Vadim l-a citit pe Dan Negru

– Şi pe scenă, şi cu sufletu-n Rai

– PSD, probleme cu ficapul

– Domnul Goe Wlasopol

– Ce are în comun Goagăl cu politicienii români

– Războiul informaţional

– DNA-ul analfabeţilor

– Uşa dinspre ziua de mîine

– Despre involuţia salarizării profesorilor

–  Naufragiul Andreei Submarin

– Telespectatori cu bisturiu

– Putregaiul din Biserica Ortodoxă

– Dodon, cel mai mare avorton

– Decoraţii moldoveneşti: ,,Nevinovăţie şi Credinţă”, ,,Vitejie şi Erotism”

– Fiindcă, de atîta stat printre blonde, pe Dan Negru îl mînca limba, l-a provocat pe Vadim, spunîndu-i, cu tupeul dat de Mama Natură, că nu-i place partidul lui. Cordial, cum îl ştie tot mapamondul lumii, şi exagerat de binevoitor cu oamenii necăjiţi, Tribunul l-a mîngîiat pe locul presupus a conţine materie cenuşie, dar de unde răsună şi acum golul istoric, şi i-a spus cu blîndeţe: ,,Puştiule, eşti tîmpit! Să vezi ce urgie fac ungurii cînd n-oi mai fi eu!”. Diagnostic corect, numai că boala lui Dan Negru s-a întins ca mucegaiul peste întreaga clasă politică. Cît despre partidul lui Vadim, l-au aruncat nişte tîmpiţi la groapa comună a istoriei de mahala.

– Ca să fie ajutată în procesul complicat de creştere a copilului, Valentina Pelinel-Porcea nu şi-a angajat o bonă, ci un bon (ce vă rîdeţi ca proştii, e masculinul de la bonă, şi dacă nu e, ar trebui să fie!) filipinez. Cică doamna e numai zîmbet în ultima vreme şi cîntă cît o ţin bojocii celebrul şlagăr despre familia tradiţională: ,,Foaie verde rozmarin/ Aş bea numai vin-pelin/ Şi-aş avea un bon (masculinul de la bonă, după cum vă zisei) străin!”. Bietul băiat! Nu ştie ce-l aşteaptă cînd, din plictiseală, domnul Cristi Porcea va dori să se întîlnească, în camera intimă de la Poarta Albă, şi cu bona!

– Un ambulanţier ce transporta sînge într-o ,,Salvare” fără aer condiţionat, la 40 de grade Celsius, a fost oprit de inteligenţii de la Poliţia Rutieră, care n-au ezitat să-i suspende permisul, fiindcă depăşise viteza legală. E inutil să mai precizăm că anomalia s-a petrecut în Vaslui…

– La adunătura pentru normalitate a unor pierde-vară, desfăşurată în faţa statuii lui Avram Iancu, din Cluj-Napoca, o actriţă înfierbîntată a sărit în apărarea iubirii de sine, reuşind să-şi joace rolul vieţii. Jandarmii i-au dat replica după cum îi recomandă vocea şi talentul lor, luînd-o pe sus, spre costernarea publicului. Huiduielile nu erau adresate abilei actriţe, care-şi făcuse încălzirea pe malul Someşului, la marşul acelora care se iubesc doar ei între ei, în oglinda diformă a realităţii. Nişte matahale absurde au smuls-o de pe asfalt şi au transferat-o în duba lor. Măi, băieţi, ştiu că mintea nu creşte pe toate drumurile, că dacă creştea, o păşteau şi măgarii, dar nu aşa se convinge o susţinătoare a amorului liber să vă însoţească în paradisul pulanului! Nu aşa se face un preludiu ca la carte! Mai întîi trebuia să-i puneţi perucă unui coleg mai efeminat, să băgaţi la staţie melodia ,,Je t’aime!”, a Larei Fabian, şi să lipiţi pe parbriz o fotografie cu Ellen De Generes. Dacă nu venea cu limba scoasă, ca pisica la smîntînă, înseamnă că nu mai înţeleg femeile ne…citite. Pe voi ce v-a învăţat la Şcoala aia de Corecţie a Vieţii? Doar să daţi cu pulanul? Ce naiba, aţi avut profesori numai din Vaslui?

– E clar, PSD îşi alege miniştrii prin tragere la sorţi. Altfel cum ajungeau pe scena festivalului Cîntarea la mişto a României artişti celebri, ca geto-dacul Ilan Laufer (numai bun de aruncat în suliţe), oerianul Petre Daea, nevinovatul Mişa şi alţi comici vestiţi ai ecranului alb-negru? E singura explicaţie logică. Numirea lui Mihai Tudose în funcţia de premier e cea mai elocventă dovadă că, în aceste vremuri de profund dispreţ faţă de valori, pe scaunul pe care au stat Brătienii, Nicolae Iorga, Octavian Goga, poate să se cocoaţe orice marionetă de bîlci, cu ficatul rezistent la mari inundaţii. Dar cu un doctorat plagiat la zi. Asta ţine deja de tradiţia acestui partid de intelectuali făcuţi la apelul disperat al bocancilor. Totuşi, noul prim-ministru e puntea de legătură dintre prezent şi trecut, făcînd parte din aceeaşi categorie de spirtoase politice cu domnul Nicolae Văcăroiu, înainte de a se trata cu moare şi zeamă de varză la celebra clinică pentru demnitari ,,Cireşica”. Liviu Dragnea face propuneri d-astea bizare (Shhaideh, Grindeanu, Tudose), sperînd că, pînă la urmă, se va sătura şi Iohannis şi-l va nominaliza pe el. Dar preşedintele fie că nu pricepe, ceea ce nu este exclus, fie se preface. În guvern s-a întors şi fata aia cu chef de inundaţii, iar, pentru destinderea atmosferei, la Cultură, au adus un băiat ce s-a remarcat la ,,Cancan” şi la alte focare academice, care a respectat şi a promovat libertatea de exprimare culturală în papuci şi-n pielea goală, pînă la uitarea de sine. În rest, vedetele fostului guvern, demis pentru incompetenţă, s-au întors la lucru ca să se facă de rîs pînă la capăt. Ca să nu existe probleme majore cu steatoza hepatică, programul de guvernare-hibernare a fost modificat în aşa fel încît consumatorii de vorbe goale să-şi continue sevrajul lingvistic. Artizanii posibilului colaps economic îşi fac de cap, profitînd de adevărul irefutabil (frumos cuvînt!) că Opoziţia este o adunătură de tolomaci. Unii dintre liderii acesteia chiar l-ar putea umili pe dl. Tudose, dacă s-ar aşeza la dezbateri cu ficatul pe masă. Dar să nu credeţi că Executivul e doar o formă fără fond, în care se destrăbălează consumatorii înrăiţi şi hoţomanii profesionişti. Nici vorbă, în spatele lor sînt oameni prevăzători, bisericoşi pînă la obscurantism, credincioşi propriilor interese financiare, care i-au ales drept modeluri, vorba domnişoarei Băsescu, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, protectorii politicienilor prinşi cu programul de guvernare în sac. Cu toate aceste calităţi, n-au scăpat de perdaful preşedintelui Iohannis, supărat că i-au stricat vacanţa de vară (grav!). Iată stenograma pe care un grup de generali mafioţi ne-a băgat-o pe fereastra spartă a mail-ului: ,,Draci pesedişti, aldişti, udemerişti şi alţi işti, sînteţi nişte bulangii şi aşa o să rămîneţi în istorie! V-aţi făcut de tot rîsul, nu ştiţi să guvernaţi, aşa că vom mai aduce guvernanţi din America şi vreo două guvernante din Filipine. Pînă atunci, terminaţi în caru’ meu cu ţopăiala fiscal-bugetară, că e mare preţul caselor!”. Nici nu şi-a terminat Klaus lungul discurs, că PSD a şi aplicat măririle din programul de guvernare-manipulare! Au sărit cu aproape 2% notele de la Evaluarea Naţională şi cu 12%, facturile la utilităţi. Şi, e de la sine înţeles, lefurile parlamentarilor şi ale altor bugetivore de rang înalt au fost dublate. Tot de la 1 iulie. Profesorilor, medicilor şi celorlalte categorii sociale defavorizate le-a dat niţică clanţă, că tot erau obişnuiţi. Evident că acesta-i doar începutul bunăstării, care va năuci poporul român pe termen mediu şi lung. Dacă mai e posibil aşa ceva.

– În compensaţie, celor mai necăjiţi dintre pămînteni, le-au dat şi serviciu. De exemplu, domnului Goe Wlasopol, care are un copil de crescut, i s-a oferit postul de prim-vicepreşedinte la ASF, cu o leafă de aproximativ 13.800 de euro pe lună. Faptul că este fostul soţ al Olguţei Vasilescu nu are nici o relevanţă, cîtă vreme la audierile din Comisia Parlamentară de Umor Involuntar domnul Goe Wlasopol a dovedit că e deştept de dă în gropi… – Comisia Europeană a amendat Goagăl cu 2,42 miliarde de euro. Cam cît fură un politician român într-o zi mai proastă…

– Războiul informaţional se desfăşoară continuu, perfecţionîndu-se permanent, cu scopul explicit de a crea o realitate paralelă, din care să ţîşnească la momentul potrivit emoţii devastatoare, menite să măture adevărata realitate. Scenariul, pus în scenă de regizori fără scrupule, are un final deschis, actorii, sufleorii şi spectatorii putînd fi lesne sacrificaţi pe altarul unor idei care nu le aparţin.

