Puşcărie la distanţă

– Poliţia Română a sărbătorit Naşterea Domnului

– O altă tragedie americană

– Guvernul din exil

– Circul dezvăluirilor inofensive

– Continuă programul de guvernare-analfabetizare * Tragedia Elenei Udrea: şi refugiată, şi cu banii luaţi!

– Cine a mai dat colţu’

– Şi reginele e mahalagioaice

– Soacra lui Ştefan cel Mare

– Recordul de asistenţă la un meci de fotbal din acest sezon s-a înregistrat la meciul de Liga a IV-a dintre reînfiinţatele Steaua Bucureşti şi Academia Rapid. Peste 35.000 de oameni au asistat, cu nostalgie şi dezinteres, la un duel care, în vremuri nu prea îndepărtate, se desfăşura în competiţiile europene. Au fost prezenţi pe Arena Naţională şi cîteva sute de huligani care au stricat această sărbătoare a sufletului romantic. Concluzia acestui eveniment rar este că bandiţii care au condus fotbalul românesc după 1989 au îndepărtat lumea de stadioane prin distrugerea brandurilor tradiţionale. De aceea în Mămăliga I meciurile se desfăşoară într-o tăcere mormîntală. Iar fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari. Sau ca Becali fără reporteri.

– Politicienii sînt preocupaţi de bunăstarea infractorilor. Găinarilor ce au meditat la nemurirea buzunarului altuia în condiţii improprii, li s-a pregătit un bonus financiar la ieşirea de la facultăţile de profil, iar gulerelor albe, cu mînecile mai lungi decît prevăd standardele europene, li se oferă un pachet all inclusive. Dacă printre beneficiari vor mai fi nemulţumiţi, va fi elaborat un nou proiect de lege, prin care altcineva să execute pedeapsa în locul lor. Dar banii pentru condiţii naşpa îi vor lua titularii. Oricum, în penitenciarele româneşti în care se află cazaţi politicieni, cel mai nasol o duc gardienii. Pînă nu se va introduce puşcăria la distanţă, democraţia românească de cumetrie şi desfrîu nu se va consolida…

– Olguţa e convinsă că România o bate la the popow pe China în privinţa creşterii economice. Iată unde a dus îndemnul biblic ,,Marş în tramvai!”.

– Pe toată perioada sărbătoririi Naşterii Domnului, între 6 şi 9 aprilie (conform adresei Poliţiei Române nr. 468 din 5 aprilie 2018), ne-am simţit în siguranţă, întrucît organele au vegheat ca pruncului să nu-i lipsească nimic. Le mulţumim din inimă bravilor poliţişti, în numele nostru, dar şi al lui Isus, care, tocmai în această perioadă, a avut nişte probleme cu legea romană. Dar totul e bine cînd se termină cu bine, chiar şi cu o înviere, mai ales că nu s-a încălcat nici un articol al Legii 61 din 1991 privind tulburarea ordinii şi liniştii publice. După cum ştiu chiar şi copiii poliţiştilor, Naşterea Domnului s-a produs pe 25 Decembrie, de Crăciun, cînd pînă şi SRI taie porcul. Dar ordinul doamnei Carmen se execută, nu se discută. Dacă programul de guvernare-îndoctrinare a împins Naşterea mai spre primăvară, ca să se bucure şi pensionarii, nu numai copiii oligofreni ai politicii, e obligatoriu să se respecte. Altminteri s-ar supăra domnul Liviu. Cît despre Isus, n-are încotro, trebuie să se adapteze.

– SRI e deştept de dă în gropi. Deviza ,,Patria a priori” înseamnă ,,Patria înainte de a experimenta ceva” , nicidecum ,,Patria înainte de toate” (Patria ante omnia). Noroc că doamna Viorica s-a prins de eroarea greşelii şi a semnalat-o opiniei publice…

– Un popă greco-catolic din Londra se dădea huţa cu trotineta prin biserică, printre enoriaşi. Să mai zică cîrcotaşii de profesie că cea mai profitabilă instituţie financiară a lumii nu se modernizează!

– 1.100 de tone de cartofi proveniţi din Egipt, infectaţi cu bacteria numită putregaiul brun, au fost descoperiţi în Portul Constanţa. Şi-n vremea asta, cartofii româneşti încolţesc prin depozitele producătorilor, din lipsă de cumpărători! Distrugerea potenţialului agricol al României (am putea hrăni peste 82 de milioane de oameni, conform statisticilor FAO), este una dintre crimele cu premeditare săvîrşite de politicieni post-decembrişti aflaţi în tractorul puterii.

– Pentru al doilea an consecutiv şi la rînd, Real Madrid s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor cu ajutorul arbitrajului. Dacă anul trecut a eliminat Bayern după ce marele bandit al fotbalului vecin şi prieten, maghiarul Victor Kassai, l-a dat afară anapoda pe Vidal şi i s-a pus albeaţa pe ochi taman cînd Ronaldo marca două goluri din ofsaid, anul acesta victima a fost Juventus Torino. Mîna criminală care a dus fluierul la gură ca pe-o suzetă, fluierînd un penalty inexistent, în minutul 93, la scorul de 0 la 3, a fost a unui hoţoman englez de sub Podul Londrei. Dubiosul nu vroia să-şi supere petarda, fană înrăită a Realului imaginar. Normal că Buffon, legendarul căpitan al italienilor, a văzut roşu în faţa ochilor, pentru că a protestat vehement împotriva deciziei păcăliciului, care, în acele momente, i s-a părut a fi un animal grotesc, cu un tomberon în loc de inimă. Din păcate pentru ideea de justiţie, Gigi nu i-a dat şi o cazma peste felinare.

– Scenariul armelor chimice, care l-au dus la spînzurătoare pe Saddam, este reluat în Siria. Trump şi vasalii săi europeni menţin starea de război, deşi pacea era mai aproape ca oricînd. Cum liderul sirian, sprijinit de ruşi, părea că scapă în cîştigător, aliaţii s-au gîndit că ordinea mondială e în pericol şi au bombardat anumite ţinte. În realitate, nu e vorba de un război chimic, ci de unul cinic. În poligonul sirian, marile puteri îşi arată muşchii. Doar Trump crede că e vorba de un show. Oamenii normali la cap văd cum în faţa ochilor orbi se joacă o nouă tragedie americană. Scenariul este scris de producătorii de armament. Regia este colectivă. Actorii principali sînt de la Hollywood. În rolul urîtei este o englezoaică, Theresa May, iar ciudatul este interpretat de franţuzul Macron. Doar victimele sînt din Siria.

– Gigi Becali i-a reproşat aşa-zisului fotbalist Florinel Coman că aleargă doar 7 km pe meci, cu 2 km mai puţin decît colegii săi de hîrjoneală, prin scrumul imperiului becalian. ,,Da ce bre, nea Gigi, sîntem la atletism?”, i-a replicat contrariat Mbappe de la Cotul Ciorii.

– La umbra sînilor în floare, în Costa Rica, s-a format guvernul din exil. Cele două martire, care-i rîvnesc scaunul Vasilicăi, stau deocamdată cu ochii-n soare. Şi cu alte părţi ale corpului, mai puţin expuse publicului larg. Cunoscătorii ştiu de ce! Ceilalţi membri ai Cabinetului s-au împrăştiat prin diferite zone ale lumii, din Serbia pînă în Madagascar, ca să nu-i dibuiască potera şi să le confişte programul de guvernare-destrăbălare cu bani publici.

– Deşi legendele urbane spun că Iohannis e cam încet, cu ocazia sărbătorilor pascale le-a închis gura tuturor, sărbătorind pe repede înainte, cu o săptămînă mai devreme decît majoritatea românilor.

– Ultima activitate obştească a domnului Daea se numeşte ,,Alege usturoiul!”. Ai mare grijă, nea Petrică, că căţeii e periculoşi pentru strigoi! – Marile dezbateri televizate legate de protocoalele s(p)ionului SRI-Procuratura Generală sînt apă de ploaie. Scopul lor este de a-i face pe românii pasivi (pensionari, văduve, orfani, săraci cu duhul) să mai uite de foame. Acelaşi teatru ieftin poate fi vizionat şi pe la şedinţele organizaţiei de bază, numită impropriu Comisia de control SRI.

– Pînă în anul douăzeci-douăzeci, Viorica-Vasilica vrea să îndeplinească toate cerinţele programului de guvernare-analfebetizare.

– Între timp, inflaţia s-a dus la 5%, în ciuda optimismului ireal ce străbate ca un laser zidurile Palatului Victoria Socialismului de Cumetrie şi Desfrîu. Treaba-i proastă. Şi, din nenorocire, mai durează!

– Din cauza recesiunii economice, combinată cu alergia faţă de justiţie, Elena Udrea a cerut şi a obţinut statutul de refugiat politic în Costa Rica. Mititica!

– Vegheată de soţul ei, Damian Crîşmaru, care i-a fost alături 66 de ani, s-a stins, la 92 de ani, flacăra inconfundabilei actriţe Carmen Stănescu. Drum bun printre îngeri!

– Tot într-acolo a luat-o şi caricaturistul Mihai Stănescu. Şi-a desenat singur norişorul din care curg lacrimi.

– A apărut o nouă listă, cu vreo 200 de colaboratori ai Securităţii. Pentru cititorii mai tineri, care s-au şters de urdori mai tîrziu, e bine de ştiut că Securitatea e mă-sa SRI. Nu s-au lămurit încă problemele legate de paternitate.

– Un membru al Mafiei italiene a fost arestat la Piteşti. În mediul de afaceri local părea un om cinstit.

– În abdomenul burţii stomacului unui caşalot exilat pe coasta Spaniei (altul decît arbitrul meciului Real-Juventus) au fost descoperite 29 de kg de plastic. Omul este cel mai mare duşman al planetei, pe care o tratează cu inconştienţă şi nepăsare.

– Regina Spaniei, Letiţia, n-o înghite pe soacră-sa, fosta regină Sofia, şi nu s-a sfiit să-şi arate proasta creştere în seara de Paşte (catolic). Ţinînd cont că, totuşi, e vorba de o soacră, popularitatea Letiţiei n-a avut de suferit. Dimpotrivă!

– Tot soacra îi dădea bătăi de cap şi lui Ştefan cel Mare cînd se întorcea acasă la ore foarte mici şi găsea şi poarta încuiată, şi cîinii războiului dezlegaţi. – ,,Era o noapte întunecată precum cerul gurii lui Mike Tyson. Spre Cetatea Neamţului, un călăreţ prăpădit, cu zdrenţele fluturîndu-i în vîntul nemilos, se lăsa dus de cal. Sîngele-i şiroia din rănile nenumărate. Se auzi un blues. Păsările nopţii-l recunoscură. Era Fănel. Îşi plîngea de milă: «- Oh, oh, oh, la, la, la/ Am rătăcit cărarea/ M-a luat gaia, m-a luat gaia/ Du-mă, căluţ, la Mamaia…». Dar calul ori nu vroia să-l asculte, ori nu prea avea ureche muzicală, că-l duse drept la Cetatea Neamţului, unde-i era adăpostită, într-o năframă subţire, tînăra-i consoartă, vegheată cu străşnicie de scorpia a bătrînă. Adică de soacră-sa lui Fănel, dacă cititorii neînsuraţi, dar fericiţi, încă nu s-au prins. «-Bine şi aici!, acceptă decizia calului marele voievod. Că s-a terminat oricum. Ce-are să-mi facă zgripţuroaica în plus? N-are ce, că turcii mi-au pus-o destul de rău». Domnul îl rugă pe căluţ să ciocănească elegant, cu potcoava de la piciorul din stînga-spate, în poartă. Se conformă dar fu bruiat de orologiul din turn care vestea anapoda miezul nopţii. «- Tu-le muma-n cur de nepricepuţi, n-au fixat ceasul!», nu se putu stăpîni vodă. «- Pe mine mă-njuri, mă, golane?», se rostogoli din turn vocea dogită de şoricioaică a mamei soacre. «- Nu-s golan, madăr. Sînt eu, Ştefan cel Mare. Fănel, după cum m-alinţi mata cu duioşie». «- Fugi de-aici, şarlatane, eşti tu cine zici, cum sînt eu duioasă. Ştefan e la luptă, nu umblă noaptea alandala, îmbrăcat ca metrosexualii, sau mai rău, ca răposatul meu soţ, Radu cel Frumos. El apără ţara, ca să poată d-alde tine să ardă gazul de pomană şi să sperie două femei singure, în creierii nopţii, cu şiretlicurile lui. Nu cumva eşti din Vaslui? Că de cînd v-a făcut Măruţă celebri pentru sexul vostru surpriză bîntuiţi peste tot. Să ştii că o păţeşti cu mine, că-s văduvă cam demultişor. Ia pune fă, toanto, felinarul pe el să-i văd moaca! Ptiu, Mario, ăsta-i chiar neisprăvitu de ginere-miu! La ora asta se vine acasă, obraznicule? Şi-n halul ăsta? Ai fost la curve şi iar te-a prins vreunul cu nădragii în vine?! Şi eu i-am spus proastei de fi-mea să nu mai ofteze după tine, că năravul din fire n-are lecuire. Dar ea, nu şi nu, că ştie ea ce face, că nu eşti chiar aşa cum au scris unii istoria». «- Lasă-l, mamă, i-o fi foame, săracu!»

