– De ce Israelul nu a fost pregătit pentru un atac Hamas
și de ce este periculos conflictul din Fîșia Gaza? –

În dimineața zilei de 7 octombrie, militanții mișcărilor radicale palestiniene Hamas și Jihadul Islamic au atacat Israelul, stabilind controlul asupra unei părți din orașele din sud și luînd cel puțin 100 de ostatici, inclusiv străini. A doua zi, gruparea libaneză Hezbollah s-a alăturat atacurilor. Deși Israelul a mobilizat un număr fără precedent de rezerviști – peste 300 de mii de oameni, a fost posibil să se stabilească controlul asupra graniței de sud abia după două zile, iar numărul morților a depășit 900 de persoane. Pentru prima dată într-o jumătate de secol, statul evreu a declarat oficial război și adună echipamente militare la granița cu Fîșia Gaza. Presa internațională a discutat cu profesorul de relații internaționale de la Universitatea din Tel Aviv, politologul Emmanuel Navon și a aflat de ce operațiunea la sol a Armatei israeliene din Fîșia Gaza este aproape inevitabilă. Există posibilitatea ca acest conflict să devină un mare război cu Iranul la care va lua parte și Statele Unite și ce alegeri dificile trebuie să facă guvernul israelian?
Pentru prima dată în jumătate de secol, din 1973, Israelul a intrat oficial în stare de război. Cum este acest lucru perceput de israelieni?
Emmanuel Navon: Istoria Israelului este împărțită în perioada de dinainte și cea de după 7 octombrie, acesta fiind un punct de cotitură chiar mai mult decît  a fost Războiul de Yom Kippur. Apoi, acum 50 de ani, Israelul a fost luat prin surprindere, iar doctrina sa militară s-a dovedit a fi nefondată și eronată. Dar ceea ce s-a întîmplat de data aceasta este perceput și mai rău din cauza atrocităților Hamas împotriva civililor. Sute de israelieni sînt uciși, peste 100 de oameni, inclusiv copii, bătrîni și femei, sînt luați ostatici și duși în Fîșia Gaza. Cel puțin în 1973 au existat informații care indicau că Egiptul și Siria erau pe cale să atace. Doar că prim-ministrul de atunci, Golda Meir, a decis să nu lanseze o lovitură preventivă pentru a nu pierde sprijinul militar și diplomatic al SUA. Dar de data aceasta Israelul a fost pus la pămînt. Hamas, cu sprijinul Iranului, a reușit să dezactiveze camerele instalate în jurul gardului de la granița cu Fîșia Gaza, să-l străpungă și să provoace un masacru în sudul Israelului.
De ce serviciile de informații nu au putut descoperi planurile Hamas? La urma urmei, după cum s-a dovedit, pregătirea pentru atac a durat luni, dacă nu chiar ani.
E.N.: Faptul că armata și serviciile de informații israeliene nu au reușit să prevadă acest lucru este pur și simplu inexplicabil în acest moment. Acesta este un eșec de informații și militar de o asemenea amploare încît, desigur, va fi investigat după război, iar cei responsabili vor plăti pentru această greșeală.
Acum este extrem de greu de explicat acest eșec, dar, aparent, Israelul a subestimat avansarea armelor și tehnologiilor pe care Hamas le avea la dispoziție. Cred că Israelul a subestimat pur și simplu Hamas, tocmai pentru că de data aceasta Iran a antrenat Hamas, l-a înarmat și i-a furnizat tehnologie.
Mulți politicieni israelieni cer distrugerea completă a Hamas ca organizație și eliminarea conducerii sale. În acest sens, cît de probabil este scenariul intrării Armetei israeliene în Fîșia Gaza și chiar ocuparea enclavei?
E.N.: Acest lucru este destul de probabil. Nu văd cum Israelul poate distruge în mod realist Hamas fără o operațiune la sol. Chiar dacă nu acoperă întreaga Fîșie Gaza, ci o parte din ea. Armata israeliană trebuie să se asigure că această organizație și întreaga ei conducere sînt exterminate și că atacurile nesfîrșite asupra civililor israelieni nu se vor mai întîmpla niciodată. Deci da, o operațiune la sol este foarte probabilă.
Cum va schimba această operațiune status quo-ul în Fîșia Gaza și în cealaltă enclavă palestiniană, Cisiordania? Și cum va afecta dorința Palestinei de a cîștiga statutul de stat?
E.N.: Fîșia Gaza se află sub conducerea Hamas din 2007. Aceasta este o stare de fapt. Deși Fîșia Gaza nu s-a declarat oficial stat separat și nu este recunoscută
de comunitatea internațională, este un stat de facto guvernat de mișcarea Hamas. Cisiordania este administrată de Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), care a fost înlăturată de la putere în Fîșia Gaza de către Hamas în 2007. Este evident că pe termen scurt
nu se vorbește despre posibilitatea unor viitoare negocieri cu OLP.
Vorbim acum despre un război defensiv împotriva unei organizații jihadiste, iar problemele politice nu sînt foarte relevante acum. Desigur, asta nu înseamnă că problemele fundamentale ale conflictului israeliano-palestinian pot fi ignorate. Dar aș dori să subliniez că prioritatea Israelului acum este să lupte și să cîștige războiul. Problemele politice fundamentale vor fi rezolvate ulterior.
Cît de probabil este ca escaladarea în continuare a conflictului să ducă la atacuri israeliene împotriva Iranului?
E.N.: Iranul se află într-o confruntare cu Israelul de mulți ani și prezența Hamas în Fîșia Gaza și Hezbollah în Liban au fost întotdeauna un avantaj pentru el. Iranul este principala lor sursă de tehnologie, arme și bani. Și astfel Iranul este cel care are degetul pe trăgaci cînd vine vorba de aceste două organizații. Dacă Iranul încearcă să dirijeze Hezbollah împotriva Israelului, atacurile de răzbunare vor fi efectuate pe teritoriul iranian.
Ar putea escalada acest lucru într-un război cu drepturi depline între Iran și Israel?
E.N.: Categoric. Probabil că și Statele Unite vor lua parte la el. Sîntem acum în pragul unui război global în Orientul Mijlociu.
Pe ce alți aliați se bazează Israelul într-un astfel de scenariu?
E.N.: În primul rînd, Israelul, în forma sa actuală, are deja cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu. Chiar dacă tocmai a fost foarte umilit de Hamas, Armata israeliană este încă cea mai puternică armată și are cele mai puternice capacități militare din regiune.
Israelul are un aliat militar în Statele Unite, dar menține și legături militare strînse cu marile țări europene și desfășoară exerciții militare regulate cu acestea. Deci,
în cazul unei confruntări, Israelul poate conta pe Germania, Marea Britanie, Franța
și Italia.
Sînt posibile negocierile cu Hamas – chiar dacă nu chiar acum, ci în viitorul apropiat?
E.N.: Israelul a negociat cu Hamas prin intermediari în trecut. Hamas ține ostatici civili israelieni, inclusiv copii, și este posibil ca Israelul să fie gata să facă aproape orice pentru a încerca să-i elibereze, inclusiv să poarte negocieri.
Conducerea israeliană se confruntă cu o dilemă teribilă. Pe de o parte, dacă Israelul își continuă războiul împotriva Hamas, distrugîndu-i conducerea și distrugîndu-i infrastructura, va face dificilă, dacă nu imposibilă, eliberarea ostaticilor prin negocieri. Pe de altă parte, dacă intră acum în negocieri cu Hamas, Israelul nu va putea vorbi dintr-o poziție de forță.
Cum va afecta atacul Hamas asupra Israelului, inclusiv filmările îngrozitoare ale atacului asupra unui festival de muzică care a inclus victime străine, sprijinul internațional pentru Palestina?
E.N.: Astăzi vedem un sprijin foarte puternic pentru poziția Israelului în Europa – cel puțin din partea guvernelor, politicienilor și mass-media. Cred că ororile din ultimele zile au arătat, fără îndoială, adevăratele culori ale Hamas.
Acum toată lumea înțelege că Hamas nu caută să creeze un stat, nu caută să construiască un viitor mai bun pentru palestinieni, ci doar implementează o ideologie islamistă nebună și ia civili ostatici, chiar și populația civilă a Fîșiei Gaza. Ei cumpără arme și construiesc tuneluri subterane pentru a ataca Israelul în loc să construiască spitale, școli și drumuri. Astăzi, toată lumea înțelege că atîta timp cît Hamas controlează Fîșia Gaza, sprijinirea Gazei va echivala cu sprijinirea Hamas, nu a populației civile care trăiește acolo.
Cum vor afecta acest război și o potențială operațiune la sol în Fîșia Gaza normalizarea relațiilor Israelului cu țările arabe?
E.N.: Multe țări arabe care au normalizat relațiile cu Israelul au condamnat deja Hamas pentru barbaritatea sa. Cred că unul dintre motivele pentru care atacul asupra Israelului a fost lansat chiar acum a fost tocmai dorința de a perturba normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.
Nu știm încă dacă războiul se va extinde pe frontul de nord (pînă la granița cu Libanul) și dacă se va dezvolta într-un război total între Israel și Iran. În acest stadiu, acesta este deja un război între cele două țări, dar dacă escaladează într-o ciocnire directă, atunci pe termen mediu și lung nu va face decît să crească șansele de normalizare a relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.
În prezent, în Israel se desfășoară negocieri pentru a crea un guvern de unitate națională. Cît de unită este societatea israeliană și  cît de performant este sistemul politic acum?
E.N.: Israelul este unul singur. Aceasta este o greșeală tipică Hamas. Și, în general, organizațiile teroriste și autocrațiile tind să înțeleagă greșit și să perceapă greșit societățile libere. Faptul că în ultimele nouă luni au existat serioase dezacorduri între israelieni pe probleme de politică internă și reformă judiciară, nu înseamnă deloc că sîntem împărțiți în problema protecției țării noastre. Diferențele noastre constau în modul în care o gestionăm.
Pentru mulți dintre vecinii noștri din regiune, dezacordurile duc la asasinate și distrugerea țării. Am văzut războaie civile în Siria, Liban și Libia, dar în țara noastră situația este fundamental diferită. Și cînd avem dezacorduri serioase în societate, vorbim despre idei, despre politică. Cînd sîntem atacați, nu există dreapta sau stînga. Nu există opoziție sau coaliție de guvernămînt. Există un singur popor care luptă pentru țara lui.
De fapt, nu contează deloc dacă se poate forma un guvern de unitate națională, din moment ce israelienii sînt deja uniți în spatele armatei lor – indiferent de cine se află în prezent în guvern. Chiar dacă coaliția de guvernămînt și opoziția nu ajung la un acord în timpul negocierilor, actualul cabinet are întregul sprijin al opoziției pentru a purta acest război și a-l cîștiga.
N.K.