– La Universitatea ,,Vasile Alecsandri”, din Bacău, s-a înfiinţat DNA-ul studenţesc care-şi propune sancţionarea abuzurilor profesorilor. Primele cadre didactice care ar trebui arestate, dezbrăcate şi bătute la encefalul minţii sînt cele de la catedra de limba română, fiindcă studenţii lor e analfabeţi. Iată cum sună apelul la luptă al tinerilor revoluţionari: ,,Reclamanţii poate beneficia de confidenţialitate dacă doreşte”. Dacă nu doreşte, e proşti! – Peste 65% dintre copiii care intră în sistemul de învăţămînt vor face, la posibilul loc de muncă, activităţi care în prezent nu există. Aşa că n-are rost să le programaţi cu meticulozitate viitorul. Ajutaţi-i doar să fie fericiţi în lunga călătorie prin cunoaştere. Lăsaţi-i să deschidă curioşi uşa dinspre ziua de mîine!

– Iată cum a evoluat respectul faţă de cadrele didactice în ultimii 78 de ani: potrivit Decretului-lege 2845/1941, salariul unui profesor definitiv din învăţămîntul secundar era cu 13% mai mare decît al unui judecător cu gradaţia 3. În perioada 1974-1989, salariul maxim al unui profesor din învăţămîntul preuniversitar a fost cu 15% mai mic decît al unui procuror. În 2017, acelaşi salariu reprezintă 25% din leafa unui judecător de la Curtea de Apel. E clar? – Andreea Submarin vrea să acosteze şi să rămînă cu picioarele pe pămînt. N-a precizat cît de desfăcute…

– Nişte medici chilieni (din statul Chile, nu din comuna Chilii, locul de baştină al lui Iancu Jianu) s-au oprit din operat, pentru a urmări penaltiurile din semifinala Cupei Confederaţiilor, desfăşurată între ţara lor şi Portugalia! Norocul pacienţilor a fost portarul Claudio Bravo, care a apărat primele trei lovituri, dîndu-le o şansă nesperată. Oare unde-i jucătorul providenţial care să salveze România, ori de cîte ori PSD-ul se opreşte din guvernare pentru tradiţionalele ciomăgeli de gang? – În timp ce prin faţă strîng semnături pentru familia tradiţională, prin spate, multe feţe aşa-zis bisericeşti joacă în travesti, sperînd că vor înşfăca Premiul Oscar pentru activităţi contrarevoluţionare. În ultimul scurt-metraj, episcopul Huşilor interpretează rolul unui prelat pe care-l doare-n sistemul de operare de morala creştină. În mod surprinzător, partenerul care-i dădea replica Satanei cu sutană nu era Cristian Pomohaci. Poate în episodul următor.

– Şi cum o belea nu vine niciodată singură, Biserica trebuie să facă faţă unui val de procese intentate de absolvenţii de liceu, care au picat Bacalaureatul, fiindcă acatistele nu şi-au făcut efectul.

– Cum s-o descurca Bulache de la Chişinău pe căldura asta? Cine i-o scărpina pielea aia de măgar? Cine l-o scuipa între ochi, ca să-l trezească din beţia puterii vremelnice? Faceţi ceva cu el, fraţilor, că, de atîta mîncărime, iar a început să mănînce bio. ,,O parte din România aparţine Ungariei, şi o alta, Moldovei”. Să moară mă-ta? – Dar nu-i confundaţi pe moldoveni cu Dodon, că-i nedreptăţiţi pe aceşti băieţi minunaţi. Ia să apelăm la cronicarul Adi Sfinteş, care a trăit atîtea sute de ani printre ei, şi-o să vă convingeţi că toţi sîntem acelaşi neam de piatră. Cu capul de piatră.

– ,,Pe seară, răzeşul numără pierderile. Mai rămăseseră patru: el şi vreo trei juniori cărora le mijiseră mustăţile a primăvară, de sub zăpada de două degete. Ceilalţi, în frunte cu nea Pinalti, luaseră elicopterul şi o răseseră spre Cipru, că acasă era prăpădenie. Plăvănea rămase şef prin omisiune. Fiindcă era fără un statut precis, înfiinţă un partid, organiză alegeri anticipate şi se alese preşedinte. Nu înainte însă de a-i cîrpi două palme unui mucos care dorise să se ducă undeva chiar în timpul desfăşurării scrutinului. În noua calitate, merse la tribuna improvizată pe o grămadă de crăci şi ţinu singurul discurs din viaţa lui (dar ce discurs!): «- Mă, copchii… Afurisiţii ăştia stau la poartă şi îndrugă numai mascări. Avea dreptate Marişica, că-mi zicea mereu: Aşa-mi zicea, şi d-aia v-atenţionez, bidiviilor, să ştiţi cu cine avem de-a faşe. Hai să faşem ce-ar faşe Marişica: să-i tăvălim bine cu scopul de-a scoate sufletul din ei, c-altfel o luăm urît pe schinare. Aţi înţeles, hojmălăilor? E bine c-aţi înţeles, mă bucur chiar, deşi la cît de ghine v-am prezentat situaţia geo-stratejică nici nu se putea altfel. Cap de lemn să fi avut, şi tot vă cuprindea flacăra vorbelor mele. Aşa că să trecem la fapte, că vorbele nu ţin de foame. Puneţi de mămăligă, aduceţi brînză, ceapă, usturoi, şi pe urmă să facem şi-un război! Apropo… Muceo, ai cărţile de joc la tine?». Pătrunşi pînă-n măduva oaselor de frigul necruţător, cei trei vicepreşedinţi intrară fericiţi în bucătărie. Haliră tot, după care se-ntinseră la palavre lîngă butoiul cu vin. «- Tu-le muma lor de unguri!», izbucni Mucea, fără să-şi dea seama că dăduse semnalul de ripostă, întrucît asta era chiar parola aleasă de Plăvănea. Iuţi ca fulgerul, sprijinindu-se de pereţi, ajunseseră pe ziduri. Îi cam luase cu ameţeală, că nu sesizară stolul de săgeţi ce se zbenguiau în voie pe deasupra lor. Ba unele, mai inimoase, îl înţepară pe domnul preşedinte Plăvănea, pe care acest aspect îl lăsă aproape rece. Cu gesturi calme, de războinic versat, îşi dădu iţarii în jos şi le arătă adversarilor nordul. Urletele de mînie ale acestora nu-l impresionară nici un pic şi hotărî pe loc – deşi nu citise asta în «Strategia ciomăgelilor» – să le arate şi sudul, însă realiză, într-o fracţiune de secundă, că de faţă sînt şi cei trei juniori şi nu se cuvine să-i fure toate trucurile de luptă. Roşíi tot, şi renunţă la teribila armă. Cum mai primise vreo cincizeci de săgeţi drept în steaua polară, decise să le dea ungurilor lovitura finală, că timpul părea că se comprimă. Ajutat de fişori, ridică deasupra capului un Gheorghe Hagi de ceară. Un fior de groază trecu prin oştirea duşmană, care o rupse la fugă într-o dezordine cumplită. Nu s-a oprit decît la vreo 12 km, la Ghindăoani, unde le-a ieşit în faţă voievodul Ştefan I (1394-1399), care i-a nimicit c-o plăcere nedisimulată. «- Băi, frate – a concluzionat domnitorul -, o papară d-asta n-au mai luat ungurii de la Posada. Să mor eu dacă n-am să-mi trec izbînda pe piatra funerară». Ajuns la Cetatea Neamţului, Ştefan îl decoră pe Plăvănea, care tocmai îşi dădea, cu destulă tragere de inimă, obştescul sfîrşit, în braţele singurului tovarăş rămas în viaţă, statuia lui Hagi. Ochii oşteanului se făcuseră cît cepele, de bucurie şi mirare, cînd îl văzu de-a dreapta voievodului pe însuşi boier Giuvală. Îngăimă fericit: «- Mulţumescu-ţi ţie, Maică Precistă! Boierul e suflet mare şi-o să-i spună nevesti-mii ce bărbat am fost la viaţa mea. Şi cînd te gîndeşti că am să mor, şi Marişica a rămas tot cum o făcut-o mă-sa…». La vorbele astea simţitoare, plăieşii de alături se-ntoarseră pe partea ailaltă, să nu le sesizeze agerul Plăvănea zîmbetele subţiri, întipărite pe chipurile altminteri serioase. Şi, eventual, să nu-i cheme la judecata de apoi pentru calomnie”. – Promouşăn. După ce aţi aflat cum a reuşit Plăvănea să primească decoraţiile ,,Nevinovăţie şi Credinţă” şi ,,Vitejie şi Erotism”, ar cam fi timpul să descoperiţi ce miştoacă era viaţa românilor în Evul Mediu. După lecturarea acelui episod, unii veţi dori să vă teleportaţi acolo. Mai ales boierii. Parlamentarii nu, că pe atunci mai trăia cîte-un Vlad Ţepeş, care obişnuia să te întrebe cu eleganţă ce faci tu toată ziua de ai atîtea ocale şi aşa de multe parale; care e cheia succesului tău financiar că, de regulă, cu munca nu te prea omori?!

D-aia zic să nu rataţi nici un rînduleţ, că istoria noastră e marfă de marfă, dacă înţelegeţi ce vreau să vă spun cu atîta delicateţe şi modestie.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Săptămîna pe scurt