
- 30-06-2021
- 0 Comentarii
- 472
- 0
Dacă se
poate spune, cu certitudine, că George Militaru s-a bucurat de succes în munca
depusă ca dascăl, cealaltă activitate a sa, de creator de frumos, nu i-a adus
mulțumirea așteptată, în ciuda faptului că a publicat sporadic, în cîteva
reviste. Este însă un caz fericit, prin faptul că nu și-a abandonat prima sa
dragoste, creația poetică, iar talentul său literar a fost cultivat sistematic,
în momentele sale de nostalgie, firești. Și uite așa, a ajuns abia astăzi să se
convingă de faptul că poeziile sale merită să ajungă în fața cititorilor sub
forma unui volum de autor, înscriindu-se astfel în lumea poeților
post-decembriști, cu multe resurse lirice descriptive. Se poate spune că
volumul său, ,,Cărări prelinse” (2014), este un șantier liric, în care
autorul oferă cititorilor capcane stilistice din cele mai aprige, care țin de
substanța unui condei în permanentă stare de lucru, pe cale de a defini un poet
ce se postează cu sinceritate în universul cuvîntului liber, prin mănunchiul de
metafore, ca vis și materie poetică deosebit de clar rostite. Aici se pot
desluși temele pe care le dezbate, siguranța cu care pătrunde în profunzimea
lor, ceea ce conferă o paletă vastă de nuanțe poeziei sale. Citindu-i volumul,
am constatat nu doar seva propriu-zisă a lirismului său, ci și definirea
gustului său poetic, care aduce repetat în prim-plan toamna, care pentru poet
pare să fi devenit un laitmotiv. De aceea, l-am putea numi, fără să greșim, poet
al toamnelor ca structură poetică și meșteșug scriitoricesc. Nu ne grăbim,
însă, a-i atribui acest calificativ, dat fiind că poezia sa este încă în faza
căutărilor. Va fi, în cele din urmă, un poet cu un vers construit cu multă
atenție și migală. Să nu se înțeleagă că George Militaru ar fi doar poetul ce
cîntă anotimpul frunzelor galbene, al brumelor și ploilor reci, al toamnelor cu
nopți întunecoase și chiciură împrăștiată de vînt prin copaci, în cîntecul
păsărilor prevestitoare de nenorociri. Volumul cuprinde o arie destul de largă
a temelor poetice. O temă majoră este cea patriotică, în care autorul își
revarsă nemulțumirile, văzînd cele ce se întîmplă cu țara și oamenii săi. Nu se
lasă intimidat și, în revolta sa, scrie cu scîntei de jar și glas de om
rănit în ființa neamului său, precum în poezia ,,Blestem” (pag. 33-36):
,,Vouă, ce rupeți taina/ Luminii vieții noastre/ Și-ați coborît doar noaptea/
Să plîngă peste astre,// Vouă, ce nu vă pasă/ De noi, gloata umilă,/ Și ne
mințiți întruna/ Și fără nici o milă,// Vouă, ce-ați dus poporul,/ Ce v-a ales,
în groapă,/ Ce ne-ați furat lumina/ Din cer, pămînt și apă,/ Vouă, ce știți
doar rostul/ Îmbogățirii voastre,/ Vouă, ce-ați pus doar noapte/ Pe zările
albastre,// Vouă, ce nu știți plînsul,/ Doar rîsul cinic, rece,/ Vouă dedic
blestemul/ Durerii ce nu trece:/ Să nu v-ajute Domnul/ Să ne-adînciți povara,/
Să vă tîrîți în scîrba/ Ce umple astăzi țara,/ Să-ngenuncheați în taina/
Puroiului din suflet,/ Ca niște viermi nemernici.// În ultimul răsuflet,/ Să
vă-necați în iadul/ Cel fără de scăpare,/ Să plîngeți cerșind milă/ Ca javre
ordinare”.
Iată o
carte ce necesită timp de lectură și pasiune pentru poezie. În ce mă privește,
voi urmări pas cu pas evoluția poetului și voi fi de partea sa atunci cînd voi
vedea că lucrurile merg într-o direcție bună, dar îl voi și taxa pentru
eventualele derapaje. Talentul său și lirica sa solară nu cred însă că-mi vor oferi
prilejul unei critici aspre, nedrepte; în nici un caz. După cum se vede, cu
argumentele prezentate, putem spune, fără a ezita, că și la sat sînt poeți
valoroși.
ION
MACHIDON,
directorul
revistei ,,Amurg sentimental”
P.S. –
Știindu-l bolnav de ceva vreme, îi dorim sănătate și să revină cît mai repede
la masa de lucru.
-3.1 C