Secretarul
  • 20-01-2016
  • 0 Comentarii
  • 142
  • 0

 

În materialul publicat cu cîteva luni în urmă, în care prezentam activitatea fructuoasă a primarului comunei noastre, trebuie să mărturisesc, sincer, că am omis să precizez că toate lucrurile bune pe care le-a făcut, în scurtul său mandat, nu ar fi fost posibile fără ajutorul unor consilieri de nădejde. Dintre toţi salariaţii primăriei, personal, am avut prilejul să remarc acolo prezenţa unui om de o calitate deosebită. Este vorba de secretarul de la Primăria comunei Şirna, care poartă numele neaoş, românesc, de Mihai Vasile. Un personaj cu o figură distinsă, de intelectual, care ştie să vorbească respectuos cu locuitorii comunei. În plus, el are darul de a-i înţelege pe oameni şi, mai ales, răbdarea să le asculte păsurile, încercînd să găsească soluţiile potrivite pentru rezolvarea doleanţelor acestora. Un om frumos nu numai ca înfăţişare fizică, dar, mai ales, ca alcătuire sufletească.

De cum am avut prilejul să stau puţin de vorbă cu dumnealui, m-am convins de calităţile sale alese: pregătire profesională, dragoste faţă de profesie, seriozitate şi capacitate de muncă asiduă. În plus, avînd o pasiune deosebită pentru artă, mai precis, pentru muzică, se ocupă de instruirea copiilor şi a tinerilor din comună, care au chemarea cîntecului la chitară. Totodată, el îndeplineşte funcţia de director al revistei noastre, „Fîntîna de la Şirna”, pe care o susţine şi pentru care se zbate cu dragoste, astfel încît aceasta să poată continua acest drum frumos şi luminos, cu care noi, şirnenii, ne mîndrim.

El nu rămîne indiferent cînd oamenii îi solicită sprijinul. Se opreşte din truda sa obişnuită şi te ascultă atent, apoi nu precupeţeşte nici un efort ca să-ţi rezolve problema. Am văzut cum încearcă să dea răspunsuri cît mai lămuritoare şi soluţiile cele mai potrivite întrebărilor şi, respectiv, problemelor ridicate de locuitorii acestei comune, din Cîmpia Ploieştilor. La fel a procedat şi cu mine: un dascăl, acum bătrîior, care, din întîmplare, s-a născut în acest colţ de ţară, unde a educat, cu toată priceperea şi cu tot sufletul, multe generaţii de elevi. Atitudinea acestui funcţionar este cea care m-a determinat să scriu aceste rînduri, nu ca un omagiu, ci mai mult în semn de mulţumire şi de recunoştinţă pentru munca lui onestă, făcută cu pasiune şi cu dăruire, întru folosul oamenilor.

 

GEORGE MILITARU

P.S. Pentru că, fireşte, nimeni nu poate face lucruri mari de unul singur, n-aş vrea să uit a-i aminiti pe acei funcţionari din primărie care-şi fac meseria cu simţ de răspundere, unii dintre aceştia fiindu-mi, cu ani în urmă, elevi: Marilena, soţia domnului secretar, Luminiţa, Georgiana, Violeta şi Florin, fiul regretatului brigadier silvic, Neacşu, şi al doamnei profesoare Margareta, acum pensionară.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite