– pamflet –

Motto: ,,Nu știi, fiule, cu cîtă puțină chibzuință este cîrmuită lumea?” – Papa IULIU AL III-lea

Astăzi, cînd nu se mai pot baza cu prea multă siguranță pe români trădători, unele dintre fostele țări colonialiste își trimit propriile unelte în România, care să le asigure controlul total asupra economiei noastre și a puținelor resurse naturale de care mai dispunem. Acesta este unul din motivele pentru care liberalii și useriștii l-au ajutat pe Klaus Iohannis să cîștige un al doilea mandat prezidențial. Din Franța, ne-am trezit, mai anii trecuți, cu un guvern condus de Dacian Cioloș, un neica-nimeni care umblă cu traista-n băț prin Occident, după mari funcții politice. Și astăzi, acest pierde-vară se tot învîrte pe la București și încearcă, sub oblăduirea președintelui Macron, să pună mîna și aici pe un ciolan gustos, după cel obținut în Parlamentul European, unde același Macron l-a ajutat, pentru ,,meritele” dovedite în fosta sa calitate, de comisar european pe Agricultură – noblesse oblige! -, să devină lider al grupului Renew Europe. Din păcate, trădătorii autohtoni, care vor să vîndă țara, se bucură nu numai de sprijin extern, dar și de susținerea unor partide politice din țara noastră și a președintelui Iohannis.

Cînd Klaus Iohannis și-a făcut apariția pe scena vieții noastre politice, românii nu-i cunoșteau firea atît de cazonă și de distantă față de ei, și nici metehnele prusace. Știau că e un fost profesor de liceu, dar mai nimic despre activitatea desfășurată în fruntea Primăriei Municipiului Sibiu, despre aceea de președinte al Forumului German și nici despre afacerile sale imobiliare, unele cu iz penal. Nici astăzi nu se cunosc zbaterile sale de a pune România preș la picioarele Germaniei. În ura-i turbată față de PSD, Klaus Iohannis declara: ,,În decursul celor 30 de ani care au trecut de la revoluție, România ar fi putut să aibă mai multe școli, mai multe spitale și autostrăzi, dar n-a putut din cauza PSD”. Oricît ne-am strădui să găsim vreun Lügner (mincinos) de talia lui Klaus Iohannis, va fi imposibil. Cum poate să afirme public așa ceva, cînd în ultimele trei decenii, la care face referire, România a avut vreo 15-16 premieri, dacă nu cumva mai mulți (Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Theodor Stolojan, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Mihai Tudose, Sorin Grindeanu, Viorica Dăncilă și Ludovic Orban)? În discursul său recriminatoriu, Iohannis omite cu bună știință faptul că dintre premierii care au trecut pe la Palatul Victoria, nici jumătate n-au fost social-democrați, iar doi dintre aceștia (Grindeanu și Tudose) au fost pasageri.

Ce au făcut bun pentru țară și pentru oamenii ei foștii premieri Petre Roman, Theodor Stolojan, Emil Boc ori Călin Popescu Tăriceanu, azi liberali de vază? Ce au făcut pentru români premierii Victor Ciorbea și Radu Vasile, în perioada guvernării țărăniste? În schimb, prestațiile Cabinetelor conduse de NicolaeVăcăroiu și Adrian Năstase au fost apreciate pînă și de adversarii lor politici, iar activitatea Guvernului Dăncilă, care a asigurat creșteri economice de peste 3,5%, a majorat simțitor salariile și pensiile și s-a achitat cu succes de președinția rotativă a Uniunii Europene, care a fost recunoscută și de liderii de la Bruxelles.

Iohannis s-a lansat în politica mare cu sloganul ,,România lucrului bine făcut”. Vezi Doamne, pînă la aterizarea sa la Cotroceni, timp de aproape 2.000 de ani, românii nu făcuseră decît lucruri de mîntuială, fie că era vorba despre luptele duse sute de ani împotriva turcilor, tătarilor, nemților și altor lifte străine, care veneau să ne cotropească vatra străbună, fie că brăzdaseră pămîntul cu plugul, de la un capăt la altul al țării, ori că își împînziseră zestrea terestră cu sute și sute de uzine și fabrici, cu școli și spitale, și alte semne marcante ale civilizației vremurilor noastre. A venit sasul să ne măsoare viața cu compasu-i deșirat și s-o cătrănească de jos și pînă sus cu melița-i de intrigant notoriu, trimis și susținut de forțe politice străine de interesele și idealurile românilor. Ce s-a ales din ,,România lucrului bine făcut”, acea însăilare de vorbe chioare? Nimic și nimica. Discursul electoral al lui Iohannis s-a rezumat în întregime la ponegrirea social-democraților, în fața propriilor susținători. De ce a refuzat Iohannis dialogul electoral cu Viorica Dăncilă? Pur și simplu pentru că i-a fost frică, dacă nu groază, de o singură întrebare, care ar fi venit fie din partea contracandidatului, a vreunui ziarist sau, pur și simplu, de la un alegător oarecare, curios să știe ce a făcut sasul Iohannis pentru România și pentru cetățenii ei, în cei cinci ani de președinție. Iohannis ar fi tăcut ca mutul, neavînd ce să înșire din nimicul pe care l-a făcut în perioada primilor cinci ani de relaxare totală, petrecuți la Cotroceni. N-ar fi fost însă exclus ca în modestia sa mare cît o furnică, să se împăuneze cu realizările guvernului social-democrat ,,toxic” și să-l poarte pe cetățeanul curios de la Colectiv la Caracal, mai apoi prin Oltenia, Banat și Maramureș, fără să-i răspundă la întrebare, nici cît un vîrf de ac. Așa că s-a rezumat la disputa cu social-democrații - singurul lucru la care se pricepe -, afirmînd: ,,Sîntem în plin război cu PSD. De ce facem noi asta? De ce sîntem noi în război? Pentru că voi, liberalii și cu mine, sîntem oameni ai păcii, ai construcției, care doresc să dezvolte România”.

Realitatea a fost și este una viceversa. Iohannis, liberalii și alte partide atîrnînd la coada lor sînt în război cu PSD, fiindcă nu-l pot învinge la urne. De ce faceți voi asta, am spune, la rîndu-ne? Fiindcă sînteți isterici după puterea pe care nu puteți să o dăbîndiți prin alegeri democratice. Liberalii și stîlpul lor de la Cotroceni sînt atît de ,,pașnici” încît, cu puțin timp înainte ca Iohannis să fi rostit acea übertrieben Lüge (minciună gogonată), liderul PNL, domn’ Sică, se adresa liberalilor, îndemnîndu-i să pună mîna pe parul pe care-l ținea după ușă, în cabinetul său, și să-i altoiască pe social-democrați, par pe care, probabil, l-o fi strămutat la Palatul Victoria. Cu siguranță că pe domn’ Sică l-a cam luat gura pe dinainte și nu s-a gîndit că parul are două capete, iar pe unul din ele ar putea să-l simtă pe propria-i spinare.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU