Singura șansă ca 2020 să nu fie anul dezastrului mondial
  • 07-01-2020
  • 2 Comentarii
  • 508
  • 4

Motto: ,,Şi lumea trece, şi pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămîne în veac” (Ioan 6.58)

 

Din reflex și politețe ne-am urat acum cîteva zile un An Nou fericit... Dar, lăsînd la o parte ,,tradiția” de a spera, oare credem sincer că 2020 ar putea fi un an bun? Realist, documentat și mai ales faptic analizînd, auspiciile sub care începe 2020 nu lasă loc unor previziuni pozitive. Dimpotrivă.

În primele zile ale anului mă gîndeam la acest editorial ca la un semnal de alarmă după uluitorul mesaj lansat de președintele Iohannis, coroborat cu la fel de aberantele declarații de debut ale noului ambasador al SUA. Acum însă, cînd scriu articolul de față, cu o zi înainte de Botezul Domnului, nu pot decît să mă rog la Dumnezeu să nu înceapă un război cumplit – cel puțin multiregional, dacă nu chiar mondial.

Bref, în acest an ,,al speranței” așa-numitul ,,lider al lumii libere” a ordonat asasinarea unui comandant militar de prim rang al unui stat cu capacități nucleare. Nota bene: un comandant considerat un erou în țara sa, Iranul, națiune în care eroismul are sens spiritual de primă importanță.

Din nou nota bene: generalul iranian se distinsese în războiul cu Statul Islamic, acea grupare teroristă cu clare legături (probate, cel puțin în faza sa inițială) cu poli de putere din SUA.

Tot generalul ajutase la oprirea debandadei sîngeroase create de ,,rebelii” sirieni antrenați - oficial! – de CIA! Mai mult, generalul s-a distins în lungul război cu Irak-ul lui Saddam, țară agresoare atunci... agresiune susținută tot de SUA! Deci, există nu numai argumente religioase (islamice) pentru ca generalul Qassem Soleimani să fie considerat un martir – dar și argumente naționale! Ori, sacralitatea răzbunării – legea Talionului prezentă și respectată în Islam – e cunoscută de specialiștii americani în Orientul Mijociu... deci e clar că s-a dorit o provocare a Iranului și iranienilor, ba chiar și a musulmanilor, în general! Și încă una majoră! Iar provocarea continuă dramatic în aceste zile, cînd preșdintele Donald Trump anunță că SUA e gata să lovească... 52 de locații iraniene – unele fiind sacre și extrem de importante pentru lumea întreagă. Coincidență, probabil, dar această amenințare aduce mai curînd cu distrugerile comise de așa- zisul ,,Stat islamic” asupra unor situri de maximă importanță pentru istoria și spiritualitatea lumii. Sau cu devastarea muzeului Sumerului după agresiunea americană în Irak, unul dintre cele mai condamnabile gesturi ale anilor 2000 care, alături de invazia din Afganistan, a dus la cel mai lung și extins conflict de la al II-lea război mondial încoace.

Ce se va întîmpla acum? Numai Dumnezeu ne poate ajuta să nu înceapă o demență mondială! Și spun asta pentru că El e singurul care poate interveni atunci cînd oamenii nu mai au vreun Dumnezeu.

M-am născut în 1964, la nici 20 de ani de finele războiului mondial; părinții mei au trăit războiul, lumea ținea minte ororile, își amintea nenorocirile cumplite create de cruzimea și dorința de putere a oamenilor, a națiu­nilor manipulate. În anii ʼ60, ateismul comunist păs­tra doar forma, pentru că, pe fond, chiar Stalin permisese soldaților Armatei Roșii să se roage la Dumnezeu. Da, oamenii care au trăit războiul, în care bombele și gloanțele au ucis zeci de milioane de semeni în nici cinci ani, nu mai doreau să vadă, să audă și nici măcar să gîndească așa ceva! Adică m-am născut și am crescut într-o lume care dorea ștergerea răului din reflexul public, căuta binele, înțelegerea, deschiderea, ,,pacea și prietenia între popoare”, așa cum spunea - și făcea! – Nicolae Ceaușescu. Și nu greșea... Era o lume care crease fenomenul Flower Power sau mesajul de un umanism aparte al lui Vladimir Vîsoțki. În fine... astea s-au dus! Sîntem în lumea în care președinții se amenință cu atacuri nucleare, cu ștergerea de pe pămînt a statelor, o lume în care ura este dominanta ,,sentimentală”, iar dreptul forței are avocați pînă și printre oamenii de rînd, precum pe vremuri sclavii apărau stăpînul a cărui efigie o aveau pe trup, încarnată cu fierul roșu. Așa sînt și oamenii de azi, sclavi ai unor ,,puteri” statale, ai unor grupări politice, ai unor multinaționale... ba chiar ai unor patroni! Și, mai ales, sclavi ai minciunii și manipulării care-i face să se urască și să accepte cuvîntul ,,război” la fel de ușor ca pe o rețetă pentru guturai.

Cu acest ,,război” închei prima parte a editorialului, sperînd că veți apuca să-l citiți în pace... nu în război mondial – ci doar în cel de care nu vom scăpa nici în 2020 – cel între români.

