Papa bun

– ,,Săgeata lui Cupidon m-a lovit la corason”

– Teoria relativităţii istoriei

– Mioriţa fotbalistică

– Decreţeii şi pigmeii

– Povestea porcului

– E femeile oameni?

– Înapoi la şcoală

– Buzatele şi ciocatele

– Oltence fierbinţi

– Fane Barosanu – ultimul spici

– Cu chipul blînd, cu ochii mici şi calzi de duioşie, prea-cuvioasa Viorica l-a vizitat în hoceagul personal pe Francisc, acest aspirator de premiere, pentru care întîlnirea duhovnicească înscrisă în fişa postului e un reconfortant prilej de bîrfe şi de pioneze. Ca orice gospodină din spaţiul carpato-danubiano-hipnotic, sătulă pînă-n gît de varza de Bruxelles, i-a dăruit fanului înrăit al fotbalului argentinian seminţe de ceapă (de Buzău), de castraveţi şi de roşii. Başca mărul lui Adam din Teleorman. ,,Un adevărat meniu!”, a zîmbit a rîde Papa, mare iubitor de crudităţi. Şi ca să mai treacă timpul, a întrebat-o dacă-şi face numărul pînă la sfîrşitul mandatului sau se întoarce la praşilă. Sigură pe sentimentele vecinului de bloc-notes, tanti Viorica l-a asigurat pe Sanctitatea Sa că va sta la Palatul Socialismului de Cumetrie şi Desfrîu cel puţin pînă în anul Domnului douăzeci-douăzeci. La plecare, Papa cel Bun a asigurat-o că se va ruga neîntrerupt pentru iertarea greşelilor ei gramaticale, poate s-o îndura Cel de Sus şi-i va acorda subiectul cu predicatul. Dacă nu, va fi obligat de morala creştină să-i taie limba. Uşoară ca un fulg după acest moment de înnobilare spirituală la fără frecvenţă, Viorica s-a întors la vechile îndeletniciri anunţînd cu seninătatea fiinţelor alese (de CEx) că de acum încolo Papa se va hrăni numai cu seminţe de ceapă şi friptură de umbră de iepure pe un pat de răsaduri de roşii, conform planului de guvernare-înfumurare-dezintoxicare, şi că, la propunerea dumneaei, făcută cu piciorul pe sub masă, va veni să viziteze România ca să vadă prostia la locul de muncă. Dar şi la Vatican, ca peste tot în lumea asta, oamenii e invidioşi pe femeile de valoare, aşa că bagabonţii în sutană au dat un comunicat în care se precizează că tanti Viorica minte. Nu din răutate, ci din obişnuinţă.

– De parcă nu era de ajuns asaltul zilnic al politicienilor, au ieşit la drumul mare şi hoţii eliberaţi de Tîndală Tîndărel. De ce i-a eliberat? Pentru că la bulău e nasol, nu e ca în libertate. Bine, nu-i chiar atît de rău ca-n spitalele româneşti, dar nici nu poţi să-ţi baţi joc de distinşii tîlhari. – După cum bine ştiţi, manelele ie aerul meu. Fără ele viaţa e pustiu. Ultimul hit, pe care-l fredonez cît e ziulica de lungă şi noaptea de adîncă, se intitulează ,,Săgeata lui Cupidon m-a lovit la corason…”. E un remake după sonata lui Beethoven, ,,Săgeata lui Robin Hood te-a surprins cu trupul nud”, deşi gurile rele şi ştirbe susţin că e un plagiat ordinar după ,,Săgeata căpitanului Ion te-a umplut de bulion”…

– Klaus, nepotul lui Mickey Mouse, a sărbătorit 140 de ani de la declararea independenţei României. Noi, ăştilalţi, cu două clase mai mult decît trenul, am numărat pînă la 141. Neamţul cu obiceiuri liberale are circumstanţe atenuante. E profesor de fizică şi meditaţie mioritică, iar la acea materie, teoria relativităţii, E=mc la pătrat, (unde m=măndel, iar c=numărul de case) e baza.

– Baciul clujean şi cu cel ieşean l-au făcut la buzunar pe cel bucureştean. Geaba a avut el oi mai multe, mîndre şi cornute! Berbecul Dică n-are puţică.

– O proastă fudulă de la Partidul Nebunilor de Legat, care umblă hăbăucă după hulă (n-am găsit altă rîmă), a declanşat lupta împotriva decreţeilor, adică a acelora care-şi datorează existenţa unei hotărîri de-a tovarăşului Ceauşescu, singurul preşedinte patriot al României. Cică ei e vinovaţi că toate tutele, toate neiubitele, au ajuns în Cameră ca să-şi pună bikinii pe cap şi bigudiurile în zona crepusculară. Decreţeii îi transmit acestei nefericite că încă mai sînt verzi (de fapt sînt în plină activitate creatoare) şi i-ar putea schimba impresia despre lume şi viaţă încă de la prima întîlnire. Numai dacă s-ar putea adapta, fiindcă ei detestă prostia. Că pe vremea lor ocupaţia de bază era cartea. E adevărat, în decembrie 1989 au luat o pauză şi au făcut o revoluţie (sau cel puţin aşa au crezut). Iar din spuma mişcării de rotaţie a cadrelor s-au ridicat îmbogăţiţii de război care, într-o pauză de furat, şi-au trimis proastele în Parlamentul Ruşinii Naţionale.

– Mare tam-tam în legătură cu numărul de porci pe care-i păstoreşte domnul Liviu. El zice că e puţini, Opoziţia zice că e mulţi.

– Culmea paradoxului: partidul liber-mugetătorului organizează un referendum mînă-n mînă cu Biserica! Tema (familia tradiţională, sau tranzacţională, instanţa morală încă nu s-a lămurit) nici nu mai contează, miel să iasă şi să fie şi de rasă.

– S-a întors nea Petrică Daea, după o cură de zer şi barba caprei. Iată la ce concluzie a ajuns omul de caşcaval: ,,Femeia este acel ceva care face bine omului”. Adică femeia nu e om, dar trăieşte pe lîngă casa acestuia ca să-i facă, la intervale neregulate, cîte o bucurie. Sînt teribil de curios dacă şi bărbatul face bine omului sau numai femeii…

– Dar de la problemele globale ale inumanităţii, domnul ministru s-a întors pe tarla: ,,Tragi de ceapa de la Bruxelles de zici că-i cureaua de la pantaloni”. La noi e taman invers: tragi de cureaua de la pantaloni, de parcă ar fi ceapă de Bruxelles, deşi eşti demult cu MS Dosul gol. Dar lui nea Petrică cu ceapa mică, nu i-a spus nimeni.

– Ştiaţi că religia unitariană (aproximativ 500.000 de adepţi în prezent), o formă radicală a protestantismului, a fost inventată la Turda de episcopul David Ferenc, în 1568? În 1579, David a fost condamnat pe viaţă de Dieta din Alba Iulia şi întemniţat la Deva, unde a şi murit (în acelaşi an). Nu ştiaţi, aşa-i? Tot eu să vă spun.

– Arsenie Boca a devenit marcă înregistrată, ceea ce înseamnă că minunile sînt protejate de legea dreptului de autor, au certificat de garanţie şi se repară doar în ateliere autorizate. Şi vor fi mult mai rare.

– Politicienii vor la şcoală. Vor merge acolo ca să facă campanie electorală şi să-şi bată învăţătorii.

– Într-un acces direct de sinceritate deversată la Kanal, Brigitte Sfăt îl atenţionează pe Ilie Năstase că ea nu e ca prostituatele cu care acesta mai face cîte-un ghem, maxim două. Ea e deasupra lor, un fel de arbitru al promiscuităţii.

– Zăvoranca are un dialog imaginar cu nebunele de la Mamaia, decretînd că cine le bagă în seamă e mai diliu ca ele. Cică alea nu e numai nebune, e şi proaste şi au şi piciorul mare. Şi pe ce că au ditamai laba, mai poartă şi ciocate! Ce-ai cu ciocatele, Fato? Păi ce-ai fi vrut să poarte? Buzate?

– Prostia se ia ca rîia. Uitaţi-vă prin politica românească! Marii demnitari, avînd la bază nobilele profesii de hoţi din buzunarele cetăţeanului, i-au îmbolnăvit şi pe golănaşii cei tineri. Care stau numai cu ochii după decreţei, doar-doar le-ar putea şterpeli boii de la bicicletă.

– Oltencele fierbinţi de la SCM Craiova, altele decît Ză Olguţa Vasilesco, au cîştigat Cupa EHF la handbal cu mîna. Vorba aia, ce-şi face omul cu mîna lui…

– În schimb, multinaţionala CSM Bucureşti a terminat Liga Campionilor tot pe locul trei, fiind bătute în semifinale de unguroaice. Ehei, dacă le dădeaţi o noapte pe mîna mea, altfel am fi stat acum de vorbă. Le-aş fi detaliat programul de guvernare-înstrăinare, le-aş fi explicat cum stă treaba cu rata inflaţiei, cu Robor-ul… Cred că nici nu s-ar mai fi prezentat la meci. Dar voi ce-aţi făcut, Gabrielo? Aţi apelat la un antrenor străin, care n-a auzit în viaţa lui de ,,Mioriţa” şi de ,,Meşterul Manole”. Bine a mai zis Eminescu: cine a îndrăgit străinii, nu şi-ar mai găsi bikinii!

– Rică Venturiano de Teleorman le-a zis străinilor de la obrazul feţei de masă că în România s-a mers prea departe cu lupta anticorupţie. Atît de departe încît manglitorii din Parlamentul Desfrîului Naţional nu se mai simt în siguranţă la locul de muncă. Păi d-aia au dat ei mită electorală?

– Ar fi fost posibil aşa ceva în vremea lui Ştefan cel Mare? Eu ştiu ce să zic… Ia să-i ascultăm ultimul spici, aşa cum l-a înregistrat mişelul ăla de Adi Sfinteş!

– ,,Dragi mişei şi mişele, iubite cîrciumăriţe, vine un moment în viaţa noastră cînd trebuie să ne luăm sufletul în palme şi să decolăm uşurel spre înaltul cerului pentru a da socoteală de faptele noastre cunoscute şi, mai ales, necunoscute. Eu, ca domn, soţ şi amant al vostru, am hotărît să vă ţin un ultim spici. Sper ca memoria să nu-mi joace feste, că o dată îl pun pe vornicul Boldur să-i taie capul. Ce, ori nu mai ştie cine-i vodă în Moldova? Chiar dacă am 67 de ani, mă simt ca la 47 şi trei luni. Revăd prin ochelarii minţii vremurile de odinioară, cînd ne jucam de-a tătarii sub stejarul din Borzeşti. Cum care stejar, pîrcălabe Arbore? Ăla pe care l-ai făcut cherestea şi l-ai vîndut la turci. Măi Arbore, viteaz oştean ai fost la viaţa ta, dar nu prea te dă afară din casă spiritul ludic. A, n-ai casă, ai conac? Scuză-mă că te-ntreb: cu ce bani? Din jafuri! E-n regulă, credeam că te-ai apucat de muncă cinstită. Cînd eram mic mă jucam de-a fiul lui Vodă Bogdan al-II-lea pînă mi-au lăcrimat ochii la o nuntă la Răuseni, unde fratele său vitreg, Petru Aron, l-a cam ucis. Am regretat că n-am reuşit să ciugulesc decît o măslină, c-a trebuit s-o tulesc iepureşte cu maică-mea. Norocul însă ţine cu cel iute de picior, c-am nimerit la văru-meu, Vlad Ţepeş, un pezevenghi ce nu s-a mai pomenit, de care mi-aduc aminte cu adîncă evlavie. Că el mi-a deschis ochii asupra lumii, dăruindu-mi colecţia personală de reviste «Playboy». Mi-a zis cu duioşia lui proverbială: «- Măi Fane, ce le-ai face tu la femeile astea? Ca de exemplu Pamelei Aandersoanei!» M-am rîs, că-mi era un pic ruşine, dar i-am răspuns pe direct: «- Parcă tu n-ai şti!» «- Bine, măi şoldovene. Uite, eu îţi dau vreo 6.000 de oşteni, tu lasă prostiile şi pune laba pe tronul Moldovei. Arată-le ghioaga tuturor, c-altfel nu faci treabă cu bourii de acolo. Clar?» N-am cîrîit, că Vlad nu suporta să-l contrazici, chit că eram neamuri şi ne vorbeam la pertu de cînd m-a dus şi pe mine la asociaţia mironosiţelor «Veniţi de luaţi luminiţa de la capătul tunelului», din spatele Palatului Domnesc. Pe tronul Moldovei era concurenţă mare: Petru Aron, Berindei, Alexandru, vornicul Crasneş. Vai de capetele lor, că a trebuit să le tai de jur-imprejur. Distracţiile mele cu turcii, tătarii, ungurii şi polonii le ştiţi, că aţi participat în direct şi în reluare. Aţi fost foarte responsabili. Aţi dansat pe cadavre pînă aţi supraîngrăşat pămîntul Moldovei. D-aia dă numai producţii record la hectar. De cartofi şi vagaboande, dar nu mai insist, că mi s-au umezit ochii. Totuşi, vă mai dau un sfat: nu mai fiţi blegi cum eraţi cînd am venit în fruntea voastră, că vă calcă toţi nenorociţii în picioare! Despre activitatea mea trupească aţi aflat o mulţime de amănunte din revistele de scandal. Să ştiti că n-au dreptate în totalitate, n-am fost un depravat. Am avut trei neveste, e adevărat, dar nu concomitent. Cu primele două m-am luat conform principiului domnesc potrivit căruia «interesu poarta fesu». Prima a fost ucrainianca Evdochia, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, iar a doua, Maria de Mangop, era înrudită cu foştii împăraţi ai Byzanţului. Culmea e că, deşi din familii nobile, n-au făcut faţă rigorilor tronului Moldovei şi au dat ochii peste cap după circa cinci ani de orgasme. S-au bucurat cameristele Monica Alewinscăi şi Claudia Aşiferei, dar cine rîde la urmă ajunge Prima Doamnă, aşa cum s-a întîmplat cu fiica lu’ Radu cel Frumos, dar cam prostălău, domniţa Maria, pe care o ţineam prizonieră din 1473, cînd i-am dat o papară lui tac’su, din motive de strategie politică. Fiindcă tot o ţineam pe mîncare şi băutură, ca şi pe hoaşca a bătrînă, am trecut-o în spaţiul locativ, şi bine am făcut, că pînă la urmă tot ale noastre sînt mai fierbinţi şi lesne te scot din minţi. Copii am avut o groază; vreo şapte cu nevestele mele, o mulţime cu nevestele altora. Unii s-au întors printre ghiocei, alţii îmi vor duce numele mai departe. V-am strîns să vă spun că astăzi, marţi, 2 iulie 1504, la orele 4 din zi, voi înghiţi gutuia. Am hotărît aşa, şi aşa va fi. Urmaş la domnie îl desemnez pe Bogdan-Vlad, că-i supărat tare după ce polonii au uitat o săgeată în ochiul lui stîng. Sînt convins ca el nu-i vede bine nici cu dreptul, după cum nici eu nu i-am văzut pe boierii care-l voiau urmaş pe Alexandru, din care pricină i-am scutit de povara purtării capetelor. Nu eu personal, păcatele mele, că de vreo săptămînă nu-mi pot mişca mîinile şi picioarele din cauza gutei, ci călăul Attila Cseke, uitat de Mateiaş Corvin cînd cu distracţia de la Baia. Vă sfătuiesc să-l sprijiniţi pe Bogdan, ca să vă fie bine şi la iarnă cald. Nu v-apucaţi de comploturi, că astea duc la pieirea ţării. Aţi observat că eu nu am rotit cadrele, iar cei care mi-au fost credincioşi au rămas mulţi ani în funcţii, chit că am fost cam dictator. E adevărat, mi-a şi ieşit. În urma mea rămîn cetăţi-beton, biserici-belea, copii din flori, legende-unice, butoaie cu doagele uscate, bărbaţi voioşi, femei satisfăcute, cai mişto, măgari decapitaţi, cărţi rare, duşmani îngroziţi. Ce s-o mai dau cotită şi s-o fac pe modestul, vă las ţara la cheie, aveţi grijă de ea că, dacă n-o ţineţi de scurt, pleacă la Stambul, că-i place viaţa uşoară. O singură rugăminte mai am la voi: nu lăsaţi propaganda să-mi necinstească memoria. C-aud pe unii că vor să mă facă sfînt şi să mă pună moţ în calendare. De ce nu m-or lăsa ei, la Putna, să mă odihnesc? Nebunul ăla de Grigore Într-o Ureche susţine că m-am călugărit. Eu? Unde m-am călugărit? La sexy-club? Sau poate la o mînăstire de maici? Grigore, Grigore, de ce nu eşti tu aici să vezi dacă pe la ospeţe omoram fără judecată? Pîrcălabe Arbore, stinge lumina! Cînd mă trezesc, vreau să găsesc ţara întreagă, altfel aţi rupt-o-n fericire cu mandea. Asta a fost tot, mişeilor. Pe curînd şi aveţi grijă de Moldova că e cam rea de muscă…”.

– Promouşăn: Greu i-a fost Moldovei să se despartă de Fane, greu îi e şi autorului, dar n-avem ce face, viaţa trebuie să meargă înainte. Cu suişuri şi coborîşuri, ca şi istoria românilor. D-aia vă zic să nu mai fiţi posomorîţi că, pînă la urmă, cei ce ne-au făcut lucrarea de faţă de tot rîsul cad pe capete sub pana noastră, în curgerea firească a timpului. Căscaţi bine ochii şi învăţaţi cîte ceva din păţaniile lui Radu cel Frumos, cel care în politica externă se baza pe încălcarea cu îndărătnicie şi plăcere a articolului 200 din Codul Penal.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Săptămîna pe scurt