– Amintiri din Epoca de Aur – lui Hrebenciuc – Elena Udrea îşi revine – ”Yibu yibu” – cel mai bun somnifer – Şi burkini, şi bikini, şi burtini – Basarabia e România – Un pleonasm: ,,ţiganii fură” – Sex în Cimitirul Vesel – Elena Băsescu nu mai are Syda – Unde se află Peştera P—- Babei? – Neaşteptata demisie a lui Vlad Ţepeş

– Mi se pare mie, sau noi, românii, am ajuns să fim umiliţi peste tot pe mapamondul lumii, iar uşor-uşor nici n-o să mai recunoaştem cine sîntem cu adevărat şi de unde venim cu traista-n băţ?! Înainte ca alţii să ne umilească, profitînd de tradiţionala noastră fascinaţie către orice reziduu care vine de afară, o facem singuri prin negarea valorilor trecutului, prin incompetenţă organizatorică sau prin slugăreala oamenilor politici, care nu vor fi capabili în veci să dovedească lumii că nu sîntem un popor de argaţi numai bun de pus pe coji de nucă. Cum tot noi am inventat butada cu furatul propriei căciuli, în ultima vreme am început s-o extindem la scară planetară. Altminteri cum se explică negarea performanţelor istorice obţinute de sportivii români la Olimpiada de la Los Angeles (1984), cînd s-au clasat pe locul doi, după SUA, cu un total de 53 de medalii? Chestiunea face parte din strategia pe termen scurt, mediu şi lung de a ne automutila, dintr-un sadism importat de la popoarele lumii a treia, fără taxe vamale. De fapt, le facem pe plac urangutanilor care impun Noua Dezordine Mondială şi care i-au rezervat României un loc privilegiat, sub masă, printre potăi şi alte orătănii de curte. De aceea imaginea ţării este lustruită frecvent de ţiganii cerşetori, care sînt în stare s-o înduioşeze pînă şi pe Mona Lisa să le dea cîţiva firfirici (ce zîmbet ai, frumoaso, trăi-ţi-ar familia!), ori de ceilalţi infractori, indiferent de culoarea şi grosimea obrazului, dinlăuntrul şi din afara spaţiului carpato-danubiano-nevrotic, de la asasinii de preşedinţi şi pînă la jucătorii de alba-neagra pe porunci. În condiţiile astea, nu trebuie să mire pe nimeni că umilirea sportivilor care au adus glorie ţării la Los Angeles e rezultatul complexului de inferioritate faţă de noi înşine. Am devenit atît de fragezi la minte, atît de atemporali, încît ne călcăm în picioare zilele bune cu o abnegaţie demnă de o cauză mult mai bună. E adevărat că la Olimpiada americană au lipsit unele ţări socialiste, cu sportivii lor dopaţi cu idealuri comuniste şi îndopaţi cu anabolizante (îndeosebi est-germanii, după cum s-a dovedit mai tîrziu), dar acolo n-au concurat copiii străzii, ci un Ivan Patzaichin, o Ecaterina Szabo, o Maricica Puică şi alte statui vii ale neamului ăsta de rătăciţi în pustie. De neînţeles de ce pun cronicarii aiuristici de astăzi o Olimpiadă aproape corectă (că Mary Lou Retton a cîştigat medalia de aur la gimnastică individual-compus în culise!) sub cea de la Moscova, unde ruşii şi-au bătut joc de spiritul olimpic, deposedîndu-ne nu numai de ceasuri, ci şi de o medalie de aur cuvenită Nadiei Comăneci. Probabil, din obişnuinţă. Din păcate, noi ne-am prostit într-un hal de nedescris, altminteri nu am încerca să hiperbolizăm prezentul destul de foarte naşpa în dauna unor zile din trecut, dacă nu mai mult mai bune pentru zona crepusculară a burţii, cel puţin mai cinstite. Şi, în orice caz, înălţătoare. Să nu ne fie ruşine că am făcut, în istoria noastră recentă, şi gesturi superbe, nu numai pentru ideea de sport, ci şi pentru cea de demnitate naţională. Că de la Los Angeles, unde ne-am dus socialişti, ne-am întors români. Am arătat lumii întregi că sîntem un popor de învingători. Ceea ce nu mai convine astăzi nici ticăloşilor din afara ţării, nici celor dinăuntru. Care s-au străduit să ne arunce ca naţiune de sine stătătoare la lada de gunoi a istoriei şi au reuşit. Din păcate, perioada lui Nicolae Ceauşescu rămîne cu adevărat Epoca de Aur a sportului românesc. Şi nu numai. Spun ,,din păcate”, pentru că ar fi fost frumos, poate chiar firesc, ca societatea românească să evolueze după crimele din 1989, să depăşească în performanţe vremurile de glorie din vremea celui mai bun preşedinte pe care l-a avut România. N-a fost deloc aşa. Dimpotrivă. – Iată că după Rio am rămas cu 4 medalii, deoarece halterofilul Gabriel Sîncrăian a fost depistat pozitiv, rămînînd fără medalia de bronz. Cum nu e la prima abatere, cariera lui de sportiv a luat sfîrşit. Acum sîntem la acelaşi nivel cu JO din 1952, desfăşurate la Helsinki. Şi mai ziceau unii că nu s-a descoperit călătoria în timp! Ce fraieri! – Procurorii DNA se declară consternaţi de averea fabuloasă a lui Hrebenciuc. Cică Guzganul Rozaliu ar avea peste un miliard de dolari. Hai să fim serioşi, ăştia-s banii de buzunar! Caşcavalul e prin ţările calde, unde nici DNA nu este, dar nici întristare. – Preacuvioasa Elena Udrea, cădelniţăreasa de ciclopi, a renunţat momentan la cele sfinte, a dat o fugă în Delta Dunării, şi s-a pozat cu nişte armăsari sălbatici, aflaţi la pescuit. Biata creştină, o trădează subconştientul! – Doar 0,4% dintre turiştii care cască gura prin Europa s-au încumetat s-o ardă şi prin spaţiul carpato-danubiano-erotic, deşi ar fi avut ce vedea, începînd cu grădina zoologică din Palatul Parlamentului şi terminînd cu bîlciurile din administraţiile locale. – PRU este urmaşul GRU. Prietenii ştiu de ce. – La Tîrgul de Carte de la Beijing a fost prezentată şi cartea ,,Yibu yibu” (,,Şontîc-şontîc”, în nemţească) a genialului conducător Klaus Werner Iohannis. E cel mai bun somnifer – Primarii din staţiunile franceze, bazate pe natură umană şi sex robotic, au interzis purtarea burkinilor pe plajă. Ho, nu vă speriaţi!, am zis burkini (costum de baie care acoperă pielea catifelată a femeilor credincioase – bună glumă!), nu bikini (costum de baie care nu acoperă mai nimic – şi bine face!). Măsura este excesivă. Cîtă vreme purtătoarele de burkini n-au niscai nitroglicerină în zona crepusculară a păsăricilor călătoare, nu văd care-i problema. Poate ele, săracele, n-au avut bani de silicoane şi colagen şi, în general, nu sînt petarde. Şi, să sperăm, nici bombe cu ceas, şi nu le apucă vreun orgasm tocmai în preajma noastră, cînd stăm tolăniţi pe nisipul fierbinte, cu sistemul de navigaţie la soare. Singura interdicţie pe care ar trebui să le-o pună francezii este cea referitoare la folosirea centurii de castitate. Pe care ar trebui s-o detoneze acasă, în patul conjugal, nu în spaţiul public, sub ochii scoşi ai lumii. Chiar dacă rezultatele sînt diferite, toată asistenţa ar fi mulţumită. Legiuitorul francez este de acord cu noi, ceea ce întăreşte articolul 204 lit. d din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Uneori ale Femeii, care precizează că avem întotdeauna dreptate. – În replică, primarii de pe litoralul românesc au interzis folosirea de burtini de către femei. Dacă o interziceau şi la bărbaţi, rămînea litoralul gol. – Luna iulie a fost cea mai fierbinte lună după 1880, anul din care sînt monitorizate temperaturile. În Kuweit, la Miribah, au fost înregistrate +54 de grade Celsius, cea mai ridicată temperatură din emisfera estică, în afara celebrei Death Valley (+56,7 grade, în 1913). Cu această fericită ocazie, s-a bronzat şi rejele Cioabă. De fapt, rejii, că e doi. – Nu numai cocalarii şi piţipoancele se fac de rîs la emisiunile de profil, ci şi generalii. Unul dintre ei, Gheorghe Turda, celebru pentru bătăliile duse cu microfonul pe la diferite nunţi, botezuri şi tăieri de moţ cu ferăstrăul de mînă, s-a despărţit de tovarăşa temporară de viaţă şi sex, pentru că juna, de doar 54 de primăveri ploioase, ar fi posedat amanţi. Acestei şarje de cavalerie a bătrînului comandant de oşti (abia 68 de ani tulburi) , mama Alinei Puşcaş (încă nu i-am aflat numele şi prenumele, acesta-i doar renumele) a contraatacat cu artileria grea, susţinînd că generalul ar fi trăgător fruntaş la măsea. Dragoste hamletiană… Cuvintele sînt prea sărace pentru a descrie panarama afişată de aceşti copii nevinovaţi. În orice caz, despre cei doi amorezi turbaţi se ştie că, la începutul relaţiei lor de batjocură şi desfrîu, obişnuiau să se strîngă în braţe, pînă le săreau ochii ca la melci, în Cimitirul Vesel de la Săpînţa. – Coregrafia, pe care o afişează meci de meci galeria lui Dinamo, impresionează şi, totodată, îngrijorează omenirea umană. Cu toţii se tem de ziua în care echipa va juca în Liga Campionilor. Numai de n-ar muri coregraful pînă atunci. – În Islanda există o bere cu gust de testicule de balenă afumate. Dintre ai noştri, doar un fost preşedinte ar fi în stare de ebrietate s-o bea. – Vă spuneam în numărul precedent că pe americani îi doare-n paişpe de România, dacă interesele lor cer să nu se strice la mustăţi cu Rusia. N-am terminat bine de povestit, că a sărit din baie ambasadorul extraordinar (de bulangiu) al SUA în judeţul Chişinău, care, pe scurt, a zis să ne cam luăm gîndul de la unire, că moldovenii nu sînt români, şi alte caraghioslîcuri. Este inutil să combaţi un asemenea consumator de hot-dog şi limba-vacii care habar n-are că, la această oră a istoriei, ceea ce el numeşte ţară, e doar o parte din statul medieval românesc Moldova, pe care au obţinut-o ruşii de la turci, în 1812, îndeosebi prin mituirea unor funcţionari otomani. Nu-i mai explicăm acestui pokemon de ce Basarabia este România, fiindcă, la cît de inteligent e, n-ar înţelege. Şi, în general, l-am sfătui să închidă gura aia de canal, că miroase de la o poştă a rădăcină de gard. – Cînd te cheamă Avram Iancu, ori faci revoluţia de la 1848, ori treci Canalul Mînecii înotînd necontenit circa 17 ore (în 2016). Oare o fi aceeaşi persoană? Că prea nu s-au lăsat uşor. – La nunta filosoafei Simona Argint cu un fotbalist de bandă, s-a dus şi Viorel Lis, ca să prindă jarteaua. Cel puţin aşa a mărturisit, cu gura pînă la urechi, cea de lîngă el. – Printre ruinele de la Amatrice au fost surprinşi furînd 4 ţigani. Presa internaţională s-a mărginit să precizeze că sînt români. Nu, mă, sînt ţigani. De ce nu sînteţi corecţi, mînca-ne-aţi? – De abia acum presa a constatat că Traian Băsescu este bolnav. El avea de multă vreme boală pe noi. Cum, care noi? Noi, românii. – Daniel Ghiţă îi sfătuieşte pe ambuscaţii de la PTRU boală! să dea jos sigla cu Vlad Ţepeş, să nu-l mai batjocorească pe acest erou al neamului românesc. Iată că, de la prea mulţi pumni în cap, unii se tîmpesc, iar alţii îşi revin. Daniele, nu fii supărat pe noi, dar ţi-am spus de la început cum stă treaba cu partidul-peşte, care adună toate refuzatele de pe centura politicii. Dacă vrei să le dai o bordură între dinţi, vorba nemuritoarei gînditoare de bucătărie Adriana Bahmuţeanu, fă-o cu simţ de răspundere, că sînt tari în muian. – Fostul primar din Plopeni, Octavian Zaharia, a fost reţinut fiindcă făcea parte dintr-o gaşcă de spărgători de case. Iată un ales onest! După cei 8 ani de perfecţionare la Primărie, s-a întors la meseria de bază. – Problema lui Klaus Iohannis este una de identitate: în România este considerat neamţ, iar în Germania toţi urmaşii lui Hitler, Honecker şi Beckenbauer sînt convinşi că este român. – Dacian Cioloş a reafirmat că nu se bagă în troaca politicii. Bine, el nu s-a exprimat aşa, că e european, dar aşa am înţeles noi, ăştia de la ţară. V-am mai spus că Dacian este un băiat simpatic, aşa cum sînt mai toţi culegătorii de rostopască şi codiţa şoricelului. Păcat că nu se pricepe la economie, nefăcînd, din acest punct de vedere, o figură aparte faţă de ceilalţi membri ai Guvernului Meu. – Traian Băsescu se laudă că doar Cîrpa Kaghebistă şi Matrozul Chior cunosc la perfecţie statul. Statul în patru labe. Unul în faţa ruşilor, altul în faţa uşilor. – 323 de reni au fost ucişi de un fulger, în Norvegia. Deci, dacă două fulgere ar lovi Palatul Parlamentului… – Pînă la urmă şi-a dat demisia şi ministrul Tobă! Nu pentru opera ştiinţifică de o inestimabilă valoare teoretică şi practică, ci pentru alte potlogării privind declasificarea unor acte importante, referitoare la cheltuirea fondurilor operative ale Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă. Adică, pentru favorizarea făptuitorului. Găinării de tehnocraţi. – Surprinde neplăcut lipsa de respect a lui Reghecampf faţă de selecţionerul Christoph Daum. Pînă una alta, soţul soţiei sale e departe de performanţele neamţului. În schimb, la figuri nu-l întrece nimeni. N-a făcut pureci pe nicăieri, cu excepţia Stelei, unde profită de paralele lui Becali şi de conjunctura nefericită a fotbalului românesc, aflat cu ambele picioare în groapă. Fii mai modest, măi, băiete, că examenele adevărate de antrenor le-ai picat cu brio! Să cîştigi competiţia internă, în condiţiile date, nu-i mare brînză, să mă scuze patronul tău. Fii respectuos, căci, de cîte ori faci declaraţii ţîfnoase, mi-amintesc de singurul tău meci la naţională, cu Danemarca. Ca jucător. – Elena Băsescu nu mai are Syda. Divorţul s-a produs pe cale notarială. Păcat de eşecele sentimentale ale acestui Gică Hagi în fustă. – O femeie, care se afla la o terasă în celebra metropolă Pantelimon, a fost străpunsă de o săgeată trasă de un nene, în vîrstă de 34 de ani, ce se juca de-a Ştefan cel Mare şi Vrîncioaia într-un parc de aventură din apropiere. Sursele noastre, aflate la faţa locului, în spatele unui scut antirachetă format din halbe de bere, susţin că organele de anchetă încearcă prin toate metodele învăţate la Şcoala de Corecţie a Miliţiei (respiraţie buşon la buşon, hipnoză, mită în formă continuată) să-l convingă să recunoască că este rudă apropiată cu Marcu… – Ştiţi unde se află Peştera P— Babei? Între judeţele Sălaj şi Maramureş. Eu nu ştiam. Credeam că la Zoe Petre. – O veste pe jumătate bună, dată de Traian Băsescu: ,,Era să mor…” – La meciul cu Muntenegru era să adorm. Oricum, şi dacă mă trezeam după două săptămîni, scorul ar fi fost tot egal. Problema noastră e că Daum va construi o echipă care va fi incomodă pentru adversarele de calibru şi lesne de încurcat pentru cele mici. Cît despre Stanciu, rămîne cum am stabilit: puştiul e un infatuat care-şi maschează adevăratul caracter. Tupeul i-a crescut după ce negustorii de piei de cloşcă l-au vîndut la suprapreţ. D-aia a şi luat mingea şi a bătut penaltyul, deşi ordinea stabilită de Daum a fost: Stancu (înlocuit), Săpunaru, Stanciu… A bătut cu suficienţa că este un mare jucător, mînat spre balon de cele 7,8 milioane de euro (că p-alea 2, cu clauze, nu le mai pupă Steaua!) şi că o s-o dea la vinclu. Am fost convins că ratează, după suficienţa afişată (avans scurt, privire pe deasupra porţii…). Un idiot, degeaba îl apără, din politeţe, colegii lui. În orice caz, dacă ar fi marcat, rezultatul ar fi fost nedrept. Cît despre alcătuirea echipei, întotdeauna e mai bună aia care nu joacă. – Ultima oră: Vlad Ţepeş a demisionat din PRU, din cauza numărului limitat de ţepe pentru colegii de balamuc. Bogdan Diaconu s-a repliat rapid şi i-a primit în hogeac pe Ali Baba şi cei 40 de pesedişti… CONTELE DE MONTE-CRISTO