Spre luare-aminte
  • 19-02-2024
  • 0 Comentarii
  • 141
  • 0

Cu mulți ani în urmă, dl. Valeri Toderici a participat la una din ședințele noastre de cenaclu de la Casa Memorială ,,Agatha și George Bacovia” din București, și, încîntat de atmosfera de lucru din cadrul reuniunii, la scurt timp de la întoarcerea acasă, în localitatea sa de baștină, Telciu, județul Bistrița Năsăud, a luat o decizie care ne-a surprins plăcut. Astfel, după ce avea să se sfătuiască cu cei din familia dumnealui și cu scriitorii din zonă, ne-a lansat invitația de a poposi și în localitatea sa, în eventualitatea organizării vreunui eveniment cultural.
La vremea respectivă am răspuns afirmativ, fără a stabili ceva concret, rămînînd ca decizia să o luăm în funcție de timpul pe care îl aveam disponibil, iar invitațiile de a ne a avea oaspeți în Telcișorul său natal și de a-i cunoaște de localnicii din zonă au continuat să vină din partea sa.
Am tot amînat vizita, pînă în 7 ianuarie anul acesta, de Sărbătoarea Sfîntului Ion, cînd miracolul s-a întîmplat și am luat hotărîrea de a fi ospeții săi, ai familiei sale și ai localității Telcișor. Cu o zi înainte, de Bobotează, ne-am îmbarcat, de cu seară, în trenul care avea să ne ducă din București spre Telciu, urmînd ca din Ploiești-Vest să ni se alăture, venind de la Vălenii de Munte, Mihai Istudor, neobositul și prețuitul meu prieten, care mă însoțește în drumețiile mele culturale prin toată țara... Drumul avea să fie pe cît de obositor, pe atît de plăcut, pentru că ne-a oferit prilejul să cunoaștem o lume pe care n-o mai văzusem pînă atunci. Ajunși la destinație, de îndată ce am pus piciorul pe peronul gării din Telciu, în acea dimineață friguroasă, cu un peisaj dominat de copacii îmbrăcați în rochii de promoroacă, am simțit lumea patriarhală a ardelenilor. Peste culmile munților pluteau parfumul poeziei lui George Coșbuc și cerneala neștearsă de pe obrazul timpului a scrierilor lui Liviu Rebreanu... Amfitrionul nostru, Valeri Toderici, ne-a întîmpinat, stăpînindu-și cu greu emoțiile revederii de la ultima noastră întîlnire. De atunci, de la Tîrgul de carte „Gaudeamus” de la București, din toamna anului trecut, trecuse ceva vreme. Pînă la începerea programului cultural, unde figura pe ordinea de zi cu prezentarea volumului său, „Catrene epigramatice” (2023), ne-a condus la locuința domniei sale, cale de cîțiva kilometri, cu mașina proprietate personală. Prilej numai bun de a ne familiariza cu această localitate, remarcîndu-i frumusețea aparte, dealurile cu păduri întinse și aerul amirosind a zăpadă și a verde crud. Aici, la Telciu, ne-am întîlnit cu atmosfera anilor din copilăria autorului, cu bunătatea omului primitor și inima sa dornică de a ne povesti despre istoria locului, cu oamenii săi simpli, minunați... După cele două ceasuri în care am zăbovit la el acasă, într-o casă bătrînească, ce adună în ferestrele ei povestea multor generații de Tudorici și chiar de-a telcișorenilor, care oricînd ar putea îmbogăți parcul cu case tradiționale de la Muzeul Satului Român, am mers la biserica din sat, unde urma să aibă loc lansarea volumului „Catrene epigramatice”. Poposind la biserică, am avut parte de una dintre cele mai frumoase experiențe culturale, față de multe alte evenimente similare, desfășurate în diverse lăcașuri de cult, la care am participat de-a lungul vremii. Lume multă, bună și blîndă, iubitoare a tuturor datinilor și obiceiurilor păstrate în lada de zestre a localității. După prezentările făcute de Preotul Bisericii Ortodoxe din Telcișor, Ovidiu-Vasile Tofan, am fost poftit, ca invitat special de la București, să iau cuvîntul. Respectînd cutuma pentru astfel de evenimente, fără echivoc, am rostit următoarele:
Dragii mei, bună ziua!
Mă bucur că am putut să fiu astăzi prezent la această frumoasă sărbătoare a Zilei Telcișorului. La cea de-a 68-a aniversare de la înființare, vă doresc să ajungeți la cît mai multe ediții.
Am venit cu toată bucuria, deși este Sf. Ion, mi-am lăsat rudele, prietenii, colegii la București, dar am vrut să fiu alături de distinsul nostru și marele meu prieten, cum îi spun, d-l Valeri Toderici, la lansarea cărții sale, „Catrene epigramatice”.
N-am să fac o analiză critică la epigramele pe care le scrie, că ar fi să zăbovim mult timp, dar în cîteva cuvinte, vreau să vă spun că sînt mai mult decît încîntat, luînd contact cu localitatea dvs. pentru prima oară.
Sînt un om care a vizitat toată țara aceasta, am fost pretutindeni, dar am rămas profund impresionat de tot ce am văzut pe drum, din mașina d-lui Toderici, venind de la gară, spre casa domniei sale... Probabil că vom vedea și alte lucruri frumoase cît vom zăbovi în Telcișorul dvs.
În două cuvinte, închei:
D-l Toderici este un scriitor carismatic, care are o voință deosebită de a scrie despre prietenii domniei sale, colegi de serviciu, sătenii săi, dar mai ales despre cei care nu mai sînt printre noi. Are un sentiment deosebit de dragoste și bucurie de a se manifesta și a vorbi cu atîta dezinvoltură despre toți cei pe care i-a cunoscut, iar Părintele a citit, mai mult decît inspirat, epigramele pe care epigramistul le-a dedicat localnicilor săi.
Vă felicit, Părinte, că ați avut inspirația ca astăzi, de Sf. Ion, să aibă loc această scurtă prezentare de carte, în această frumoasă și minunată biserică pe care o păstoriți.
După cele rostite, în aplauzele enoriașilor veniți într-un număr destul de mare, ascultînd apoi și intervențiile altor invitați, aveam să ajung la concluzia că hîtrul scriitor de epigrame, Valeri Toderici, este un om cu inima mare cît întregul Telcișor și, de ce nu, cît toate dealurile din împrejurimi, dînd dovadă de multă prietenie și considerație față de confrații lui condeieri... Tot ce am vorbit în acea zi sfîntă de 7 ianuarie, la Telciu, în biserica satului, a venit din suflet, și cred că astfel de vorbe aștepta să audă de la mine Valeri Toderci... Și tot ce le-am spus telcișorenilor face parte din realitatea vieții lor cotidiene, așa cum e redată în scrierile pe care Valeri Toderici le-a scos la lumina tiparului, spre slava și spre cunoașterea localității Telciu. Cu această ocazie, avea să ni se înmîneze nouă, dar și colegilor scriitori prezenți la eveniment, Diploma de onoare din partea Primăriei și Consiliului Local Telciu, pe care este scris următorul text: „Se acordă, cu ocazia aniversării a 68 de ani de la înființarea satului Telcișor, comuna Telciu, județul Bistrița-Năsăud (Conform decretului nr. 12 din 7 ianuarie 1956), D-lui scriitor Ion Machidon –
director al editurii „Amurg Sentimental”București –
pentru promovarea culturii, a tinerilor talente scriitoricești și participarea la cea de a II-a ediție a «Zilei Telcișorului», care s-a desfășurat la Biserica din Telcișor, duminică, 7 ianuarie 2024. Semnează Primarul Comunei Telciu, Sever Mureșan. Telciu, 7 ianuarie 2024”. Vom păstra la loc de cinste această diplomă în arhiva noastră sentimentală, pentru onoarea de care am avut parte ca invitați ai localității Telcișor, ocazie cu care am primit din partea Primăriei și Consiliului Local Telciu, a Bisericii, placheta aniversară a 68 de ani de la înființarea satului Telcișor. Astfel, am avut prilejul ca, prin acest gest, să ne convingem de frumusețea sufletească, spirituală a oamenilor acestor meleaguri care, alături de consăteanul lor, Valeri Toderici, au binevoit să participe, de Sărbătoarea Sfîntului Ion, la un eveniment social și cultural deosebit din viața lor. Felicitări tuturor, în primul rînd organizatorilor, Primăriei și Consiliului Local Telciu, bisericii în care a avut loc evenimentul, sub bagheta Preotului Ovidiu-Vasile Tofan care, cu tot sufletul, a moderat o activitate culturală frumoasă, dîndu-ne de înțeles, spre luare-aminte, cum se trăiește în Telcișor și cum oamenii știu să se îmbrățișeze frățește în sfînta biserică, întru iertarea păcatelor, apoi să revină la treburile lor gospodărești.
ION MACHIDON,
Directorul Revistei „ Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite