E tot mai greu să-ți afli liniștea, în noianul acesta de întîmplări ce par să nu aibă nici o noimă și în avalanșa de vești care mai de care mai îngrijorătoare.
Războiul e atît de aproape de granița noastră, și asta ne înspăimîntă. De fapt, ne merităm această soartă, fiindcă l-am ,,biciuit” pe Isus, în marea zi de sărbătoare a nașterii Sale, cînd sînge roșu pe ziduri a curs, în zăngănit de arme și încărcări de puști, iar ,,tigrii” violenței au fost scăpați din cuști. E o fierbere ciudată, manevre militare, mari deplasări de trupe pe mare, pe uscat, ,,încep să scoată capul focoase nucleare, echilibrul lumii s-a rupt, și e păcat”. Auzim doar de înarmări tot mai performante în țările Europei, cu costuri uriașe, dar nimic despre pace. Pare că se dorește o confruntare militară cît mai amplă, în loc de negocieri și oprire a războiului din țara vecină.
Crizele se țin lanț: în energie, electricitate, în producția de alimente. Facturile au explodat și oamenii s-au înspăimîntat. Singura soluție: austeritatea. Adică, pentru a plăti mai puțin, să stingem luminile, să scoatem aparatele din priză, să economisim căldura, apa caldă, apa rece... Păi căldură și apă caldă n-am avut oricum în ultimele trei ierni. Acum, trebuie să renunț și la caloriferul electric pe care-l foloseam, fiindcă factura mă va îngenunchea. Dar voi fi un cetățean exemplu de economisire... Cînd lucrurile astea se întîmplau în regimul trecut, se spunea că e genocid. Acum, ele înseamnă... solidaritate. Dar cu cine? Prețurile rămîn aceleași, urcate pînă la cer, fiindcă profiturile ,,băieților deștepți” nu trebuie să fie afectate, banii noștri trebuie să umple buzunarele lor și ale celor care-i protejează, pentru vacanțe în țări exotice și plimbări cu yachtul... Ni se oferă, cu mare grijă și generozitate, din partea liderilor Uniunii Europene, soluții din cele mai năstrușnice: să ne spălăm cu cîrpa, să facem dușuri în doi, ca să economisim 15% din apă și energie, deocamdată, pentru că ținta, peste cîțiva ani, e de ... 40%, după cum sîntem anunțați de la Bruxelles. Iar de mîncat, să mîncăm cît mai ecologic: făină de viermi, lăcuste și greieri prăjiți... Fiindcă grîul, porumbul și cartofii de la noi trebuie să ajungă și pentru cei din zone îndepărtate și mai greu încercate...
Nimeni nu mai știe cum să economisească, de la ce să se abțină – și nu mă refer la cei ce se descurcă oricum, căci cîștigă cît nu pot duce... E vorba de pensionari, de tineri cu salarii mici și copii de crescut... Ca să plătești facturile umflate artificial, nu-ți mai rămîn bani pentru hrană, pentru medicamente. Știm că:
,,Între tinerețe și bătrînețe
Noi stăm răstigniți, ca pe cruce.
Trupul merge, tot mai greu, înainte
Înapoi sufletul ar vrea s-o apuce...
Fiecare e condamnat la moarte
Încă de cînd s-a născut
Foarte greu ne obișnuim cu ideea
Marelui mister nemaivăzut...” (Corneliu Vadim Tudor).
Dar, cît ne e dat să trăim, n-ar trebui să ne chinuim. Avem dreptul la o viață demnă. Și asta ne-am dorit cînd s-a cîntat pe străzi: ,,Libertate! Libertate!”. Azi, sîntem liberi... să alegem: plătim facturi, sau ne hrănim? Dilema are un răspuns: Și, totuși... VIAȚA!
LILIANA TETELEA