Ireal Madrid

– Ursul patriot

– Ia tigaia, na Pilonul, na!

– De ce nu e românii norvegieni

– D-ale Vioricăi

– Iliescu, fanul lui Ceauşescu

– Ilie şi miliţienii

– O tragedie naţională

– Şobolanii roşii

– Radu cel Mare Şmecher

– Real Madrid a cîştigat pentru a treia oară consecutiv şi la rînd Liga Campionilor. A fost un drum greu, netezit cu măiestrie de arbitri, de portarii adverşi şi de valoarea individuală a jucătorilor. În finala cu englezii de la Liverpool, cel mai bun jucător al Realului a fost portarul adversarilor, ale cărui carii au fost plombate de galezul Bale, supus britanic, şi francezul Benzema, cetăţean bello-galic. Asta după ce Sergio Ramos, mai catolic decît Papa, l-a ars pe rug pe Salah, soldat disciplinat şi destul de foarte talentat de-al lui Allah. Poate dacă egipteanul n-ar fi încălcat regulile Ramadanului, cu trei zile înainte de meci, Allah nu i-ar fi permis lui Ramos să-l trîntească golăneşte şi să-i disloce umărul. După cum se vede, căile Domnului spre poarta adversă sînt tare încurcate. Oricum, performanţele Realului au fost facilitate de absenţa din competiţie a echipei Dinamo Bucureşti…

– UEFA a deschis în regim de urgenţă o anchetă, suspectînd că sub masca portarului Karius s-ar fi ascuns Viorica Docilă…

– Dacă aţi observat, Madridul a cîştigat ambele cupe europene folosind forţă de muncă din tabăra inamică. Realul le-a dat la mir englezilor cu Bale, iar Atletico i-a îngropat pe francezi folosindu-se de Griezmann. Nu mai există respect pe mapamondul lumii globului pămîntesc!

– Hoţii au spart sediul central al PRM. Dezamăgirea a fost maximă. N-au mai găsit nimic de furat. Oricum, cînd mai fac asemenea acţiuni, ar fi bine să aducă ceva, că de luat, slabe speranţe.

– CFR Cluj a cîştigat titlul de campioană a României la fotbal jucat la mijlocul terenului. Totuşi, nu înţeleg de ce nu l-a luat Dinamo, de vreme ce se află pe primul loc! N-or fi terminat pregătirea pentru Liga Companionilor?

– După 25 de ani, oltenii din Cetatea Banilor luară Cupa României. Desfrîul e general, Oltenia petrece de la ăl cu ţîţa Olguţei în gură şi pînă la cel cu barba sură. Grădinile de zarzavat au fost vandalizate. Cursul euro-praz a luat-o razna. Aşa se întîmplă cînd eşti campioana unei mari iubiri şi nu-ţi vezi de treabă…

– De Rusalii, ungurii se întîlnesc la Şumuleul Mic ca să mai bîrfească despre Trianon, să se mai joace de-a mama şi de-a tata, să mai comploteze împotriva statului naţional unitar român… Asta l-a scos din minţi pe un Moş Martin care, nici una, nici două, a muşcat o unguroaică mai rea de muscă (dacă e posibil gradul de comparaţie, ştiut fiind versul eminescian: ,,frumoasele din pustă,/ le-aleargă numai vîntul pe sub fustă!”). ,,Ăsta da preludiu!”, a strigat uimită urmaşa Evei, avînd cotropitorul sentiment de déjŕ-vu. Bucuria a fost zadarnică, întrucît ursul s-a îmbolnăvit de tîrnafes. Sărmana fiară nu era învăţată cu carnea crudă…

– Guvernul Docilă ar cam vrea să suspende Pilonul II de pensii, că cică e naşpa ca românii să aibă ceva rezerve la teşcherea. Cum adică, ar putea să supravieţuiască fără pomenile guvernamentale? Păi ce facem, încălcăm programul de guvernare-delapidare?

