Săptămîna pe scurt
  • 23-02-2016
  • 0 Comentarii
  • 213
  • 0

– O lebădă, iarna – Aforisme la tot cartierul – Fii, fă, o doamnă! – Pleşu, la puşcărie! – Reflexe habsburgice – Parlamentul penal – Erotizarea senzorială – Ministerul Needucaţiei

– Adrian Ghenie, tînărul pictor băimărean, stabilit din 2013 la Berlin, a vîndut tabloul ,,The Sunflower in 1937”, printr-o licitaţie organizată de celebra Casă Sotheby’s, cu 4.030.918 euro! Iată un nou mare artist român care impresionează şi a cărui valoare este recunoscută la nivel mondial. Norocul lui e că a plecat ,,afară”, fiindcă la noi ar fi fost catalogat la modul: cine, mă, zugravul ăla?! N-a fost în stare să înveţe o meserie cinstită şi stă cît e ziulica de lungă să mîzgălească nişte cearşafuri cu bidineaua! Ce, de artişti are nevoie România? Nu, tată, piaţa nemuncii cere tinichigii auto şi ospătari cu patru mîini. Nişte ţărani! – Totuşi, va mai curge destulă apă pe Dunăre pînă cînd lumea bună nu-l va mai confunda pe Adrian Ghenie cu Mădălina Ghenea, despre care n-am să vă spun mai multe, fiindcă românii sînt foarte bine informaţi în domeniul, de largă respiraţie naţională, ,,gagici cu lipici”. Oricum, părerea mea sinceră e că şi Ghenea e destul de foarte mişto. E adevărat, ea desenează diferite peisaje pe aerul pe care-l subjugă, nu pe pînză, şi foloseşte alte uleiuri şi culori decît Ghenie, dar nu e deloc de condamnat. Nu e vina ei că natura a făcut-o atît de frumoasă. Sper că nu şi-a băgat şi vreun plastician coada, c-aşa se strică operele de artă. Uite, deunăzi, la San Remo, a fost comparată cu o lebădă. Norocul ei că acest festival muzical se desfăşoară în Italia, căci, dacă se ţinea la Viena, era halită cu fulgi cu tot. – Papa Francisc şi Patriarhul Kiril, generalul Bisericii ortodoxe ruse, s-au întîlnit la Havana, în ideea că ar fi posibilă reunificarea creştinilor, după ,,Marea Schismă” din 1054. Totuşi, pentru aceia care nu ştiu (şi văd că presa-i plină de ei), în 1439, la Conciliul de la Florenţa, s-a hotărît reunificarea, decizie care, însă, a durat doar pînă la căderea Constantinopolului (1453) şi a fost una mai mult formală, nedepăşind stadiul de intenţie. – Un derbedeu din Craiova, fiu de judecătoare, a înjunghiat un bărbat de 35 de ani, în faţa Casei de Cultură a Studenţilor din localitate, după care, plin de curaj, a rupt-o la sănătoasa. Dilimanul ăsta are un cazier mai bogat decît Codul Penal, dar a scăpat întotdeauna basma curată, datorită relaţiilor sus-puse. Are o singură condamnare, de 1 an şi 2 luni cu suspendare, deşi cariera de om care le caută cu lumînarea l-ar fi recomandat pentru un cantonament prelungit, alături de alte cîteva beizadele celebre. Cîtă lume trebuie să mai agreseze Nebunică acesta, ca să fie băgat la beci? Şi ce trebuie să mai facă? În cap a dat (cu o cheie, într-o benzinărie!), de înjunghiat a-njunghiat!… Să sperăm că nu i s-a pus pata şi pe primăriţa Craiovei, că nu-l vedem bine. Fosta peremistă, LOV, are centura neagră de castitate, de pe vreme cînd era lupul căţel şi hiena pisicuţă, şi o poartă agăţată de portjartier, între Golful Mexic şi Triunghiul Bermudelor. Dar şi Olguţa are noroc că, între timp, s-au lăsat de meserie Iustin Covei, tot fiu de magistraţi (la Craiova, dacă nu eşti fiu de magistrat, n-ai voie să le dai în cap la oameni), dar şi fraţii Răducănoiu, Costi şi Alina, copiii fostului prefect. Pentru cine nu-şi mai aduce aminte, Alina e celebra filosoafă, care a zguduit adînca noapte coborîtă peste Cetatea Banilor cu ineditul aforism, ce i-a făcut să plesnească de invidie pe Socrate, Toma d’Aquino, Chris Oliver şi pe mult mai celebrul Toni Poptămaş: ,,Dau m… la tot cartierul!”. Nu ştim dacă s-a ţinut de cuvînt, dar, pînă la urmă, intenţia contează. – Electrica a raportat, pentru anul 2015, un profit de 283,9 miliarde de lei, la venituri de 383 miliarde de lei. Aşa că-i convine să ne ardă la buzunare. – Senatoarea Cristiana Anghel nu mai e o doamnă! Puteţi să credeţi aşa ceva? Această Iulia Albu a Parlamentului Ruşinii Naţionale, care, în loc de o găină pe cap, umblă cu un ciur de tărîţă în interiorul obiectului decorativ respectiv, a renunţat benevol la eleganţa-i proverbială şi a trecut în tabăra acelora care-şi ridică fustele în public, deşi priveliştea e înfiorătoare. De ce, fă, doamnă? Ce te-a supărat aşa de tare, de ţi-ai pierdut uzul raţiunii? ,,Guvernul Marii Trădări Naţionale”? Stai cuminte, lady! La valoarea matale, nu e cazul să-ţi pui mintea cu Cioloş. El atît poate, atît face, e cu răspundere limitată. Dar tu? Speranţa naţiunii, muza ciobanilor care miros a ,,Malizia”, nu ca tine, a naftalină, se poate să te compromiţi în asemenea hal? Şi pentru ce? Pentru nişte antene. Tu, oricum, prinzi non-stop posturi prin satelit, dacă-ţi bagi degetele în priză. Decît să renunţi la statutul de doamnă de Caracal, un fel de lady de Winter a lui Tăriceanu, republicană, regalistă, liber-schimbistă şi grevistă pînă la uitarea de sine, mai bine ţi-ai petrece un week-end prin munţi, pe la stînile ciobanilor pe care atît i-ai hulit! Cică nici ei nu e prea domni, dar îţi iau toate frustrările cu mîna. După un asemenea pelerinaj, te întorci alt om. Sau femeie, sau ce-oi fi dumneata, că se mai cercetează cazul. Cristino, Cristino, fii, fă, o doamnă! Că vorba aia: eşti, sau nu eşti o doamnă, vremea domniei trece. – Ce ţară e aia în care copiii mor prin spitale în urma unor infecţii, iar responsabilii medicali bîjbîie ca nişte orbi, săptămîni în şir, pentru identificarea cauzei? E ţara unde dispreţul faţă de sănătatea oamenilor este absolut. E ţara pe care monstruoasa clasă politică a prăbuşit-o în mizerie. E ţara în care se trăieşte şi se moare la întîmplare. E ţara în care trebuie să ne trezim la realitate şi să punem bîta pe aceşti nemernici, pentru a asigura un viitor normal generaţiilor următoare. Ar fi cazul să acţionăm repede. Deja e prea tîrziu. – Din prea multă iubire faţă de duşmanii săi – aşa cum l-au învăţat temniţa şi Biblia, nu neapărat în ordinea asta – Gigi Becali s-a pricopsit cu un nou dosar penal, pentru mărturie mincinoasă. El nu-şi mai menţine denunţul făcut în 2004 împotriva lui Puiu Popoviciu, fostul ginere al lui Dincă Teleagă, temutul lider comunist. Zice că a fost o bîrfă nevinovată, ca între rechini imobiliari. Mi-e teamă că, în felul acesta, iar trebuie să facă domnul Becali niţică literatură. Şi caligrafia e destul de grea. Chiar şi Balzac se văita… – Domnul Andrei Pleşu semnează (nu ştiu dacă l-a şi scris) un excelent articol în ,,Adevărul”: ,,Puşcăriile ca tabere de creaţie”. Cea mai interesantă idee care se desprinde din acest text, ca o lipitoare politică de pe trupul bugetului local, e că n-ar fi deloc rău dacă unii autori ar fi băgaţi, din cînd în cînd, la răcoare, pentru a crea opere nemuritoare, date fiind calităţile curative şi inspiraţionale ale sistemului concentraţionar românesc. O idee bună, pe care ar trebui s-o argumenteze prin exemplul personal. Căci, dintr-o anumită comoditate intelectuală, combinată cu piftie de purcel şi vin de buturugă, dumnealui vorbeşte mult şi scrie puţin. Şi, sincer să fiu, o ţîră de talent ar avea. Dacă s-ar apuca şi de şterpelit, cultura noastră ar fi mai bogată. Sigur, niciodată, nici măcar sub tortura unor mirosuri de friptură de umbră de iepure, n-ar putea ajunge la nivelul creativ al unor Gigi Becali şi Gheorghe Copos, dar, orişicît, poate să încerce să le-o dea la rotula de jos, ca să cităm dintr-un viitor mare scriitor pe pereţii celulei. – După ce ne-a înhăţat PETROM-ul, cu contribuţia inestimabilă a premierului de atunci, Adrian Năstase, Austria vrea să ne scoată de pe piaţa energiei central-europene şi să ne fixeze în cea sud-est europeană, alături de Grecia şi Bulgaria. Reflexe habsburgice. Austrio, curvă ai fost, curvă ai rămas! Te întinzi în fiecare şanţ al istoriei cu cine te regulează mai bine. De exemplu, acum, o arzi pe gazoduct cu ruşii. – Echipa feminină de spadă a României a luat aurul la etapa de Cupă Mondială din Argentina, fiind pe primul loc şi în clasamentul general, cu 352 de puncte. În finală, fetele le-au înţepat pe rusoaice. Data viitoare, cînd le aveţi în vîrful spadei, întrebaţi-le de Basarabia, de Nordul Bucovinei şi de Ţinutul Herţa, să vedeţi ce zic. – Din cei 588 de parlamentari, aleşi prin fraudă în 2012, 141 au probleme penale în derulare. Adică aproape 25%. Nu-i cam mare procentul de hoţomani? Şi ăştia sînt cei ce fac legile după care funcţionează România! Acum înţelegeţi de ce trăim într-o societate strîmbă? Cred că şi în ghetouri procentul de oameni certaţi cu legea bunului simţ este mai mic. Acest Parlament, care seamănă mai degrabă cu un penitenciar în devenire, este rezultatul votului uninominal, o mizerie pusă la cale, prin înţelegeri oculte, de Prostănacul şi de Matrozul Chior, doi pungaşi înrăiţi, care făceau jocurile politice în România anului 2008. Şi cînd te gîndeşti că ăştia nu fură de foame, ci din obişnuinţă, parcă îţi vine să le tai mîinile. Dar, probabil, le-ar creşte altele la loc. Şi mai lungi, şi cu mai multe degete. – După ce a afirmat, cu inconştienţa specifică lipsei de zeamă de varză din sînge, că ,,după ce ai fost Dumnezeu, nu mai poţi fi altceva”, Traian Băsescu coboară pe pămînt, ca orice consumator aflat în sevraj, şi postulează: ,,Eu, dacă aş fi Parlament, aş trece urgent…”. Nici nu mai contează ce ar trece el, importante sînt avatarurile fostului preşedinte cu faţă de ocnaş. Pe viitor, o să aflăm că a fost şi Guvern Criminal, şi Tatăl Hoţilor din PDL, şi bormaşina consilierelor