Să fie vreo jumătate de secol de cînd, fără exagerare, îl tot văd pe naturalistul și vindecătorul Ovidiu Bojor la televizor, pe coperțile revistelor și prin librării pledînd despre plantele sale medicinale culese în România și în toată lumea. Îl tot văd și cam atît, căci, mai departe, ca orice român absolut, nu m-am învrednicit să aflu cine este omul acesta cu adevărat, ce-a făcut la viața lui și, mai ales, cum de a ajuns la vîrsta incredibilă de 96 de ani? N-am aflat, pentru că eram ca un taure: beam, mîncam și fumam cît șapte și habar n-aveam de ceaiurile și de îndemnurile lui la o viață cumpătată. Dar, acum, lucrurile s-au schimbat. Arăt ca o cameră de bicicletă de altădată, cîrpit în mai multe locuri, și abia mă mai mișc prin curte. Ce-i drept, n-am ajuns ca fostul director al Liceului de Chimie ,,Costin Nenițescu”, pe la începutul anilor 2000, abia pensionat și angajat, cu o jumătate de normă, la școala noastră, și care, cum mă prindea liber, nu vorbea decît despre cît s-au scumpit lumînările și cum să faci o colivă cu bani puțini. Eu abia ieșisem din spital cu primul stent pe inimă și cu recomandarea celebrei doctorițe Florentina Pinte să caut compania tinerilor, să fiu optimist și să rîd, ca prostul, din orice. Și toată ziuna mu-mu-mu cu niște cîrlane de studente care își făceau practica pedagogică la noi. Iar cretinul o ținea pe-a lui: că de ce mă rînchez cu fetișcanele alea, eu care n-aveam nici măcar un loc de veci. Îl cunoscusem pe belitul ăla, de cînd îi bătusem la ușă, să mă ajute să bag la el o loază de băiat al unui prieten, trebuia să spună doar suma, dar m-a dat afară din birou, nu, că el este integru. Sanchi, integru, parcă nu știam ce sfori trăsese să ajungă director, securistul dracului, și ce șmenuri învîrtea, și acum uite-l vorbindu-mi de colivă și de lumînări. Normal că l-am înjurat pe boșorog, fiindcă la mine nu era imoralitate, așa îmi recomandase doctorița, să mă rîd cu tinerii, nu să plîng cu moșii zaharisiți ca el.

Așa eram eu pe vremea aceea, lipsit de griji, vorba lui Creangă, iar acum sînt cum sînt. Norocul meu e că am citit cu atenție cartea ,,Ovidiu Bojor – omul care a cucerit vîrfurile. Principii de vindecare fizică, mentală și spirituală”, apărută în 2017 la Editura ,,Dharana”, sub semnătura publicistei Maria Timuc. Lucrarea, însoțită de mai multe fotografii personale, este o biografie romanțată a vieții și activității savantului naturalist Ovidiu Bojor, care a străbătut lumea în lung și-n lat, de la Reghin și pînă-n Himalaya, în numeroase expediții și călătorii de explorare. Urmarea fericită a acestor eforturi sînt cele peste 50 de medicamente de sorginte naturală, brevetate în țară și în străinătate, deja la mare căutare, și care vor duce la vindecarea celor ce suferă de diabet, Parkinson, boli de ficat, prostată, precum și la regenerarea memoriei etc. De mai bine de o jumătate de secol, Ovidiu Bojor promovează ideile medicinii holistice, integrative, meditînd pentru fitoterapie, aromoterapie, dietoterapie sau homeopatie. Privită de mulți ca o nouă metodă de vindecare, metoda holistică are totuși rădăcini în civilizația geto-dacă, momente cînd tratamentul cu plante (fitoterapia) se făcea concomitent cu descîntecele și incantațiile (psihoterapia). Această metodă pleca de la un principiu vechi în care vindecarea vizează și întregul organism, dar și sufletul. În dialogul său, ,,Charmides”, Platon afirmă că dacii au învățat de la Zalmoxe că trebuie să tratăm ochii fără a neglija capul, iar capul, fără a neglija trupul. Aceasta demonstrează că medicina noastră tradițională se plasează printre cele mai vechi sisteme medicale ale lumii: Siddha, Unani, Apache, Aztece, Tibetane. Dar, opera fundamentală a lui Ovidiu Bojor rămîne cartarea economică a florei medicinale din Carpați, începută în 1948. Lunga sa viață, locurile vizitate, precum și experiența vastă acumulată l-au dus la concluzia că macrocosmosul și microcosmosul funcționează de miliarde de ani într-un ritm perfect. Orice deviere de secunde sau de milimetri asupra acestui traseu cauzează catastrofe. Toate invențiile și intervențiile omului asupra naturii macrosistemului (mutatul munților, deviatul apelor sau tăiatul pădurilor) sau microsistemului (mutațiile genetice) ne vor duce sigur la pieire. E o nebunie ca o ființă imperfectă, cum este omul, să schimbe natura perfectă.

Naturalistul Ovidiu Bojor este ardelean get-beget, născut la Reghin pe 1 noiembrie 1924, dar nu un ardelean de rînd, ci cu ascendențe în vechii celți și, prelungindu-se mai spre noi, în geto-daci. Pe lîngă atracția spre lumea vegetală, el a învățat de mic secretul sănătății: să te scoli de la masă doar pe jumătate sătul, căci e o crimă să-ți canonești stomacul; hrana să se compună 75% din legume, fructe și semințe; iar restul, ouă, lactate; să faci mișcare zilnic; să crezi în Dumnezeu și să te rogi neîncetat. Pe la 40 de ani, Ovidiu Bojor a mai deprins un secret: magia cifrei 8: 8 ore de somn profund – 8 ore de muncă susținută – 8 ore de odihnă activă, adică alergări ușoare, tehnici de yoga, înot, cosit, tăiat lemne, săpat grădina. Poate în urma acestui regim de viață a ajuns un nonagenar pirpiriu? Poate, dar mai cunosc un adevăr, enunțat de octogenarul critic Șerban Cioculescu: ăștia slăbănogii sînt meniți să trăiască mult, fiindcă mănîncă puțin sau, dacă mănîncă normal, au probleme cu metabolismul și nu pun pe ei. În schimb, masivii se prăvălesc din senin, precum copacii în furtună. Nerespectarea raportului dintre hrană, muncă și refacere duce la un dezechilibru major, care ne va afecta fizicul, mentalul, spiritualul și energeticul. Să revenim la bunele raporturi cu Dumnezeu și cu Natura, așa ne învață medicina holistică. Reîntoarcerea la natură ne va tămădui de multe boli și va face să ne crească speranța de viață. Dumnezeu ne-a dat bolile și moartea ca o pedeapsă pentru păcatele noastre, dar tot El ne-a dat plantele ca remediu. Baza alimentației noastre să o reprezinte legumele și fructele în stare naturală, nu conservate, dar mai ales să eliminăm produsele alimentare procesate. Iar dintre medicamente, să apelăm doar la buruienile medicinale sub formă de infuzii, unguente, masaje și tot felul de alte poțiuni, nu pastilele cu aditivi cancerigeni.

Obiceiuri românești descoperite în Nepal

Parcurgînd cu atenție cartea publicistei Maria Timuc, am reținut că activitatea științifică a botanistului și farmacistului Ovidiu Bojor, membru al Academiei Române, s-a desfășurat pe două direcții de cercetare. Flora românească l-a preocupat încă de pe băncile liceului. Așa a aflat că ne situăm la jumătatea drumului dintre Polul Nord și Ecuator. La 2.500 km est de Urali, la 2.500 km vest de coastele Portugaliei și la 2.500 km sud de Oceanul Înghețat de Nord. Urmarea e că avem flora cea mai bogată din lume: peste 3.600 de plante cunoscute, dintre care 800 sînt medicinale. În calitate de expert ONU, Ovidiu Bojor a participat la numeroase expediții de cercetare a florei din Himalaya, India, Nepal, Buthan și în Africa (Rwanda, Tanzania, Uganda, Burundi și Botswana).

