit un tovarăș de drum cu care să pot vorbi, mai ales că afară începuse a se înnopta.
- Pînă la Ciulnița... După ce cobor eu, următoarea stație e Fetești. E de mers cam vreo jumătate de oră, dacă nu are întîrziere.
Încă un element de care trebuie să țin seamă, mai ales că trenul nu stă în gară mai mult de un minut.
Omul ar fi vrut să mai spună ceva, că după cîte aveam să observ îi plăcea să stea de vorbă. Însă discuția noastră se întrerupse brusc, din cauza unui grup de cinci tineri, două fete și trei băieți, pînă în 20 de ani, îmbrăcați extravagant, ei cu barbă și plete, și cu pantalonii mai mult zdrențe pe ei. Năvăliră în compartiment spre locurile lor ca niște huni.
- Vezi, barosane, zise unul din băieți, către altul din grup... Să nu te mai dai la gagică-mea... Stricăm prietenia.
- Dar nici tu la a mea... Sîntem la egalitate... Tu te-ai dat la a mea, eu la a ta... Să punem punct, ai?!
Toți începură să rîdă în hohote, bătînd cu picioarele în dușumele și cu pumnii în canapele, strigînd ca pe stadion vorbe greu de reprodus. De la un capăt la altul al vagonului, se auzea numai glasul lor.
La apariția controlului, se potoliră. Au fost verificați pe rînd dacă au bilete de călătorie și dacă totul e în ordine.
- Studenți?
- Studenți, zise unul mai guraliv din grup, care părea un fel de șef al lor.
- Vă rog să nu mai fumați aici și să vă comportați civilizat, îi atenționă controlorul. Dacă am reclamații de la călători, sînt nevoie să anunț poliția...
- Așa e bre, nenicule!
- Nu vreau să ne facem necazuri unii altora.
Nici nu plecase bine controlorul, că ei începură din nou cu gălăgia...
Noi sîntem studenți
Bătrînii ne fac idioți
Olei... olei
Dar noi sîntem aceia
Care le dăm pensioara   
Olei... olei
Fel și fel de improvizații, unele de-a dreptul șocante... Vagonul era plin de călători, dar nimeni nu scotea o vorbă... Și erau bărbați și femei, tineri și copii care mergeau la mare. Văzînd că toți stăteau cu capul plecat și nimeni nu avea curajul să se ia de ei, am luat-o ușor către ușă, că nu peste mult timp urma stația Fetești, unde trebuia să cobor, pentru a merge la o cunoștință. Și ca să nu mă ia de fraier, le zic:
- Parcă ați fi scăpați din junglă, dragii mei... Vai de studenția voastră și de părinții care v-au născut...
Pentru moment, n-a ripostat nimeni, dar după ce s-au dumirit cum stau lucrurile, începură a se dezlănțui și a cînta în urma mea, de mi se făcu milă de ei, dar și scîrbă, în același timp:
Noi sîntem studenți
Noi sîntem studenți
Olei... olei
Și-i f.... pe proști
Olei... olei
Am coborît din tren cu un gust amar pentru timpul petrecut în scurta mea călătoria de la București Nord pînă la Fetești, și nu din alte motive, ci din  cauza acelui grup de tineri care, prin felul lor de comportare, cred că numai studenți nu erau.
ION MACHIDON,
directorul Revistei „Amurg sentimental”