Majoritatea românilor sînt dependenți de rețelele de socializare. Nu există nici un dubiu că mai mult de două milioane de români dețin cel puțin un cont de Facebook sau activează pe alte rețele: Instagram, Linkedin, Twitter, Tik Tok etc. Există o dependență bolnavă pe care nu doar românii, ci majoritatea cetățenilor acestei lumi o au față de interacțiunea cu social-media. Chiar dacă s-a demonstrat oficial că multe din datele lor personale au ajuns acolo unde nu trebuie, la diverse instituții publice, nimeni nu pare să fie impresionat de acest lucru. Românii s-au predat necondiționat sistemului fără ca cineva să îi forțeze să facă asta. Îmi amintesc de modul în care comunismul încerca să îi aducă la ascultare pe cei care trăiau în fostul lagăr comunist, prin tactici care inspirau mai mult frică decît respect, și mă uit acum că, practic, oamenii au fost închși în mediul virtual și controlați de acolo fără nici o lege, fără nici un mijloc de constrîngere.

De fapt, diferența dintre modul de acțiune greoi al comuniștilor și cel tentant al Americii se poate vedea în felul în care America a populat Vestul salbatic si, ulterior, Alaska la finalul Secolului al XIX-lea și în felul în care Rusia și, ulterior, URSS a populat Siberia. Diferența este de la cer la pămînt, evident. Dacă în SUA un simplu zvon conform căruia în Alaska se găsește mult aur a făcut ca mulți americani să rămînă acolo, în Rusia țaristă sau în URSS-ul lui Stalin acest lucru se făcea prin deportări, prin mutarea forțată a unor comunități întregi în lagăre de muncă silnică sau închisori. Rezultatul a fost identic, deși procedura a fost diferită.

Aceasta este și realitatea din prezent. Ceea ce comunismul nu a reușit decît prin legi și forță, Vestul a reușit prin multă inteligență, prin tehnologie. Practic, întreaga umanitate s-a predat, puțini fiind aceia care au ales să își trăiască viața în mod real, nu în acest Matrix.

În perioada în care s-a dovedit că datele personale ale utilizatorilor Facebook au ajuns pe mîinile Serviciilor Secrete americane, mulți utilizatori din Vest, în special din Marea Britanie, au ales să se ,,sinucidă virtual”, să renunțe la conturi și să părăsească viața falsă, virtuală, pe care o duceau, și să își recapete independența în viața reală. Nu știu cum a evoluat în timp această ,,sinucidere în masă”, dar am observat că, în ceea ce îi privește pe români, nu doar că nu au recurs la acest gest, dar au rămas la fel de hipnotizați în fața ecranelor ca și pînă atunci, de parcă nu le păsa ce se întîmplă cu viața lor privată, cu datele lor personale.

Acum, cînd vedeți cum se fură și cum se cîștigă alegerile, puteți înțelege cam ce se poate întîmpla cînd persoane pe care nu le cunoașteți pot decide în locul vostru cui să ofere votul? Acum înțelegeți care e treaba cu Serviciile din România? Pînă la acest furt al datelor personale, STS nu prea exista, și nici marja de manevră reală în scrutinul electoral nu exista. Ei bine, prima dată cînd STS a intrat efectiv în joc și a început să ia decizii a fost în 2014, an în care acest Serviciu a decis ocupantul de la Cotroceni. Evident că nici cu Ponta nu putem spune că ne-ar fi fost mai bine.

Ați înțeles – voi, cei care nu mergeți la vot – ce se întîmplă cu datele voastre personale? Ați înțeles că, în ciuda faptului că nu vă prezentați la urne, există persoane care pot jongla cu voturile, pentru că au aceste informatii? Ei bine, rămîneți captivi în închisoarea virtuală a social-media, și nu mai strigați că vreți să trăiți într-o țară liberă, pentru că nici măcar voi nu sînteți liberi. Sînteți la fel ca această țară: captivi și lipsiți de speranțe. Sfatul meu pentru voi este să vă cîștigați propria libertate, să vă ,,sinucideți virtual”, să vă ștergeți toate conturile online, și abia apoi încercați să trăiți liber.

Abia atunci, și doar atunci, cînd tot mai mulți români vor alege să se elibereze din propria închisoare, vom putea vorbi despre independența ca indivizi, și, ulterior, de independența națiunii române. Pînă atunci însă, nimic nu se va schimba. Politicienii, cozile de topor o vor duce la fel de bine, în timp ce țara o va duce din ce în ce mai prost. Și este explicabil, pentru că viața în penitenciar – real sau virtual – este dură!

TANO