prezidenţiale cu ugerul la vedere, şi cel mai bun prieten al scoţianului Johnnie Walker. Deşi se crede mare actor, Ucigă-l Toaca n-a fost nominalizat la Oscar, ci la premiile ,,Băftosul din Pleşcoi”. – O premoniţie: în următorul deceniu, nimeni nu-l va deposeda pe Mircea Geoană de rangul nobiliar acordat, cu atîta generozitate, de Cîrpa Kaghebistă: leo prostănaque. – Maria Dinulescu zice cu năduf că-n America devii o actriţă de real talent, dacă treci prin patul (maşina, căpiţa cu fîn etc.) lui Leonardo di Caprio, înainte ca acesta să se fi culcat cu ursul. Totuşi, ştacheta e destul de jos. Cică alea de se jucau desculţe-n parc cu alde Robert Redford erau nişte sfinte, dar, după şocul cunoaşterii regulilor hollywoodiene, deveneau nu numai stele de cinema, ci şi curve sadea. Mă rog, alte vremuri, alte moravuri… – Surse încă virgine de la Poarta Albă zic că, de ,,Ziua Îndrăgostitelor de Portofel”, Cristi Borcea n-a fost vizitat de nici o ştoarfă, deşi el s-a parfumat ca un căţel în călduri. Se poate, doamnelor, să-i faceţi un asemenea afront?! Dacă v-aţi păstrat pentru Dragobete, să nu fie prea tîrziu, iar progeniturile voastre să nu se trezească la emisiunile culturale de la orele 17,30 cu încă un frăţior vitreg, rod al dragostei oarbe dintre Cristi şi vreun gardian cu ochi alunecoşi. Pînă şi femeia gonflabilă a păţit ruşinea. – Mare tam-tam cu evacuarea Antenelor. Situaţia e simplă: legea trebuie respectată. Restul e gargară. – Cetăţeanul Radu Ghiorghe, din Buzău, se luptă de ani de zile ca Primăria comunei Zărneşti să-i reconstituie dreptul de proprietate (în calitate de procurator al moştenitoarei legale), sau măcar să-i acorde despăgubiri. Primarul, care în perioada exercitării mandatelor a devenit mare latifundiar, cumpărînd 85 de hectare de teren (şi) de la alegătorii săi, îl poartă pe drumuri pe bietul om, pentru că aşa vor muşchii lui, protejaţi de nişte demnitari cu interese (inclusiv proprietăţi) în localitate. Minunat ar fi dacă DNA-ul s-ar apleca asupra modulului miraculos în care mulţi primari buzoieni s-au îmbogăţit din subvenţiile pentru suprafeţele de teren dobîndite, prin abuzuri, la aplicarea legilor funciare. Atunci ar avea prilejul să descopere marile matrapazlîcuri ale unor indivizi dubioşi, pentru care exercitarea funcţiei de primar e sinonimă cu transferarea în patrimoniul personal a tuturor suprafeţelor aflate în litigii sau, pur şi simplu, neacordate proprietarilor de drept. Şi ăsta ar fi doar începutul distracţiei. – Un citat din scriitorul Gică Popescu: ,,În adolescenţă, erotizarea senzorială continuă şi apare în plus o intelectualizare a acestei dimensiuni”. Pentru acest atac cu talpa ridicată, la Barcelona ar fi primit cartonaşul roşu. În România a fost eliberat din închisoare mai devreme şi va ajunge, probabil, în grupul de experţi al ministrului Curaj, aflat într-un permanent sevraj, de reformare a reformei reformate a Educaţiei. – Cică tehnocratul ăsta de la Ministerul Needucaţiei vrea să scoată Istoria ca obiect de studiu, pentru a-i face loc educaţiei sexuale. Păi n-avea dreptate Alina Răducănoiu?!.. CONTELE DE MONTE-CRISTO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite