Sindromul mioritic în politica românească de opoziție
  • 03-07-2021
  • 0 Comentarii
  • 859
  • 0

Ca popor, ne face plăcere să auzim, aidoma unui laitmotiv odihnitor, formula consacrată, elegantă și înălțătoare „mitul mioritic”, ce ne duce imediat cu gîndul la celebra baladă „Miorița”, și, implicit, la originea și preocupările de început ale românilor. Nu intenționez acum dezvoltarea  acestei teorii. Dimpotrivă,  doresc, mai degrabă, să rețineți, fie doar în treacăt, ideea cu afinități ancestrale ce derivă din această formulare cu încărcătură magico-mitologică. Concret, mă refer la ceea ce ne-am obișnuit să denumim – ca problematică centrală reieșită din baladă - seninătatea în fața morții, văzută și ca trăsătură fundamentală a poporului român. Tot din balada amintită sîntem obligați a mai accepta încă un element – anume acela al fatalității în fața neprevăzutului, adică imposibilitatea de a evita ceea ce dinainte îți e scris. Ciobănașul moldovean nu întreprinde nici o măsură de salvare, chiar dacă miorița năzdrăvană îl avertizează cu privire la intențiile celorlalți doi baci.

Raportînd aceste circumstanțe teoretice la ceea ce se întîmplă în prezent în politica românească, observăm ușor că formula consacrată și înălțătoare, relevată la început – „mitul mioritic” – nu se mai potrivește deloc cu datele și faptele trăite de poporul român în prezent. Astfel, dacă ne-am propune să o utilizăm mai des am sesiza că ea nu  ar mai fi în măsură să evidențieze parfumul și rezonanța afectivă de odinioară, ci, dimpotrivă, le-ar pierde! Așadar, chiar sub ochii noștri, fără vreun efort, s-a produs un transfer de termeni în formula consacrată. Ca urmare, în locul blîndului termen „mitul” (povestire  fabuloasă cu caracter sacru), s-a impus termenul „sindrom” (totalitatea simptomelor care apar în cursul unei boli, dîndu-i o notă caracteristică). Și cum viata pe care o ducem  azi seamănă, din multe puncte de vedere, cu o boală, nu ne rămîne decît să observăm simptomele care o generează și, din ele, să distingem sindroamele care ne fac existența mai grea. Interesant e că aceste sindroame nu sînt greu de identificat, din contră, în ultimul timp sînt chiar foarte frecvente. Apar în diverse forme de manifestare ale comunicării. Le distingem, le analizăm, le criticăm, le identificăm particularitățile nocive, îndeosebi in emisiunile tv, și mergem mai departe, fără ca ceva să sufere schimbări! Și  de aici caracterul lor mioritic, contemplativ. Ne mulțumim, cel puțin formal, cu ceea ce avem! Nu dăm niciodată soluții de îndreptare. Ca și cînd nu ar fi admis să dăm asemenea verdicte. Așa a fost să fie și nu avem ce face. Asta ne-a fost soarta. Asta ne-a fost dat. Ca în balada „Miorița”. Baciul mldovean nu vrea să se apere, să înfrunte destinul, manifesță seninătate în fața morții, nedorind să înfrunte fatalitatea. El se mulțumește cu puțin. ,,Și de-a fi să mor/ În cîmp de mohor/ Să-i spui lui vrîncean/ Și lui ungurean/ Ca să mă îngroape/ Aici pe-aproape,/ În strunga de oi,/ Să fiu tot cu voi...”.

Nu vom trece în revistă imensele pierderi din istoria post-decembristă a poporului român. Sînt cunoscute: petrol, combinate, fabrici etc. Spulberate pe nimic, de-ți vine a plînge... S-a invocat lipsa de experiență a poporului în noua ipostază de organizare socială. Fie și așa, dar cînd te gîndești cît au furat unii și cum sfidează acum... Ce vom face? Vom permite ca alte nenorociri să ne lovească? Nu cred că, odată ajunși vremelnic în Guvern, membrii acestuia au puteri depline asupra țării, asupra bunurilor noastre, încît să-și permită a le vinde, fără a avea măcar acordul Parlamentului. Nu cred, de asemenea, că primul-ministru poate îndatora țara fără rost, fără a da socoteală cuiva. Există impresia că, în cadrul guvernului, nu e instaurată o anumită rigoare din acest punct de vedere. Și nu numai din acesta. Nici în prezent nu-mi vine a crede cum cîțiva indivizi și-au permis ca, în miez de noapte, să evacueze Spitalul de ortopedie ,„Foișor”, scoțînd oameni proaspăt operați sau aflați în tratament, în plină stradă! Aceasta a fost una din cele mai barbare metode de umilire a unor semeni aflați la ananghie! În altă țară nu crede că fi fost iertat un astfel de gest. Mai ales că, pînă la urmă, s-a dovedit că motivele invocate au fost false! Ce am făcut noi, românii? Ne-am lăsat seduși de... sindromul mioritic! Se aude că, și acum, același individ, Voiculescu, dovedit fără studii de specialitate, propulsat în funcția de ministru al Sănătății în două rînduri, deși demis între timp, își bagă nasul pe unde nu-i fierbe oala. Scopul lui e să tragă sforile pentru privatizarea domeniului medical, fără a se întreba dacă poporul român e pregătit pentru aceasta. Iar noi, românii, ce facem? Contemplăm... sindromul mioritic. Așa a fost să fie – sîntem tentați să spunem.

Cum putem lăsa țara la cheremul unor asemenea indivizi? Pădurile noastre sînt puse la pămînt de străini. La granițe colcăie gunoaiele. Cantități uriașe au pătruns deja în țară. Vin din toate părțile Europei și nu numai. Cum putem să transformăm țara noastră frumoasă într-o groapă de gunoi, în care să ne sufocăm? Am devenit chiar atît de lași și lipsiți de mîndrie? Chiar nu se poate da o lege fermă care să stopeze definitiv această practică umilitoare? Domnul Iohannis nu mai e prezent deloc în viața țării? Nu intră în vederile sale asemenea atitudini ferme? Îmi amintesc că, în timpul campaniilor electorale, era omniprezent! Dar pe domnii guvernanți și parlamentari nu-i preocupă asemenea aspecte? Ca să nu mai vorbim de mascarada din Sectorul 1 al Capitalei, unde asistăm neputincioși la capriciile de prost gust ale unei individe care s-a trezit în funcția de primar, după ce a beneficiat din plin de ospitalitatea poporului român! Clotilde Armand dă un specacol lamentabil în plin Campionat European, în loc să rezolve un lucru atît de ușor!

Se pare că ne aflăm într-un punct în care doar poporul român poate să-și hotărască soarta. Cred că noi, cu toții, trebuie să călcăm în picioare sindromul acesta mioritic și să zdrobim toate relele din țara asta, orientînd-o pe calea cea bună! Sper că nu am devenit atît de neputincioși încît să o lăsăm să devină o colonie bananieră, după cum deja îi cîntă unii prohodul!

IOAN STOICA

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite