Tezaur folcloric

– Floricico, de ce minţi, parlamenţii n-are dinţi!

-Spectacolul huiduielilor

– Din osînza lui Ceauşescu

– De ce e francejii ţigani

– Cum poţi ţine multinaţionalele prizoniere

– Învăţăturile lui Neagoe Basarab către Pralică

– La Sibiu, capitală culturală europeană şi intergalactică, pepinieră de struţi, muţi şi telemea de oaie, s-a petrecut o fericită întîmplare: ambasadorul rus a fost deposedat, prin mijloace specifice (iuţeală de mînă şi nebăgare de seamă) de portofelul propriu şi personal. Un grup de generali patrihoţi, aflaţi la faţa locului, pitulaţi printre boscheţii primei doamne, ne-a informat că la mijloc este răzbunarea unuia Werner, care nu poate uita că tezaurul folcloric al României a ajuns pe mîna lungă a ruşilor, încă din decembrie 1916, deşi nemţii bătuseră atîta drum, pas cu pas, pînă la Bucureşti, ca să-l haşmanglească. Ca buni creştini ce sîntem, să sperăm că portofelul nu va fi găsit şi că acesta e doar primul pas pe drumul plin de hîrtoape şi de bombe de presă al recuperării tezaurului. Un pas mic pentru ruşi, un pas uriaş pentru România.

– Floricica Dansatoarea, singurul hanalist politic acreditat pe lîngă umanitatea dezumanizată, a cerut în piaţa publică să fie pace pe tot globul ocular pămîntesc, să se mărească pensiile, iar parlamenţii să nu mai doarmă! Ceea ce ar fi o greşeală impardonabilă, fiindcă atunci cînd nu dorm, parlamenţii fură (nu doar atunci, unii fură şi-n somn). Dacă nu se vor întîmpla toate astea, hanalista îi va da Vioricăi o bordură în freză de-o să-i pice ochii-n gură şi se va uita la programul de guvernare-înfeudare printre dinţi. Floricico, de ce minţi? Parlamenţii n-are dinţi. N-are dinţi, n-are măsele şi e morţi după mamele. Pardon, manele.

– Viorica nu şi-a amintit cum îl cheamă pe premierul estonian, alături de care se desfăşura ca o gazelă de stepă la o conferinţă de presă. Ar fi fost mult mai simplu dacă partenerul de dialog (sanchi!) s-ar fi numit ,,domnul preşedinte Liviu Dragnea”.

– Omul-brichetă s-a întîlnit cu omul-rachetă. Două focoase nucleare cu reacţie întîrziată. Dictatorul comic al Coreii de Nord a jucat spectaculos în politica externă. Rolul de băiat rău l-a prins grozav. Să vedem dacă-l prinde şi cel de băiat bun de legat. Cel puţin Trump l-a lăudat mai mult decît propaganda oficială. Că e smart, că prinde repede şi uită greu (nu ca el) şi cîte şi mai cîte, vrute şi nevrute. Chiar îl invidiază, fiindcă nord-coreenii nu-i ies din vorbă. Aici greşeşte. Unii i-au mai ieşit din cuvînt, dar şi-au revenit după ce au fost împuşcaţi. În schimb, americanii nu dau o ceapă degerată pe vorbele pline de duh ale preşedintelui lor, deşi îşi joacă cu frenezie rolul de băiat de bani gata, cu vocabular limitat şi mintea odihnită. Norocul lui este Melanie, pe care americanii o privesc plini de compasiune. Că dacă n-ar fi ea, de Ziua Recunoştinţei ar fi umplut frigiderul Casei Albe cu diferite produse de cofetărie.

– Spectacolul prezentării trofeului de la Roland Garros, de către Simona Halep, pe Arena Naţională a huiduielilor, a fost o excelentă ocazie a primarului României, Gabriela Vrînceanu-Firea etc. de a se întîlni cu bucureştenii. Care, de bucurie, i-au adresat, în cor, urări strămoşeşti dintre cele mai diverse. ,,Au fost plătiţi de Sörös”, s-a lamentat Vrâncioaia reloaded, ca să confirme teza marxist-leninistă potrivit căreia ,,ridicolul ucide numai oamenii de bun simţ”. Problema cu liderii politici duşi cu pluta pe Dîmboviţa este că, din cauza mişcării de revoluţie, ajung să-şi creadă propriile minciuni. Bucureştenii te-au huiduit pentru că, în loc să fii primar general (în rezervă), să rezolvi măcar o parte din problemele presante (fluidizarea traficului, parcări, investiţii în infrastructură), te ţii de mitinguri, de sforării şi de alte multe prostii. Ai vrut să ciuguleşti din imaginea Simonei, dar i-ai confundat pe iubitorii de frumos, veniţi la stadion cu îngeraşii de mînă, cu lipitorile de partid şi de stat la pîndă. Realitatea e alta decît propaganda infectă a otrepelor ce subminează zilnic profesia de jurnalist. Cotidianul n-are de-a face cu imaginaţia voastră bolnavă. Pe care o proiectaţi pe toate canalele mass-media în societate, dar organismul social o respinge din instinct. Încă există în ţara asta oameni care nu acceptă minciuna, falsitatea, imaginea contrafăcută, prostia funciară. Pe stadion n-au fost acei specialişti care recunoşteau cu mîndrie, la mineriada roşie, că, ,,mai demult, am furat şi eu găini şi porumb de pe cîmp”. Mergînd pe acelaşi principiu al imposturii, nişte propagandişti de rahat au postat un filmuleţ pe reţelele de socializare şi desfrîu, în care publicul o huiduia pe… Simona! Nişte mizerabili fără scrupule, care au vrut să întoarcă rezultatul meciului, deşi, după ce le-a eliminat pe Kerber, Muguruza şi alte glorii ale tenisului (cu t), a scos-o din jocul politic şi pe Gabriela Slabatini-Firea. Care, în cariera ei de blondă naturală, halea tenis pe pîine (de data asta cu p).

– Dincolo de atacul hienei la popularitatea Simonei Halep, rămîne declaraţia publică a sportivei: ,,Sînt mîndră că sînt româncă!”. Şi noi sîntem mîndri că eşti româncă, fato! Chiar dacă la un moment dat ţi-a fost teamă că virusul Zika ţi-ar putea hali păsărica.

– Mînată din urmă de programul de guvernare-maximizare, inflaţia nu se opreşte din marşul impetuos spre implozia socială. În luna mai a atins cota de 5,4%. Viorico, se aude? Principala cauză este importul de produse alimentare, deşi sîntem, printre altele, al patrulea producător de cereale din Europa. Dar, ca la noi la nimeni, exportăm grîu şi importăm făină şi cocă congelată! Ăsta-i rezultatul lipsei de viziune. Asta înseamnă să fii condus de idioţi.

– Naţionala de fotbal a hartiştilor români a cîştigat campionatul mondial folosind o tactică simplă! Cînd au început să cînte, adversarii au fugit mîncînd pămîntul cu gazon cu tot.

– Spaţiul public a fost invadat de tot felul de diletanţi care reformează justiţia. Punctele de vedere sînt diferite, mizeria este aceeaşi. Dreptul nu trebuia, şi nu trebuie să devină subiect de dispute politice între erbivore. Dar parcă ai cu cine să te înţelegi!

– Datoriile altor ţări faţă de statul român erau, în 1989, de 8,6 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a intrat în buzunarele unor şmecheri care astăzi susţin că nu au mai putut fi recuperate. Printre ei se află şi îmbogăţiţi ce au valorificat creanţele cumpărate de la statul român. Ultimul raport al Ministerului de Finanţe Şubrede susţine că România mai are de încasat 775.800.737,21 dolari şi 1.488.797.459,06 ruble transferabile, dar că treaba-i proastă şi mai durează. Deci, de pe urma lui Ceauşescu încă mai trebuie să vină bani în ţară, pe cînd conducătorii post-revoluţionari ne-au îngropat în datorii. Ceva nu sună bine în treaba asta. Fruntaşi la datorii către România sînt Irakul (2,6 miliarde dolari) şi Cuba (1,488 miliarde). Libia, Coreea de Nord, Republica Centrafricană, Nigeria, Somalia sînt alţi clienţi pe care-i doare la bască. Cel puţin dictatorul libian Muamar al-Gaddafi a fost sincer: ,,Ia mai dă-vă-n carul meu! Eu am datorii la Ceauşescu, nu la voi! Dacă l-aţi omorît, e problema voastră…”. Deşi, între timp, Gaddafi a avut soarta lui Berilă, o întrebare întrebătoare freacă encefalul capului ca o bucată de glaşpapir: la care s-o fi referit dictatorul libian? La Carul Mic sau la Carul Mare?

– A tăcut Iohannis ce-a tăcut, dar cînd a deschis gura a rostit un mare adevăr! A zis că el e statul. Statul în expectativă.

– Cercetătorii în creierii capului au ajuns la concluzia noastră; cică, pe zi ce trece, începînd cu 1975, oamenii devin tot mai proşti. Coeficientul de inteligenţă scade cu 7 puncte la fiecare decadă. Asta înseamnă că în 100 de ani omenirea se întoarce în Comuna Primitivă. Numai aşa ne poate prinde Occidentul din urmă…

– Humoriştii (vorba vine) de la ,,Charlie Hebdo”, care n-au fost la serviciu cînd le-au vizitat teroriştii redacţia, au caricaturizat-o pe Simona Halep, insinuînd că-i o căutătoare de fier vechi. V-aţi cam grăbit cu răutăţile gratuite, abia la anul va striga Simona, argintul viu din tenisul mondial: ,,UE, Charlie! UE, Charlie!”.

– La francejii ăştia nu ne deranjează umorul, ci lipsa de umor. De altminteri, nu e prima oară cînd francejii e ţigani cu noi, aşa că o să vă împrospătăm memoria minţii, că de două mii de ani sîntem scrofuloşi la datorie.

– ,,Aţi auzit de francezi? Dar de franţuzoaice? Desigur, în fiecare zi: «Dă şi mie un leu de-o pîine, trăi-ţi-ar franţuzoaica!»”. Bine, acum şi a patra doamnă a ţării, madame Cioloş, provine din ţara lui Voltaire, Brâncuşi şi Eugen Ionescu, şi e simpatică rău. Nu mai vorbim că şi mama lui Mădălin Voicu găvărea franţuzeştilea, în ciuda originilor evreieşti. Şi cînta pe româneşte ori de cîte ori marele violonist Ion Voicu interpreta sub clar de lună, pe o singură coardă, hitul ,,M-am născut într-un salcîm…”, de cădea Mădălin din cuibul dragostei apocaliptice drept în bostan. Asta explică multe… Cred că v-aţi prins deja că am o părere beton despre urmaşii lui Platini şi Zidane, mai ales că, la un moment dat, aveau pe aici un ambasador care pe la sindrofii cădea blană din senin. Comunicatele ambasadei ziceau că de vină era soarele, dar musiu trăgea tare la măseaua de minte. Să-i fie de bine, mai ales că-l luau gărzile patriotice de mînerul burţii şi-l transportau în cele mai bune condiţii la domiciliu. În rest, francezii s-au dovedit foarte prietenoşi cu românii. Cînd am avut meci de fotbal cu ei, în dreptul României au pus pe afiş un violonist cu pălărie, care poseda o frînă de muci model Miron Mitrea dinainte de marea năpîrlire. Acum nu ştiu dacă au orbul găinilor sau, pur şi simplu, sînt ai dracului, cert este că nu vor să vadă diferenţele dintre români şi ţigani. Nici măcar pe terenul de tenis. O proastă de-a lor, cu nume mai degrabă de sorginte latino-americană, Garcia şi nu mai ştiu cum, a făcut-o ţigancă pe Irina Begu. Un pic de dreptate avea să fie supărată, că a noastră a bătut-o pe apucată de i-a sunat apa distilată în cap. Şi n-a păruit-o ca ţigăncile, n-a tîrît-o prin praful căzut din nas, ci a lucrat-o metodic, cu reverul şi lungul de linie. În loc să recunoască faptul că mai are de învăţat poziţii noi, arzoaica şi-a ridicat fustele în cap şi a trecut intempestiv la contre orale. A noastră s-a făcut că n-aude, ba, mai mult, ulterior, a negat incidentul, punîndu-se batista pe ţambalul Internetului. Caz clasat, francezii sînt iar fraţii noştri de gintă latină, care l-au dat lumii pe Louis de Funčs, iar cîinilor le-a aruncat-o pe Brigitte Bardot.” – Ştiţi cum îşi adună Zăvoranca gîndurile de pe covorul fermecat? Se întinde cu zgabarcele-n sus şi beleşte felinarele demachiate la lustra din tavan. Care, de ruşine, se arde instantaneu…

– Ministrul Transporturilor prin Hîrtoape a hotărît că nu-i bine să construim autostrăzi fiindcă dăunează grav investiţiilor străine. Cică, dacă ar avea căi de transport moderne, multinaţionalele s-ar căra din ţara noastră cît ai zice peşte. Cîteodată te-ntrebi ce nivel de prostie trebuie să atingi ca să fii promovat ministru. Oricum, unul care nu e la îndemîna muritorilor de rînd. – Ca să evite numirea unor demnitari fără cap de la început, Neagoe Basarab i-a dictat lui Adi Sfinteş scrisoarea către fiul său, pe care l-ar fi vrut domnitor, deşi nu prea avea înclinaţie. Ce-o fi înţeles Prălică, Dumnezeu ştie!

