La scurt timp după plecarea lui la cele veşnice, spuneam despre Ştefan Andrei, în revista ,,România Mare”, că a fost un politician care, vreme de aproape 3 decenii, a contribuit, prin activitatea sa, la ridicarea prestigiului României pe plan internaţional. Nu este o noutate faptul că acţiunile de politică externă ale ţării noastre, din perioada 1975-1989, au plasat România ca pion principal, pe tabla de şah a lumii, în lupta pentru pace şi colaborare paşnică între popoare. Pentru a înţelege mai exact în ce a constat contribuţia valoroasă a lui Ştefan Andrei, amintesc cititorilor cîteva dintre gîndurile, preocupările şi opiniile sale asupra unor evenimente controversate, cuprinse în cartea de memorii ,,Din frac în zeghe. Istoriile mele dintr-un pătrar de veac românesc”, apărută la Editura Adevărul. Chiar din titlul ales de autor se poate observa ironia amară la adresa politicienilor de după 1989, care s-au dovedit incapabili să cîntărească just tot ceea ce a făcut acest om remarcabil pentru România. Aflăm, din cuprinsul volumului de memorii, o serie de evenimente şi de întîmplări, din care se degajă trăsăturile definitorii ale personalităţii sale: cinstea, setea de adevăr şi curajul de a fi el însuşi, în orice împrejurare. Chiar şi atunci cînd destinul său a fost puternic marcat de factorul politic, omul Ştefan Andrei nu şi-a pierdut omenia.   

În prima parte a cărţii, autorul ne povesteşte despre familia sa din Podari, judeţul Dolj, despre perioada adolescenţei, şcolile absolvite, despre formarea sa intelectuală, despre soţia care i-a stat alături timp de 52 de ani, evocînd perioadele bune, dar şi pe cele mai puţin plăcute, trăite în convulsiile politice ale evenimentelor din anii ‘80. Ne relatează sentimentele sale, prin redări fireşti, oneste, cu istorioare fără umbre şi fără acuze la adresa meandrelor şi a culiselor politice ale vremurilor de atunci. Cît despre perioada de detenţie postdecembristă, la care a fost supus la vîrsta senectuţii, el o califică drept ,,o mare greşeală”.

Parcurgerea acestor memorii, lăsînd la o parte orice prejudecăţi şi opţiuni politice, oferă cititorilor prilejul unei lecturi de calitate şi posibilitatea cunoaşterii unor evenimente importante din istoria modernă a ţării, prin mărturiile unui om aflat în poziţii importante în Stat şi care, îndeosebi ca ministru de Externe (8 ani), a contribuit substanţial la creşterea prestigiului României în lume. El subliniază, în cartea sa, că a asistat la înălţarea şi decăderea lui Nicolae Ceauşescu, a cărui evoluţie politică, după ,,vîrful” din august 1968, s-a frînt tragic, la Tîrgovişte, în ziua de Crăciun a anului 1989. În finalul lucrării, ne sînt prezentate aprecierile de care s-a bucurat Ştefan Andrei din partea unor personalităţi politice străine, care au remarcat meritele sale indiscutabile de om politic şi de Stat, şi, aşa cum sublinia, printre altele, Mario Soares, preşedintele Portugaliei, ,,de slujitor credincios al Interesului Naţional al României, mai mult decît al regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu”.

ANTON VOICU