– Fondul Norvegian de Investiţii (FNI-ul lor) are un capital de aproximativ 1.000 de miliarde de euro, bani proveniţi, în cea mai mare parte, din exploatarea hidrocarburilor din Marea Nordului. Paralele sînt investite în peste 9.000 de companii din toată lumea, ceea ce face ca 1,3% din acţiunile aflate pe piaţă să aparţină norvegienilor. Fiecărui cetăţean îi revine un portofoliu de aproximativ 200.000 de euro, care, în numele lui, este folosit doar pentru investiţii. Viitorul sună bine pentru nordici, noaptea economică polară mutîndu-se mai spre paralela de 45 de grade. Un sistem asemănător au avut şi românii (părţile sociale) la sfîrşitul perioadei comuniste, dar a venit prostul de Iliescu şi l-a pulverizat. Adică, a împărţit paralele oamenilor muncii de la oraşe şi sate, iar aceştia le-au investit la societatea cu răspundere limitată rău de tot ,,Pe Apa Sîmbetei”. Nu se compară ce fac norvegienii astăzi cu ce făceau românii acum 30 de ani, sistemele economice fiind opuse, dar ideea de bază, dezvoltarea societăţii prin investiţii făcute în numele cetăţenilor, este cam aceeaşi. Astăzi, dacă s-ar da Fondul Norvegian pe mîna politicienilor români, în trei zile n-ar mai găsi în cont nici o leţcaie. Iar în locul sediului s-ar afla un anunţ de vînzare.

– Paradoxul românesc: angajatorii se plîng că nu găsesc muncitori, cei din urmă că nu sînt locuri de muncă. Totuşi, dacă patronii ar oferi salarii decente şi nu s-ar mai comporta precum stăpînii de sclavi, nu s-ar mai plînge nimeni.

– Fac un apel la majoritatea PSD-ALDE duşmanii cărţii să scoată de sub incidenţa legii dezacordul dintre subiect şi predicat. În felul acesta n-ar mai fi nevoie de mitinguri la care milioane de oameni nevinovaţi s-o apere de rigorile gramaticii pe d-na Viorica.

– Care ar vrea să accentueze lupta împotriva democraţiei, şi să se lămurească cu situaţia ,,apartenenţei cele două state”. Că o tot supără la organul gîndirii politicii externe ,,aceleaşi trio de naţiuni”.

– În ceea ce priveşte revoluţia fiscală, harababura continuă. Iar la absorbţia de fonduri europene e jale. Din 31 de miliarde disponibile, au fost atrase de mîini neîndemînatice abia 5. Furate, 5. Doamna Viorica, cu nevinovăţia-i proverbială, ne linişteşte, exemplificînd că la Angela e mai nasol ca la noi. Problema e că Germaniei nu-i pasă prea tare, e bine mersi şi fără fondurile europene. Dar, ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să menţionăm că Angela şi ai ei au subtilizat deja 6 miliarde de euro, cu unul mai mult decît România. După cum lesne se poate observa, Vioricăi nu i-au plăcut nici logica, nici matematica…

– Chemat la Tribunal pentru a da socoteală faţă de crimele din decembrie 1989, Iliescu s-a strîmbat la un nene care-l striga pe numele de alint (,,Criminalule!”) şi s-a dat bengos, afirmînd că stă ,,drept la judecata istoriei”. Deşi au trecut 29 de ani de cînd a întinat nobilele idealuri ale socialismului, Cîrpa Kaghebistă nu se poate opri şi, la fel ca-n tinereţea-i revoluţionară, citează cu nesaţ din tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR… Subconştientul îi trădează pînă şi pe marii ticăloşi de sorginte bolşevică!

– Ilie de la sculărie o face grasă pe Serena Wiliams, fiindcă aşa i s-a părut filosofului-scrofulos Ţiriac. E adevărat, Serena nu-i Diana Ross, dar nici Brigitte Sfăt nu-i Frumoasa din Pădurea Adormită între două ghemuri de silicon.

– De bucurie că Serena-i grasă, Ilie s-a urcat ciugulit la volan, sub privirile bovin-admirative ale miliţienilor de la Capitală. Bucuroşi nevoie-mare că mai pot provoca un scandal, distinşii tablagii l-au încătuşat pe bătrînul satyr. Pentru posesorii de fluier şi pulan, să fi fost primul Număr 1 mondial din istoria tenisului (cu t, nu cu p, deşi Ilie s-a străduit şi-n această direcţie!), să fi adus glorie României cît nu poate să ducă, nu-i vreo mare scofală. Pentru ei, circul este esenţial. Aşa că l-au doborît la pămînt şi l-au tăvălit prin noroiul pestilenţial al existenţei lor de eroi bătuţi în cap de soarele nemilos al Bucureştilor. Ia să fi fost în locul sportivului vreun interlop, să vezi ce cuminţi stăteau oamenii de tinichea! Pentru trei beri băute la botul calului, consumatorii de şaorma cu de toate l-au tratat pe Mister Năstase ca pe ultimul aurolac din Gara de Nord. Derutat de tot ce i se întîmplă, Ilie, şi tăvălit, şi cu banii luaţi, s-a suit pe scuter şi a întins-o spre IML ca să-şi scoată certificat medical după umilinţa la care l-au supus posesorii de şapcă supradimensionată. Dar gaborii-l pîndeau după perdele, aşa că i-au mai tras o amendă şi i-au mai făcut un dosar penal, pentru încălcarea regulilor de circulaţie şi conducere fără permis. Cum nu băuse suficientă zeamă de varză, naivul de Ilie era convins că nu a încălcat nici o lege, fiindcă în buzunarul de la piept, zgîriat de atîtea ori de Brigitte cu unghia de la picior, mai avea un document eliberat de statul Monaco. Boacănă după boacănă, numai că nu te joci cu alde Ghiţă Pristanda. E scrofuloşi la datorie! Şi aşa se face că exact în ziua în care i-a decedat sora, unul dintre cei mai celebri români din toate timpurile a furat prime-time-ul mass-media cu o golăneală ieftină. A găsit şi parteneri pe măsură, fiindcă miliţienii de la Capitală nu se simt bine dacă nu provoacă evenimente scandaloase. Nici unul dintre ei nu l-a recunoscut pe colegul pedofil, ani de zile, deşi jucau table împreună, dar se pricep de minune să batjocorească un şofer derutat de meandrele concretului bahico-sexual. Ce, nu puteau să-l sancţioneze fără circ? Fără să-l provoace. Ba bine că nu! Ştim, legea trebuie respectată, nu există nici un dubiu în această privinţă, dar parcă ne doare la pitpalacul inimii modul dezumanizant în care a fost tratat Ilie Năstase, tîrît pe asfalt de nişte miliţieni cu două clase mai mult decît trenul. Şi ne pare şi mai rău că acest sportiv glorios îmbătrîneşte urît.

– ,,Cred că exportăm mai mult fier vechi decît grîu”, se minunează nea Petrică Daea. Deci producţiile record de fier vechi la hectar, rămase de pe vremea pe nedrept împuşcatului, n-au fost vrăjeală. Că tot veni vorba; nea Petrică, ia s-o întrebi pe şefa matale de la guvern ce cîntăreşte mai mult: un kg de fier sau un kg de lînă?

– În Bacău, 200 de copii au fost fotografiaţi mimînd consumul de mere ale discordiei. Fiindcă paparazzi Consiliului Judeţean nu şi-au dat silinţa să trimită cîte un fruct fiecărui ,,model”, corpurile delicte au fost împărţite pe ochi frumoşi abia a doua zi. Ce de proşti populează instituţiile statului paralel cu realitatea!

– O tragedie naţională: numirea Vioricăi la Palatul Parlamentului de Cumetrie şi Desfrîu va bloca pentru sute de ani posibilitatea ca o altă femeie să mai ocupe această funcţie. Chiar dacă ele n-au nici o vină. Singura variantă ca lucrurile să se întîmple altfel este ca la Palatul Cotroceni să ajungă Maria Grapini.

– Cînd s-a pus problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea PCR şi, implicit, a ţării, Ion Gheorghe-Maurer a refuzat, spunînd: ,,…cu un tată sas şi o mamă franţuzoaică, nu sînt destul de român…”. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat.

– Dragnea a început să joace rolul Motanului încălţat cu potcoave de 99 de ocale. Cică nu-i este teamă de şobolanii roşii care au ros caşcavalul puterii din vîrful ierarhiei de la Palatul Victoria Socialismului de Gang şi care acum încearcă să şubrezească temelia casei de intoleranţă politică. Nici nu-i cazul, domnia sa ar trebui să se teamă doar de Justiţie. Că, vorba aia, Justiţia nu ştie carte precum Viorica Docilă.

– Dacă tot vorbim de şmecheri, ia să vedem cum stă treaba cu Radu cel Mare, că şi el avea nişte petarde din Teleorman pe post de maseuze. Că nu prea-l mai ajutau mădularele. Nu, n-avea două scîrbavnice, liniştiţi-vă! Despre picioare este vorba.