Urmare a acestor preumblări cu folos, el ne-a mai adus și cîteva informații surprinzătoare. Astfel, prin anii ’80, aflîndu-se în Nepal, a cunoscut într-o regiune de platou, la peste 3.000 m altitudine, o populație diferită de nepalezi: hainele ei tradiționale se asemănau, pînă la identificare, cu portul maramureșan. Ba, mai mult, practicau și colindul de Anul Nou. Cete de copii recitau, într-o limbă ciudată, versuri foarte rimate, avînd ca refren: ,,Dă și mie!”, cuvinte rostite într-o românească fără cusur. Zicînd aceste cuvinte, întindeau cîte un căuș și cereau fie un bănuț, fie un fruct de la cei colindați. Beau o băutură alcoolică obținută prin fermentarea fructelor, pe care o numeau ,,răchie”. Cum se explică aceste obiceiuri românești la nepalezi? Să fie vorba de o prelungire în timp a spațiului indo-european sau, mai precis, euro-indian?

Șerpașii nepalezi îi aminteau lui Ovidiu Bojor de țăranii români. Erau harnici, ospitalieri, prietenoși, modești și cinstiți, la fel ca adevărații țărani din România. Ei aveau un simț înnăscut al sacrului și în simplitatea lor își deschideau sufletul către divin și manfestau un fel de religiozitate sănătoasă și de bun-simț, care-i făcea să se roage și să se poarte cuviincios cu ceilalți oameni. Ba, la o sărbătoare a lunii pline, urmașul declarat al geto-dacilor zice că s-a prins într-o horă nepaleză, făcînd pași perfecți de dans, spre surpriza colegilor săi.

– De unde știi să dansezi atît de bine ca nepalezii?

– De unde știu? Din Maramureș. Sîrba nepaleză e ca sîrba maramureșană, se fac exact aceiași pași...

Nepalezii mai jucau ,,bătrîneasca”. Dansau în jurul focului cum se dansează în Munții Călimani: un pas înainte, doi înapoi și un pas la stînga, doi la dreapta. Încai o doctoriță nepaleză l-a întrebat pe Ovidiu Bojor:

– Dumneata ai mai fost în Himalaya?

Nu, nu mai fusese. Dar, între România și Himalaya e o strînsă legătură: ambele regiuni sînt deținătoarele unui uriaș potențial energetic. Două locuri alese, binecuvîntate și cu multe elemente în comun.

Sînteþi diabetici? Luaþi INSUVEG

Scriam la începutul acestui articol că savantul Ovidiu Bojor deține peste 50 de brevete de invenție a unor medicamente pe bază de plante exclusiv, majoritatea aplicate în cercetare și în producție. Unele de-a dreptul revoluționare, cum este, de exemplu, INSUVEG, folosit în tratarea diabetului. Acest medicament folosește fructele de Mormodica sau Castravetele amar, o plantă care crește prin Africa și Asia. Dar și retinopatia diabetică se poate ameliora cu acest medicament care, spre deosebire de insulina de sinteză, contribuie la refacerea pancreasului. Cumva și glaucomul? La fel de eficiente sînt și alte medicamente recent apărute pe piața plantelor medicinale. Cum ar fi: INFOSTIM, un produs destinat refacerii neuronilor, care se fabrică la Baia Mare, cu aplicație în boala Alzheimer. Pentru persoanele supraponderale, se recomandă NORMOPONDEROLUL, un supliment alimentar, care conține crușin, traista-ciobanului, păpădie, mesteacăn, cicoare. Pentru cei cu probleme renale, Ovidiu Bojor și echipa sa recomandă DIURENOB. Apoi HEPATOBIL – ficatul și vezica biliară. PARKINSONIL, PROPRIN sau PROSTATIN (bolile de prostată, care ating pe mai toți bărbații trecuți de 50 de ani și cu disfuncții sexuale). NICOTINOSTOP. EXPECTORANTES, pentru cei care au luat Nicotinostop, s-au lăsat de fumat și acum sînt necăjiți cu tusea post-tabagică și cu expectorările. Văzuți la radiografie, plămînii unui fumător cronic sînt negri. Ai unuia ca mine, care s-a lăsat de fumat acum 17 ani, sînt gri închis (sau gri-petrol, vorba mamii), iar la nefumători au culoarea gri deschis, adică roz, dacă s-ar folosi radiografia color.

Dintre toate invențiile savantului Ovidiu Bojor, mă interesează Insuveg și Proprin (Prostatin) pentru mine și Nicotinostop, pentru fiica mea fumătoare de vreo 20 de ani. Să vedem de unde mi le procur.

PAUL SUDITU