(La 140 de ani de la moarte)

Legendarul Moș Ion Roată, cunoscut, mai ales, din povestirile lui Ion Creangă, a existat în realitate, acesta făcînd parte, ca deputat, din Divanul Ad-hoc din Moldova, unde a fost ales ca Domnitor Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859.
Întors în satul natal, Cîmpuri, din actualul județ Vrancea, Ion Roată a trăit pînă la vîrsta de 76 de ani, decedînd în noaptea de 19/20 februarie 1882. La 140 de ani de la moartea lui Moș Ion Roată, într-un timp în care ,,domnitorii” Țării nu mai merg printre ,,muritorii de rînd”, să ne reamintim reacția lui Alexandru Ioan Cuza, cînd Moș Ion Roată i s-a plîns că a fost scuipat de boierul din sat:
- Cu rușinea, iaca așa rămîne, moș Ioane – zice Cuza Vodă, sărutîndu-l pe un obraz și pe altul, în fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale,  moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul Țării și ți-a șters rușinea!
Ca omagiu adus ilustrului țăran-clacaș, deputatul Ion Roată, vineri, 18 februarie, Consiliul Local al comunei Cîmpuri l-a declarat, post-mortem, Cetățean de Onoare al comunei, prilej cu care a avut loc și o ceremonie religioasă la mormîntul acestuia din satul Gura Văii, în prezența unei Gărzi de onoare.
Iar se scaldă-n ceruri Primăvara
Precum știm de-atîtea mii de ani,
Și, tu vii din satul tău cu Țara,
Vii din stampa veche cu țărani;
 
Pe obraz ai sărutarea pură
De la Cuza-Vodă, drept și blînd,
Văd și-acum în ochii tăi arsură
Cînd privești izvoarele plîngînd;

Vii la noi să-ți cauți iar menirea
Rînduită în pămîntul sfînt,
Vrei să vezi cum a ajuns Unirea,
Ce-am făcut cu ea pe-acest pămînt?

Ne-a prins bine, ne-a adus putere.
Ce-au făcut românii de atunci?
Ne mai curge sînge prin artere
Sau ne-au răstignit, schilozi, pe cruci?

Ce să-ți spun eu, moșule Ioane,
Să nu cad, cu știință, în păcat?
Ne-am dus crucea prinsă în piroane
Dar, de-aicea, totuși, n-am plecat;

Dimpotrivă, la o altă dată,
Țara s-a mărit cu-n Principat,
Și-am trăit, românii, laolaltă,
Purtînd visu-n lume-naripat;
Visu-acesta ne-a ținut în viață
Chiar de-au fost războaie și prăpăd,
Și-am avut, după trădare-n ceață,
Un alfel de Cuza-Voievod;

Astăzi, Țara se dezvoltă bine,
Europa e cu noi, aici,
Ne-a poftit la miere de albine
Dar ne altoiește cîte-un bici;

Ne schimbăm guvernele ca banii,
Poate găsim unul mai decent,
Ne ajută chiar americanii
Cu ambasadorul lor în Parlament;

Tot e bine că avem o Țară
Deși fierbe cerul lîngă noi,
Undeva, aproape de hotară,
Iar s-a declanșat un crud război;

Totuși, Țara merge mai departe,
Chiar de viața nu-i așa comodă.
Dar, trăim așa cum scrie-n carte,
Azi, cînd telefonul e la modă.

Doar că te rugăm să-l scoți din moarte,
Să-l aduci la Cotroceni pe Cuza-Vodă!
GEO CIOLCAN