– ,,După decesul survenit natural, de inimă rea, în Transilvania (1474), Radu iese pe uşa din dos din istorie, adică tot aşa cum a intrat, şi-i lasă locul lui Laiotă Basarab (1474-1477), un boşorog pe care-l impusese tot Fane, cu scopul de a crea un front antiotoman eficient. Dar moş Pîrţag se dă de partea turcilor, ceea ce-l determină pe Fane să-l înlocuiască, în noiembrie 1476, cu Vlad Ţepeş. Însă Laiotă se întoarce cu turcii după el şi-l ucide pe Ţepeş. Lucrul îl supără pe Fane, care-l înlocuieşte cu un alt ciumec, Basarab cel Tînăr (1477-1482) zis şi Ţepeluş, fiindca-l plagiase pe Vlad în ceea ce priveşte pedepsirea duşmanilor săi. Dar tinerelul n-a călcat în urmele strălucitului voievod, l-a trădat pe Fane, şi a pupat poala sultanului cu accesorii cu tot. Moldavul se supără, îl zdrobeşte (1481) şi încearcă să-l impună pe Mircea, fiul lui Vlad Dracul. Renunţă la idee, în urma scrisorilor mîrlăneşti primite de la locuitorii de locuitori din zona Buzăului, dar numai după ce ocupă cetatea Crăciuna. Ţepeluş rămîne pe tron cu chiu cu vai pînă în 1482, cînd boierii mehedinţeni îşi fac pomană cu el şi-l omoară. În locul lui se pune domn unu care-n tinereţe se dădea Călugarul Pahomie, dar pe care istoria l-a păstrat ca fiind Vlad Călugărul (1482-1495), sluga prea-plecată a turcilor şi, în general, a tuturor celor care-i scuipau seminţe în bască. Cea mai semnificativă faptă a acestui figurant e că a murit şi i-a lasat locul lui fi-su Radu, căruia propagandiştii i-au zis «cel Mare», în ciuda evidenţei. Dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni, că noi, românii, sîntem meşteri neîntrecuţi în a preface negrul în alb. Acest Radu era atît de «mare» încît în fiecare an mergea la sultan să-i pupe mîna, chiar şi după 1501 cînd, din cauza podagrei, circula numai cu rădvanul. De altfel, înclinaţiile de slugă credincioasă i le-au evidenţiat mai toţi mahării din jurul Valahiei. Numai cu Bogdan (fiul lui Ştefan), conducătorul Moldovei, a avut un conflict fiindcă sprijinise pe unul Roman în tentativa eşuată de a prelua tronul moldovenilor. Dar, după ce a prădat 10 zile prin zona Rîmnic -Siret, Bogdan al III-lea a fost convins de călugărul Maxim s-o lase mai moale cu războiul că, în realitate, n-are cu cine să se bată. Bogdan s-a retras (10 noiembrie 1507) iar călugărul Maxim a rămas în istorie ca opusul călugarului Vasile, zis, şi din astă cauză, călugărul Minim. Însă lui Radu, noi, scribălăii, ar trebui să-i fim recunoscători, întrucît a introdus tiparul în Valahia, prin intermediul călugărului Macarie, de origine sîrbă, care s-a instalat la Mînăstirea Dealul şi a întocmit «Liturghierul», prima carte realizată acolo. Împreună cu Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului, organizează ierarhia bisericească. După trebuşoara asta, Radu se ceartă cu Nifon sub pretextul că avea o altă părere despre moravuri şi se împotrivise căsătoriei dintre sora voievodului, Caplea, cu vornicul Bogdan, fiindcă acesta din urmă divorţase de prima soţie. La plecarea din Tîrgovişte, Nifon făcu un gest memorabil: îşi scutură papucii, să nu ia pe tălpi nici un fir de praf din pămîntul unde se curvăsărea cu evidentă plăcere pînă şi prin casele cele mai mari. Sau, mai ales. Dar pe Radu l-a durut în freză de Nifon şi a continuat să facă copii (şase oficiali, doi din flori) ca să aibă cine conduce Valahia în Secolul al XVI-lea. Pînă la urmă a dat ortu’ popii, după Paştele lui 1508, fiind jelit de cărturari, leneşi şi alte animale nefolositoare ale acelor vremuri. Deşi, în aparenţă, de capul lui Radu nu era mai nimic, sultanul Baiazid al II-lea îl aprecia pentru viclenia nativă (el îi zicea inteligenţă) care l-a ajutat să conducă Valahia de pe targă în ultimii şapte ani ai vieţii. Aşa că voievodul care nici nu ştia unde-i capitala ţării – că stătea ba la Tîrgovişte, ba la Bucureşti, ba la Craiova, şi nu numai – dar care nu ieşea din vorba boierilor Craioveşti, rămîne în istorie drept voievodul cel mai puţin indicat să conducă o ţară, dar care a reuşit s-o facă, deşi avea un picior în groapă, stîrnind admiraţia tuturor vecinilor incapabili să înţeleagă o asemenea situaţie la un popor care, în vremea lui Mircea cel Bătrîn sau a lui Vlad Ţepeş, părea destul de viu”.

– Promouşăn: Iubite cetitorule, bagă-ţi picioarele într-o găleată cu apă rece primită cu ocazia ultimei mite electorale, că data viitoare băgăm cultură la greu: Neagoe Basarab cu învăţăturile sale şi meşterul Manole, cel cu aripile de şindrilă, trec din legendă în istorie. Sau viceversa.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Săptămîna pe scurt