«- Foame, hai? Las că-i dau eu o papară s-o ţină minte». «- Mamă, lasă-l, te rog, să se explice, cine ştie ce i s-a întîmplat…» «- Să se explice? Ce să explice, mă rog? Poziţia 69, Doamne iartă-mă, că sîntem în post şi, oricum, mi-am mai pierdut şi din elasticitate. Dacă la tine ţine vrăjeala, află că la mine nu merge, copilo, că-s coardă bătrînă. Du-te imediat la culcare ca să nu răceşti, că ăsta te ia cu papagalul, te zăpăceşte şi tu eşti în stare să-l primeşti în iatac şi să-i dai puţă. Că n-ai minte nici cît o pisică! Că dacă aveai, m-ascultai pe mine şi acu erai departe, nu-ţi pierdeai nopţile aşteptîndu-l în lacrimi pe golanul ăsta. Gata, la culcare, acum chiar m-ai supărat. Ştefane, cîntă slow-ri la altă masă că noi cunoaştem placa. Vira!» «- Mamă soacră, nu-i ce-ţi imaginezi mata. Vin de la luptă, oastea mi-i spartă şi-s singur. Sînt rănit, sînt la pămînt, sînt vrac». «- Minţi, neruşinatule! Minţi ca un şarlatan ce eşti. Vii de la Hîrlău, de la ţiitoare». «- E prima oară în viaţa ta cînd te înşeli. Chiar vin de la război şi-am cam luat-o la muian». «- Nu mă duci, te cunosc bine, naşparliule. Tu nu eşti om de casă, dar olecuţă de bătaie ştii, încă nu s-au născut turcii care să ţi-o pună. Recunoaşte că vii de la Răreşoaia!» «- Aş fi vrut eu dar, din păcate, adevărul istoric e altul. Crede-mă şi mata o dată-n viaţă». «- Ce să fac? Să te cred? Ai impresia că m-am tîmpit de tot? Nu, Ştefane, sînt neschimbată».

«- Dacă nu-mi dai drumul înăuntru, îmi dau duhul aici». «- Pe cît facem prinsoare că n-ai curaj? Nu-mi faci tu bucuria, te cunosc bine, prefăcutule». «- Sînt rănit».

«- Ha, ha, ha, dar noi cum sîntem, aud? Crezi că pentru fata mea e uşor să te aştepte pînă în zori, cînd catadicseşti să te întorci de la chermeze, de la striptis, de la concursuri de ! Că te-ai băgat în toate juriile, de nu mai are loc bietul Cătălin Botezatu de tine. Eşti rănit? Cu atît mai bine. Să vezi şi tu cum e, să înveţi ce înseamnă durerea unei mame». «- Mi-e sete! Mor de sete!» «- N-are cum să nu-ţi fie la cît tragi la măsea. Stai în cramă cîte trei zile şi pe urmă te vaiţi. Vai! Mă arde! Mor! Am arsuri! Vrei să te dregi, ţi-e rău…. Foarte bine. Repară-te, caută vreun non-stop prin împrejurimi, că de cînd eşti domn s-au înmulţit cîrciumile ca ciupercile după ploaie».

«- Madăr, poate că sînt aşa cum zici mata, dar dă-mi drumul în cetate cu vorba bună, că eu tot nu mor cum ţi se pare ţie şi s-ar putea să ai necazuri mari cu peftea».

«- M-ameninţi, golanule?! Altceva mai ştii să faci? Eşti un zero barat şi termină cu ameninţările că n-am auzit să existe în literatura de specialitate vreun caz de soacră rezolvată de ginere. În schimb, în sens invers, sînt o mulţime de exemple. Mai citeşte şi tu presa! A, scuză-mă că te ofensez. N-ai purtătorul de cuvînt cu tine şi ţi-e frică să nu-ţi strice vocalele ochii ăia de bagabont». «- Uite ce-i, cotoarbo, dă drumul la poartă că te iau la pietre, fi-ţi-ar clanţa aia a dracului, Doamne iartă-mă, că sînt şi Sfînt, printre altele». «- Aha, mă-njuri, ţi-ai dat arama pe faţă. Vezi, fă, proasto, ce-mi face turbatu? Adu oala aia cu apă fiartă să-l opăresc că nu mai suport. Fac atac de panică şi sar pe el de pe zidurile cetăţii, ca la wrestling. Însă fără să-l atenţionez. Şi-l fac pilaf, una-două».

«- Lasă-l, mamă, e băiat bun».«- Fugi în odaia ta şi bagă-te pe Facebook că-ţi dau două peste bot de nu te vezi!

Te-a prostit golanul. Că dacă m-ascultai şi erai fată cuminte, te dădeam la o facultate particulară şi nu-ţi mai iroseai viaţa fără rost, aşteptîndu-l pe necioplitul ăsta. Dar tu… nu şi nu, că-l iubeşti, că e celebru, că e os de domn, că te-a cucerit pe loc, la Bucureşti, că ai avut sentimentul ăla de deja vu şi alte romantisme d-astea de doi bani. Piei din ochii mei, proasto, că te cîrpesc de nu te vezi!» (..) «- Stăpîne – interveni calul, care se plictisise sudînd la ţigări fără timbru, din cînepă uşoară – eu nu mai suport meliţa ăsteia şi-n cetate e clar că nu putem intra ca s-o strîngem de gît. Să fim rezonabili şi să ne întoarcem la discotecă. Să nu creadă turcii că ei sînt cei mai tari băieţi de băieţi din cartierul balcanic». «- Ai dreptate. Gloabo!» «- Ce-ai zis?» «- Nu vorbeam cu tine, ci cu soacră-mea». «- Norocul tău… că altfel te trînteam de-ţi săreau ochii ăia bulbucaţi cît eşti de Mare şi de Sfînt». «- E-n regulă, numai o vorbă să-i mai spun soacră-mii şi-am şters-o. Gloabo!!! Se face că nu mă aude, iapa rîioasă…» «- Ştii ceva, stăpîne? Ia descalecă şi ia-o tu cătinel, per pedes, după cum ziceau latinii, spre Munţii Vrancei, că noi doi nu mai sîntem compatibili». «- Ce-ai, mă, te-ai supărat din senin?» «- Nu că m-am supărat, dar avem şi noi, caii, demnitatea noastră. Şi nu ne place să ne-o calce nimeni în copite, ca să zic aşa. Şi să ştii că la atîta lipsă de afecţiune şi de recunoştinţă din partea ta, chiar nu mă aşteptam. Pînă acum vreo două ceasuri ziceai că-s fratele tău, că ţi-am fost alături la bine şi la rău, că dacă nu eram iute de picior, te făceau turcii la beregată… şi cîte şi mai cîte vrăjeli de om aflat la înghesuială. Chiar mi-a plăcut dedicaţia aia pe care a băgat-o Vică Abetovenei, ». «Şi acum, ce faci? Te suceşti la 180 de grade şi compari paracopitatele cu care ţi-ai făcut de atîtea ori treaba cu ciufuta aia de soacră-ta? A avut dreptate Ureche cînd a scris că de cîte ori trăgeai la măsea, pe la ospeţe, lesne omorai fără giudeţu. Adică, după cum zice Google translate, fără judecată… »”. – Promouşăn: Iubite cetitorule, urmăreşte cu atenţie episodul următor şi-o să afli cum şi-a construit Vrîncioaia ditamai viloiu şi cui băgau sula-n coaste, cît era ziulica de lungă, legendarii ei feciori.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

https://account.paydemic.com/serial/DFHHOTX7UNCYTNCHK6OVFSC52A

Săptămîna pe scurt