Ajun de An Nou, moment în care sentimentele umane se exprimă cu bucurie și cu nădejdea că viitorul ne va aduce numai lucruri bune. Pentru a întîmpina această sărbătoare, am scos și eu ,,din ladă” datini de zăpadă: casa curată, bradul luminat, arome de cozonac... În așteptarea invitatelor mele, Primăvara, Vara și Toamna, pe masa din sufragerie am așternut o dantelă albă, de mama mea croșetată, într-un colț am pus o floare, o lumînare de sărbătoare, un tacîm și un pahar cu vin, iar platoul de porțelan fin l-am ornat cu bucăți de lebăr, tobă, caltaboș, cîrnat... Dar, oroare, cînd am luat din fiecare, gustul era doar de sare. Supărată, mi-am amintit de celebra poveste ,,Sarea în bucate” și mi-am spus că, dacă Petre Ispirescu ar trăi, ,,Bucatele în sare” titlul ei ar fi...
Pe micul ecran, lumea își urează ,,La mulți ani!”, unii criticînd cu ardoare perioada fastă în care, din moștenirea interbelică precară, ,,conducătorul iubit” a făcut o țară industrializată... ca afară! Din păcate, prezentul se încăpățînează să asmileze perioada stalinistă cu perioada ceaușistă, pentru a putea fi întinată țara toată...
Ce s-a moștenit din epoca anterioară s-a spulberat în vînt. La spectacolele de Revelion, ținutele elegante de altădată au fost înlocuite cu costume cît mai sumare, iar în prim-plan, pe micul ecran, în ritm de manele, dansatorii etalează mișcări deșucheate și provocatoare.
În sfîrșit, invitatele mele au sosit și, alături de ele, amintirea soțului meu s-a așezat cu noi la masă, cerîndu-și dreptul la noaptea tăcerii... Acum, lacrimile mele curg în amintirile din trecut.
Afară, zgomote infernale: pocnitori, colindători, urări zgomotoase în clinchet de pahare... Anul Nou a sosit...
,,Bine-ai venit, An Nou!
Bine-ai venit
De cînd te-aștept aproape-am și albit...
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntîia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară...
Nu te grăbi să-mi intri pe furiș
C-abia sosiși...
Noroc că te-așteptam deștept
Să te previn la timp să fii atent,
Și-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept...
Și nu uita
Să-ți lași ciubotele afară
Și bunda de urs albă, ce mă-nfioară...
Că România nu-i Siberia!
Așa te vreau!
Te vreau la trup curat... neprihănit...
Și tot așa la suflet și la minte –
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginți
Și-un blid de linte... (...)
An nou...
Ai auzit ce-ți cer?
Nu-ți cer să faci nimic în casa mea
Mai mult decît ai face tu-ntr-a ta!”
(Ion Minulescu, ,,Rînduri pentru Anul nou”)
LILIANA TETELEA