* O mare deziluzie: Mircea Crișan * Scoaterea dracilor din Ion Cristoiu (fost comunist) * Laurențiu Perpulici a încasat 250.000 de dolari de la un afacerist iranian * Jaf la cosmetice

PARTEA A II-A

* Noi am scris mai demult că marele bețivan al Secolului XX, Boris Elțîn, va duce Rusia la dezastru. Și iată că, odată cu acțiunile sinucigașe, de tip kamikaze, ale cecenilor, tragedia acestui popor mîndru, care vrea să trăiască liber, s-a răsfrînt și asupra poporului rus. Curge sînge de oameni nevinovați, și de-o pare, și de alta, și e mare păcat. Cu fiecare litru de vodcă îngurgitată de iresponsabilul de la Kremlin, se varsă o sută de litri de sînge omenesc, absolut inutil. Și în vreme ce comandoul de ,,desperados” cecen ținea sub teroare un spital întreg din orășelul rusesc Budionovsk, călăul făcea pe saltimbancul prin Canada la Circul din Halifax! * Doi slujitori ai Poliției – colonel Tudor Amza și general Costică Voicu – și-au dat doctoratul în drept. Felicitări! * Scandalul declanșat de nerușinarea israeliană la Palatul Cotroceni încă mai face valuri. Se aude că acest brosco-porc pe nume Shaul Carmel a tipărit în 1956 „Raze de soare“, în 1958 „Întîia făclie“ şi în 1967 „Jurnal de front“ (vom face rost de ele). Timp de 6 zile, cît a durat chiolhanul la Mare, în Deltă, la Bucureşti şi la munte, prostul ăsta a umblat cu valiza de cărți după el, oferind cîte o dedicaţie tuturor persoanelor pe care le credea el influente (redactori-şefi din presa centrală, realizatori de Radio şi Televiziune, miniştri ş.a.). Din păcate pentru Shaul cel Nesătul, n-are strop de talent, e bîtă – şi asta o ştim de la nişte posesori ai broşurelelor lui. În privinţa lui Ulici, lucrurile se vor complica rău pentru el, avînd în vedere că noi nu ne lăsăm aşa uşor: am promis că trimitem nişte controale pe capul bandei de răufăcători, şi chiar o facem! Nu vrem să intrăm acum în amănunte, dar vom reproduce pe scurt o informare primită de la un consilier municipal Bucureşti: „Ulici a încheiat anul trecut o afacere foarte murdară: a semnat un contract în valoare de 250.000 de dolari cu Cosmopolit an Ltd. (patronată de un iranian), care deţine vreo 50 la sută acţiuni la Credit Bank, pentru a-i închiria cel de-al doilea sediu al Uniunii Scriitorilor, Casa Vernescu, de pe Calea Victoriei 133. Şi ştiţi pentru ce? Pentru a face acolo bordel şi cazinou pentru jucătorii pătimaşi din întreaga lume, care nu mai sînt primiţi pe la nici un tripou din lume, unii fiind dați în urmărire de Interpol, în acelaşi timp, Regia Guvernului, care se ocupa de Patrimoniu, a închiriat iranianului, pe 25 de ani, vreo 4 vile, ca să-i cazeze pe bandiți. Vă daţi seama ce focar infracţional şi chiar criminogen va apărea atunci cînd afacerea va fi derulată?“. Da, ne dăm seama. Vom reveni cu amănunte. * Cine credeţi că a sărit la beregăţi, din senin? Nimeni altul decît Cap de Cauciuc! Aflat el cu treabă mare prin Israel (de fapt, numai pe-acolo îşi face veacul), Răzvan Theodorescu a dat un interviu la Radio Cohl din Tel-Aviv, afirmînd, nici mai mult, nici mai puţin, decît că Partidul România Mare e format din „mici javre antisemite“ şi „naţio­nalişti inculţi“. Academic limbaj, nimic de zis. Să sperăm că preşedintele Asociației de Prietenie Israel-România va putea să şi dovedească murdăria asta. În instanţă, fiindcă un mare număr de membri ai P.R.M. îi vor da în judecată. Aşa face orice idiot avid de carieră: se leagă la cap (şi ce cap, ca o băşică lucioasă de porc, ca ăia trei chelioşi care fac reclamă televizată la Mirinda!) exact cînd nu-l doare. Martori ne sînteţi dvs., stimaţi cititori, că de vreo 3 ani, noi nu l-am mai ironizat deloc pe R.T., ba chiar, săptămînile trecute, i-am luat parte în polemica lui cu pictorul Sorin Dumitrescu. Dar, de data asta, Cap de Cauciuc a comis gafa vieţii lui, aşa că îi vom da o arvună: 1) În ziua de 22 decembrie 1989 a pătruns în casa lui Ceauşescu, de pe Bd. Primăverii, şi a furat o bijuterie rară: porumbelul de aur, încrustat cu pietre scumpe, pe care fostul preşedinte al României l-a primit de la Şahul Iranului; 2) Ajuns satrap al Televiziunii, escrocul şi-a făcut un fond de valută personal, de care dispunea numai el, după bunul lui plac, deşi sutele de mii de dolari proveneau din reclame şi contracte; 3) A intrat într-o afacere ordinară cu unul Scumpia, din S.U.A., căruia i-a vîndut un mare număr de videocasete cu programe româneşti (filme, romanţe, emisiuni de Revelion, documentare turistice, materiale de arhivă etc.), escrocul le-a tot difuzat pe un canal al Televiziunii Americane, unde îşi băga şi spoturi publicitare cu cîrciuma lui, dar în loc să plătească 60.000 de dolari, cît era contractul, a dat, după îndelungi presiuni din partea contabililor şi juriştilor TVR, numai 3.000 de dolari; şarlatania a ieşit complet la iveală, atunci cînd Răzvan Theodorescu şi cu nevastă-sa, Roxana, au fost invitaţi în S.U.A. de acest borfaş, pe masă şi casă gratuită, dar pînă la urmă afacerea s-a muşamalizat; unul dintre şefii de atunci ai TVR, celebrul George Marangoci, a făcut un amplu raport, pentru că văzuse cu ochii lui, în S.U.A., spoturile publicitare ale partenerului lui R.T. şi s-a ajuns cu problema pînă la Ministerul de Externe, dar Mafia Evreiască, în care a intrat Cap de Cauciuc, pe post de slujnică, a fost mai tare; 4) Încă nu se ştie cum de a muşamalizat acelaşi Răzvan Theodorescu scandalul în jurul fraudei de 100.000 de dolari săvîrşite (tot la reclame!) de Victor Ionescu; 5) Politica lui greţoasă şi servilă faţă de tot ce e pistruiat n-a întîrziat să-şi arate roadele: preţiosul ridicol, care graseiază ca Iorga şi vorbeşte cu frînă de picior la limbă, a fost făcut membru corespondent al Academiei, dar nu ACADEMICIAN, cum semnează el FRAUDU­LOS prin presă şi sub unele prefeţe de albume, ba chiar şi-a făcut şi o carte de vizită cu falsul ăsta grosolan; 6) Nici nevasta lui n-a scăpat neavansată - de unde pînă în 22 decembrie 1989 ea era şefa Serviciului de Expoziţii a Uniunii Artiştilor Plastici şi-i teroriza pe pictori şi sculptori să realizeze portretele familiei Ceauşescu (aşa l-a torturat pe Ion Jalea, să-i facă bustul lui Nea Nicu în 3 zile!), iată că acum pozează şi coana Roxana în dizidentă, devenind recent director general adjunct al Muzeului de Artă; 7) Într-o discuţie purtată cu un cunoscut ziarist, fostul ambasador al Germaniei la Bucureşti, dl. Terflott, s-a mirat că înainte de decembrie 1989 Răzvan Theodorescu era nelipsit de la toate recepţiile, fără nici un fel de restricţie, ironie care sugera că îl suspecta a fi fost securist, fiindcă numai ăştia puteau circula, fără probleme, în aceeaşi zi, şi la Ambasada S.U.A., şi la Ambasada U.R.S.S. etc. În con­cluzie, pentru uriaşa lui porcărie, Cap de Cauciuc se poate aştepta la o tăvăleală non-stop din partea noastră. Noi nu ne simţim cîtuşi de puţin „mici javre antisemite“, dar el este, sigur, un infractor şi o „mare javră antiromânească“. Ce caută un gheşeftar penibil ca asta în Consiliul Naţional al Audiovizualului din România? De ce nu s-o muta el, cu tot neamul lui de chelioşi rîrîiţi, la postul de Radio Cohl Israel? Ne-am săturat de asemenea lichele, care fac un rău imens poporului român! * În legătură cu emisiunea de joi seara, de la Tele 7 abc, ne-a telefonat mai multă lume scandalizată: cică Laurențiu Ulici ne-ar fi insultat, în lipsă, iar telefoanele erau ,,aranjate“ (adică, s-au selec­ţionat numai alea injurioase la adresa noastră, în schimb cele de bun-simţ au fost cenzurate fără scrupule). Nu-i nimic, Perpulici, tu să fii fericit. Mai ales că ai apartament luxos pe str. Apolodor, dar ai căpătat, peste rînd, prin nişte şmecheri de la Primărie, pe care i-ai băgat în U.S., un apartament splendid și pentru zăpăcitul de fiu-tău, în centrul Capitalei, deşi atîtea familii de tineri căsătoriţi n-au unde să stea. Şi să mai fie fericit şi Florin Iaru (Rîpă), despre care am auzit că, pînă la a se crede scriitor şi a sta pe scaunul de vicepreşedinte al lui Marin Preda, a fost nu numai pozar, ci şi... magazioner la Depozitul Editurii „Cartea Românească“. Lume bună, nimic de zis. F Hai să-i dăm una după ceafa aia afumată şi lui Gabriel Dimiseanu, alt „grevist“ de la Palatul Cotroceni. Ne-a telefonat un cunoscut poet şi ne-a spus: „Acest Dimiseanu este evreu grec, din Brăila. Văzînd el că nevastă-sa, Geta, îl înşală pe faţă cu Paler, Dimiseanu s-a înhăitat cu Doina Uricariu, care e tot evreică. Cu ochii mei am văzut o scenă incredibilă pe plajă, la Neptun, înainte de 1990: stăteau alături, pe aceleaşi cearşafuri, Octavian Paler cu nevasta lui Dimiseanu, acest Dimiseanu cu Doina Uricariu, iar ceva mai în spate, bărbatul ăsteia, un critic obscur, cu cei 2 copii ai lor. Ceea ce mi se pare de-a dreptul inuman este că «lupul moralist», Paler, o duce pe Dimiseanca în casa lui, peste nevastă-sa, Mioara, care mi se pare că e paralizată, şi se pupă cu borfeta acolo, care umblă în minijup şi în papuci de plastic, sub ochii bătrînei. Am auzit că scenele astea odioase l-au făcut pe fiul lui Paler să-şi ia lumea în cap şi să fugă din țară. Revenind la Dimiseanu, ăsta era tot timpul secretar P.C.R. la «România literară» şi răspundea de editorialele politice. Odată, prin anii ’80, i-a masacrat unui scriitor un articol, eliminînd de peste tot cuvîntul «român» şi explicîndu-i autorului, uimit, că pe frontispiciul revistei scrie «Proletari din toate ţările, uniți-vă!”». Apoi, odiosul cenzor a continuat: «Noi nu sîntem, tovarăşe, români, ci proletari, care ne unim pentru victoria socia­lismului în întreaga lume!». Şi puşlamaua asta, fără operă, fără cărți şi fără talent, să provoace scandal la Palatul Cotroceni, pe motiv că el e democrat?! Sictir!“

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 23 iunie 1995)