- 02-02-2016
- 0 Comentarii
- 154
- 0
Trec iarăşi pe strada pe care de multe ori am văzut-o de sus
Copacii mă privesc trişti. Ce mai cauţi pe aici? Eşti un intrus.
Ne-au căzut gîndurile printre crăpăturile din asfalt.
De ce eşti singur? Unde-i îngerul celălalt?
Unde e zîmbetul de copil născut dintr-o piatră?
Privirea ta de zăpadă ca un cîine ne latră.
Te aşteaptă un cîmp părăsit în aortă,
Nici umbră nu ai, eşti o simplă escortă.
Trec astăzi pe strada pierdută în minte,
Nimicu-i la fel cum a fost înainte.
Aerul mă respiră. Mă trage cu poftă înăuntru.
Prin golul din mine-i imposibil să intru.
Dar îmi scriu cu lacrimi scrisoarea pe vînt.
Se stinge o lume şi-i mult prea curînd.
Împrejurul inimii e plin de locuri comune,
Tu nu mai ai chip, eu nu mai am nume.
Trec iarăşi prin mine ca un tren nevăzut,
Pe calea ferată tăceri de bazalt se ascut.
Ce bizar e pămîntul, dintr-odată vei şti-o,
Cînd vîntu-ţi aduce scrisoarea de-adio.
Pe strada pe care-am privit-o din stele
Iar tu te ascundeai în visele mele.
Mi-au căzut gîndurile printre crăpăturile inimii, pe asfalt
Şi nu mai ştiu unde-i îngerul celălalt.
Adi Sfinteş
27 ianuarie 2016
-2.6 C