Da, războiul între români este esența mesajului președintelui Iohannis pentru 2020. În scurtul său mesaj de Anul Nou, Iohannis anunță atît războiul, cît și un adevărat dezastru pentru democrație. Concret, Iohannis spune că 2019 a fost ,,anul victoriei democrației și implicării civice”; cu alte cuvinte, Iohannis consideră că introducerea termenului „război” în demersul electoral, ca și atacurile sale sinistre la pluripartidism și, mai ales, la Constituție - astea reprezintă ,,democrația”! În 2019 Iohannis a abuzat grav de prerogative, declanșînd un Referendum contra unui partid, fapt unic pe plan european, și-a construit întreaga politică pe atacul la PSD – inclusiv în intervenții externe. Iohannis a anulat, cu de la sine putere, principiul constituțional al neimplicării politice a președintelui, participînd și chiar conducînd de facto acțiunile și deciziile PNL. Iar peste toate, Iohannis a anunțat cum trebuie să privim în 2020 aceste fapte; mai exact, în opinia lui, toate astea arată că ,,sîntem o națiune unită în jurul unor valori și idealuri comune”! Deci faptul că peste 75% dintre români au ales să nu-i dea votul pentru demersurile lui abuzive și neconstituționale, ei bine, asta NU contează pentru el! El ignoră pur și simplu că nu a fost votat, de fapt, decît de circa 32% dintre români  - și consideră că această minoritate este definitorie pentru ideea de ,,valori și idealuri comune”! Pe scurt, declararea acestei stări ca o ,,victorie a democrației” și anunțarea pentru 2020 că această situație gravă va fi ,,normalitate” prefigurează un dezastru! Este anunțarea cronicizării unui situații acute!

Să nu uităm și cealaltă parte a mesajului lui Iohannis: ,,2019 a fost anul victoriei im­plicării civice”! Adică agresiunile în plină stradă comise de energumeni ai abuzurilor iohanniste, presiunile și atacurile verbale în fața instanțelor, tracasarea unor personalități de altă orientare politică (vezi cazurile Ion Iliescu și Adrian Năstase), toate astea sînt ,,victorii” și vor fi ,,normalitate” în 2020!  Mai nou, vedem că ,,România normală” și ,,mai bună” este cea în care Guvernul subminează Parlamentul, utilizînd abuziv – și  neconstituțional! – asumarea răspunderii sau, mai nou, emițînd ordonanțe în afara cadrului de abilitare stabilit de Parlament (prin lege specială) – vezi recenta OUG de desființare a Institutului Revoluției Române. În plus, Guvernul lui Iohannis nu mai respectă nici o cutumă parlamentară, pentru ei nu există moțiuni simple, nu există comisii parlamentare, ca să nu mai vorbim că nu există un minim de profesionalism și bun-simț - sau un maxim admisibil de cretinism la nivel guvernamental.

Și da, un aspect al lui 2019 a fost și ,,victoria” decăderii totale a unei grupări politice – și aici mă refer la gruparea prezidențială, a ,,liderilor” liberali, a căror atitudine este mai docilă decît cea a Biroului Politic al CC al PCR! De la Emil Bobu nu s-au mai văzut lăudători atît de penibili ai președintelui – și nota bene: Nicolae Ceaușescu avea realizări concrete uriașe pe plan intern și internațional, pe cînd Iohannis nu a realizat nimic concret!

Iată, deci, un ultim aspect al anului ,,victorios” 2019, cel care ar prefigura ,,normalitatea” din 2020: Iohannis NU a avut nici o realizare în domeniile sale de activitate, nici măcar acolo unde a promis ceva! NU vize SUA, NU Schengen, NU Euro (din fericire!), NU rezolvarea unor situații de la unele ambasade (de exemplu de la Tel Aviv). Singura grijă a lui Iohannis a fost să se plătească sumele pentru ,,apărare”, de fapt, către SUA, și bugetele Serviciilor.

În concluzie, dacă asta e ,,normalitatea”, 2020 se anunță a fi un dezastru, anul în care Iohannis și cîțiva inși din apropierea lui vor instaura o nouă formă de dictatură în România. Și NU e o dictatură a dezvoltării, precum cea a lui Nicolae Ceaușescu, ci dimpotrivă – a pierderii ultimelor proprietăți ale românilor asupra bunurilor naționale. Și o cădere totală a democrației – din păcate fără reacții din partea unor lideri nevolnici ai Opoziției, ajunși în frunte… prin alte ,,victorii” mai puțin clare – dar care tind și ele să devină ,,normalitate”. Iohannis este primul conducător care declară deschis auto­ritatea bunului plac, anunțînd o ,,dictatură” a ,,valorilor și idealurilor comune” stabilite de el, în condițiile în care este președintele care nu a realizat nimic în mandatul său. Formula ,,Așa cum spun partenerii strategici”, spusă cu stupid și grotesc ,,respect”, de fapt un jenant servilism, ei bine, va deveni, în ,,normalitatea” anului 2020 - ,,așa cum spune domnul președinte Klaus Iohannis”. Deja unii exersează în oglindă mișcarea buzelor: ,,Așa cum spune domnul…”.

Iar ,,domnul” la care se gîndesc cetățenii ,,lumii civilizate” a lui 2020 nu e Dumnezeu, ci diverși măscărici periculoși și gata de orice – de la Washington, Londra, Paris, Berlin sau București.

Așa că, în dialectica faptică și istorică, să ne rugăm la Dumnezeu ca în 2020 să ajute omenirea, fără a ține seama de ce face ea. „Doamne ajută!” e singura solicitare rațională anul acesta.  Și tot ce putem face noi, cei de rînd, la fel ca și cei ce ne credem mai presus de ceilalți, este să trecem fiecare faptă, fiecare judecată și gînd, fiecare sentiment – prin credința în Dumnezeu.



DRAGOȘ DUMITRIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite