Noi, „Prietenii lui Nostradamus“, sîntem un mic grup de profesori universitari, toţi cu vîrste în jur de 90 de ani, deci, trăitori pe aceste meleaguri încă de la moartea regelui Ferdinand (1927) şi „descălecarea“ regelui Carol al II-lea dintr-un avion (la 6 iunie 1930), pe un cîmp de lîngă Bucureşti. Toţi aceşti venerabili intelectuali au avut, la vremea lor, activităţi de conducere în universităţi, fiind laureaţi ai Premiilor Academiei Române şi deţinători ai înaltei distincţii ,,Ordinul Meritul Ştiinţific”. Aşadar, sînt cunoscători direcţi (şi nu din documente scrise de alţii) ai tuturor evenimentelor care s-au derulat de atunci şi pînă în zilele noastre. Am urmărit cu interes convorbirea ce a avut loc, cu un timp în urmă, între realizatoarea TV Cristina Ţopescu şi membrii familiei regale. Ne-a impresionat să aflăm de la fostul rege adevărul – desigur, nu complet – despre disputele pe care acesta le-a avut cu Carol al II-lea, tatăl său, şi cu mai mult decît prietena acestuia, Elena Lupescu (Wolf). Fostul rege Mihai nu ne-a spus, însă, dacă ştia cum de am ajuns la un război cu URSS şi despre cauzele care au dus la declanşarea acestuia. Totul a început cu scoaterea din guvernul ţării, la 29 august 1936, a ministrului de Externe Nicolae Titulescu, la presiunile asupra regelui Carol al II-lea, exercitate de Hitler şi de Mussolini (supăraţi pe pacifistul Titulescu, încă de pe vremea cînd acesta era preşedinte – şi încă de două ori – al Ligii Naţiunilor, cu sediul la Geneva, fapt pentru care Germania şi Italia s-au şi retras din Liga Naţiunilor). Acest lucru se întîmpla la numai o lună după ce Titulescu se întorsese de la o conferinţă internaţională desfăşurată la Montreux, şi tocmai cînd acesta urma ca, două luni mai tîrziu, să încheie, la Geneva, cu Maxim Litvinov (la acea dată, ministru de Externe al URSS) un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică. (Încheiase, de fapt, încă din anul 1934, un gentlemen agreement asupra acestei probleme). După plecarea lui Titulescu în Franţa, Litvinov l-a vizitat acolo şi l-a informat despre faptul că Guvernul României face greşeli, din cauza cărora ar putea pierde Basarabia. Ceea ce s-a şi întîmplat, România fiind, apoi, tîrîtă într-un război care, în final, ne-a dus unde se ştie şi în urma căruia regele Mihai a fost silit să abdice.

Fostul rege ne-a povestit despre arestarea lui Ion Antonescu, la 23 august 1944, şi despre ceea ce a spus şi a făcut acesta la plecarea de la Palat. Reţinem aici numai referirea la acea ameninţare că, ,,a doua zi, vor fi ucişi” (n-am reuşit să înţelegem care ar fi fost persoanele vizate de Antonescu). Într-adevăr, în ziua următoare, nemţii au bombardat palatul, dar regele Mihai nu mai era acolo. Părăsise reşedinţa la orele 12,30 din acea noapte, după declararea, la Radio, a ieşirii ţării din războiul împotriva URSS, plecînd către o destinaţie necunoscută. De fapt, el a ajuns în comuna Dobriţa, din judeţul Gorj, şi a fost găzduit în splendida locuinţă de vacanţă a unui general originar din acea localitate.

Povestea ne-a fost descrisă de unul dintre colegii noştri, care, la acea dată, avea 17 ani şi se afla în vacanţă în satul Suseni, aparţinînd de comuna Dobriţa, în casa unui văr primar, viitor profesor de excepţie în învăţămîntul liceal din zonă. După aflarea veştii, el a fugit împreună cu vărul său la biserică, unde, amîndoi au tras clopotele şi i-au informat pe ţăranii sosiţi în grabă despre evenimente. Ceea ce s-a mai întîmplat acolo a fost relatat pe larg de prietenul nostru, într-un articol cu titlul ,,La 27 august 1944, Regele Mihai mi-a prezentat onorul”, apărut în ziarul „Tricolorul“, în urmă cu cîţiva ani, sub semnătură proprie.

După publicarea articolului, am aflat şi cum a fost realizată plecarea regelui: la orele 12,30 din acea noapte, într-un convoi de militari, condus de colonelul Anton Dumitrescu. Militarii pregătiseră această deplasare, bănuind ceea ce s-ar fi putut întîmpla. Bravo lor!

Ipotetic vorbind, dacă acest război ar fi fost evitat, România şi-ar fi păstrat teritoriile deţinute în perioada interbelică, iar Mihai ar fi rămas, probabil, rege. Carol al II-lea şi-ar fi păstrat tronul şi ar fi murit rege, iar Mihai I ar fi fost, şi azi, rege al României. Situaţie la care nu se mai poate reveni, oricît mai speră alţii. Şi dacă nu ştiu de ce, să ne întrebe şi le vom spune noi.

PRIETENII LUI NOSTRADAMUS