– ,,Praleo, am buchinisit această carte ca să ştii cum să-i conduci pe valahi, că sînt firi nestatornice, îşi schimbă convingerile după cum bate vîntul istoriei. Nu mi-a fost uşor, deşi bîrfitorii de profesie m-au inclus în categoria oameni de cultură. Om de cultură o laie, poate de cultură de cînepă că, în rest, Dumnezeu cu mila, nici să scriu nu ştiu. Noroc cu sfătuitorul meu, călugărul Vasile, pardon, Macarie, care se pricepe la caligrafie că altfel ciuciu carte, ciuciu învăţături, şi nu aveai după ce te orienta în viaţă. Ghidul ăsta să îţi intre bine în cap că în el se regăseşte toată înţelepciunea pe care am cîştigat-o studiind cu atenţie viaţa domnilor dinaintea mea, asasinaţi cu maximă pricepere de de-alde mine. Am tras şi învăţămintele necesare, şi pun rămăşag că am să decedez în patul meu. Cîtă vreme ai să rămîi pe tron, sa fii demn, să nu faci compromisuri cu toţi nespălaţii şi, mai ales, să nu ieşi din vorba boierilor. Dacă ai ieşit, ai mierlit-o, crede-mă pe cuvînt. Cînd este cazul şi te supără vreun demnitar care n-are sînge de oltean prin vene, taie-i capul, nu sta în cumpănă, c-altfel ţi-l retează el. Eu aşa am procedat, mii de tolomaci au căzut sub securea călăului, de mă şi mir cum de mi-au scos istoricii de profesie vorbe ca aş fi fost un vodă blînd. Abureală pentru fraieri. Fii viclean, prefă-te credincios, du-te la biserică – am construit destule, poate în mandatul tău reuşeşti să le zugrăveşti – fii popular (popular am spus, unde ţi-e gîndul?), arată-i valahului că te gîndeşti la Dumnezeu, chiar dacă n-ai chef. Ia exemplu de la mandea; i-am adus rămăşitele mitropolitului Nifon nu pentru ca nu mai puteam dormi de grija lor, ci fiindcă, în felul ăsta, am capătat capital electoral. Mi-am creat un nou look după măcelăririle din primii ani. Şi pînă la urmă Nifon ăsta se opusese căsătoriei lui Bogdan cu sora lui Radu cel Mare. Iar acest Bogdan era să mă facă de belea în timpul lui Vlad cel Tînăr. E drept că, după ce am preluat puterea, l-am schingiuit pînă şi-a dat sufletul şi m-am simţit cool. Învaţă ceva din toate astea, că altfel e vai şi amar de tărtăcuţa ta. Încurajează cultura chiar dacă n-o înţelegi, că lumea te apreciază, fără să ştie de ce şi pentru ce. Înconjoară-te de oameni vrednici care ştiu cum se ţine sabia în teacă. Cu turcii nu are rost să te pui că, mai nou, noi, valahii, sîntem oameni fini, normali şi n-avem timp de războaie. Plăteşte-le tribut şi petrece-ţi viaţa frumos, că femeile noastre sînt cele mai sexy din zonă, şi-ar fi păcat să nu beneficiezi de avantajele domniei. Acu’ tu eşti destul de puriu şi atracţia este mare, dar te sfătuiesc s-o laşi mai moale cu discotecile, că-ţi strici creşterea. Nu ştiu dacă ţi-ai dat seama, dar în jurul ţării mai avem nişte vecini. Nu te bate cu ei, însă fii cu ochii-n patru, că de pe acolo vin pretendenţii la domnie. Nu fugi din faţa lor, mergi încet şi ia-o cu tine şi pe mă-ta, că te-a făcut şi ţi-a dat ţîţă. De ce nu ţi-am dat eu? Ei, asta e deja altă poveste”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Săptămîna pe scurt