Să rîdem cu Radu Tudor
  • 23-03-2021
  • 1 Comentariu
  • 759
  • 4

Cred că postul de televiziune Antena 3 are nevoie de ceva mai mult divertisment, așa că un pas necesar ar fi schimbarea denumirilor emisiunilor în care apare personajul enervant care ne înțeapă ecranul cu nasul lui ascuțit, acest băiețandru numit Radu Tudor.

Recunosc, spre rușinea mea, că nu îl urmăresc. Nici pe el și nici emisiunile penibile difuzate de media românească. Dar am văzut pe rețelele de socializare o postare pe care nu o pot trece cu vederea, chiar dacă subiectul este de mult îngropat și nu aduce atingere numănui. Acest comic militar spune că, pe cînd lucra la ,,Evenimentul Zilei”, în 1994, și făcea, "împreună cu alți jurnaliști", o anchetă la Butimanu pentru a investiga ,,afacerile lui Vadim”, a primit ,,amenințări cu moartea”.

Pentru cei care nu cunosc subiectul, această afirmație poate fi ceva extrem de serios. Pentru cei care gîndesc, însă, nu este decît o poantă pe care ,,vedeta” Antenei 3 o aruncă în mediul online, în ideea că el este ceva mai important decît a fost vreodată. Pentru cei care nu cunosc perioada nașterii presei libere în România anilor ʼ90 vreau să fac o scurtă prezentare, o fereastră prin care românii pot observa singuri penibilul, minciuna și bătaia de joc a acestui personaj.

După Revoluție presa era un domeniu extrem de ofertant. Eram o mînă de tineri entuziaști dornici de a învăța de la cei mai mari și mai capabili. Unii am avut norocul să învățăm de la cei care au înființat cele mai mari trusturi de presă – existența surselor de informare, seriozitatea și credibilitatea informației. Cel care conducea trustul de presă în care eu m-am format ca ziarist punea mare accent pe autenticitate ca temelie trainică a fiecărei știri.   Generația mea așa a fost educată și așa a învățat că se face presă. Ei bine, așa cum se întîmplă mereu în orice domeniu, atunci cînd toate merg bine apare cîte un idiot care strică totul și care face ca munca de jurnalist să devină o bagatelă, o bătaie de joc. În acest caz, idiotul se numea Ion Cristoiu și al lui cotidian „Evenimentul zilei“. Ei bine, ,,jurnaliști” luați de pe drumuri au început să inventeze știri, iar acest domeniu serios a fost dus în derizoriu, totul devenind o bătaie de joc la adresa publicului, dar și a noastră, cei care am învățat să scriem avînd ca scop doar aflarea adevărului.

,,Evenimentul zilei” a demarat o propagandă a minciunii, multe dintre informațiile lansate în presă la vremea aceea fiind inventate. Niște indivizi fără scrupule, pe care eu îi cunosc încă de atunci și care acum ne dau sfaturi la televizor, au început să facă diverse ,,anchete  jurnalistice”, care de obicei se sfîrșeau cu șantaj sau cu lansarea unor informații false greu de combătut. Rar, foarte rar, pe piața media apărea vreo știre serioasă. Altfel cum credeți că în România nu a existat nici un atentat la viața nici unui jurnalist? Totul era o mare cacealma. Se făcea dosarul, se suna persoana vizată de un posibil mare scandal și se negocia. Uneori făceau asta chiar jurnaliștii însărcinați cu ancheta, iar dovezile sau dosarul nici nu ajungeau pe biroul directorului publicației. Era o haiducie totală, o goană nebună după bani, iar elementul sacrificat era credibilitatea presei.

Ca să revin la aberația clovnului Radu Tudor, cînd directorul publicației avea o țintă, trimitea o echipă în zonă ca să facă săpături. Se cheltuiau bani, se făceau deconturi mari. Iar cînd ,,anchetatorii jurnalistici” nu găseau nimic, dar voiau să se împăuneze cu importanța lor capitală în viața publică românească foloseau replica ,,Șefuʼ, am început să primim telefoane de amenințare! Ce facem?” și, prin diverse aranjamente cu milițienii care confirmau spusele jurnaliștilor, răsplata era pe măsură. În realitate, totul era o minciună, o bătaie de joc. Noi, jurnaliștii normali ai vremii, ăia care ,,fără trei surse” nici nu puteam băga o știre pe flux, îi priveam cu o oarecare curiozitate. Nu credeam că acești indivizi, de genul lui Radu Tudor, vor face mulți purici prin presă. Ei bine, cu ceva excepții, ne-am înșelat. În afară de micul caporal de la Antena 3, în presa românească încă există multe personaje care în anii ʼ90 ne stîrneau rîsul. Presa aia de doi bani a avut succes, pentru că informația verificată și veridică, în lumea în care trăim, a devenit o raritate.

Forța lui Radu Tudor stă în angrenajul nu foarte puternic, dar activ, care îl ține în post. A fost impus la Antenă din cauza faptului că Dan Voiculescu nu mai are influență decît poate pentru a-și angaja vreo nepoată pe un post mai bunicel. Tot ce se întîmplă în Antena 3 este parte a acestui sistem despre care vorbesc și care îl susține pe Radu Tudor. În realitate, succesul de care Beni Hill s-a bucurat în Marea Britanie s-ar putea repeta și în România, la Antena 3, o televiziune care îți stîrnește cel puțin rîsul, de cele mai multe ori.


TANO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite