Astăzi soarele s-a trezit cu noaptea-n cap, A mîngîiat pămîntul şi l-a sărutat, Iar apoi l-a îmbrăţişat ca pe un copil răsfăţat Şi cu braţele-i fierbinţi l-a tot legănat…

Şi cît e ziua de lungă el l-a dezmierdat, Iar din strunele-i de raze în şoaptă i-a cîntat Cîntecele cu mult dor pentru al ei puişor, Cîntece cu foc şi dor din rărunchii lui Mărţişor…

Iar spre seară cu sfială din pleoape apuse Şi cu dragoste paternă soarele propuse, Ca pămîntul să-l aştepte o noapte cu lună Şi în zori de dimineaţă să-i dea o zi bună…

EMIL NEDELEA CĂRĂMIZARU (Poezie preluată din volumul „Privind spre ceruri cu speranţă…“)