
- 15-01-2021
- 0 Comentarii
- 269
- 0
Motto: ,,În fiecare zi o nouă neliniște,/ O nouă-ntrebare, o nouă cădere/ Ce s-a mai întîmplat în Ogradă?/ Ce s-a mai întîmplat în Soare?” (Adrian Păunescu)
În casă, sloi de gheață! Aseară, cînd m-am culcat, peste pijama am îmbrăcat
un halat plușat, mi-am tras gluga pe cap și, caloriferul fiind foarte rece, în
picioare mi-am pus șosete. În fața patului, am o oglindă ovală. Trecînd prin
fața ei, am văzut o ,,matahală”. Am tras un țipăt ascuțit, însă mi-am revenit
cînd m-am recunoscut în halatul plușat, uitînd că l-am îmbrăcat. Cu 30 de ani
în urmă, eram mult mai tînără, soțul era în viață și, seara la culcare, îmi
spunea: ,,Îmbracă-te, iubita mea”, deși privirea lui mă dezbrăca.
În prezent, neliniștea e starea mea. În timp ce noi tremurăm în casă de
frig, e mare Tocmeală la Marea Împărțeală: ,,Dă-mi și mie, na și ție”. Și uite
așa se conjugă verbul A AVEA, scăpînd din vedere că din tot ce avem, nimic nu
ne aparține, doar ne folosim de niște bunuri, plecînd din lume așa cum am
venit. Doar Sufletul ia cu sine ce-a făcut rău și ce-a făcut bine.
Atotputernicul dispune, dînd sentințe tuturor: Rai, Iad sau Purgator, după
faptele lor. Omul încearcă să pătrundă dincolo de marginile firescului, dar
revine în panoramicul îngust al timpului, din care se naște speranța unei
reîncarnări, într-o viață viitoare. Ar fi cea mai mare nebunie să luăm viața de
la început, cu biberonul, și sfîrșind cu bastonul. De ce trebuie să trecem prin
toate acestea, nimeni nu știe. Este evident că finalitatea vitală trebuie să
aibă o cauză, deoarece în natură totul are o cauză pe care logica o impune
spiritului nostru, numit Suflet.
Oare ce conștiință au avut cei care, țesînd o pînză de păianjen bine
ticluită, au întors o filă a Istoriei poporului român, prin crima săvîrșită în
Sfînta zi de Crăciun? Atunci au însîngerat inimile a sute de oameni și ale
celor ce au murit la Revoluție. De acolo, de Sus, din preajma lui Isus, își fac
probabil sfînta Cruce, cînd văd pentru cine au devenit Eroi. Și pentru ce, dacă
după 31 de ani de libertate ,,bate vîntul” în toate?
Se fac alegeri parlamentare din patru în patru ani, cu cheltuieli enorme și
cu promisiuni niciodată onorate. ,,Mai-marii” uită că o țară nu poate exista
fără oameni, și oamenii nu pot exista fără o țară. Și unde-s cele 2-3 milioane
de oameni care s-au rupt de familie și de rădăcinile lor? Unde este avuția
națională? Aceasta este drama poporului român, ajuns la cheremul străinilor
care ne impun legi ce nu ne aparțin. După ce aleșii poporului ,,își văd sacii
în căruță”, dau bice cailor prin ogor, uitînd că ogorul este al tuturor și că:
,,A servi cinstit poporul
Nu-i un fapt înjositor.
Sîntem oameni între oameni”... (A.P.)
LILIANA TETELEA
3.1 C