România se doreşte a fi o ţară paşnică. Nimeni nu are voie, conform legii, să aibă la el arme albe, negre, suliţe, săbii şi pistoale. Nimeni nu are voie, conform legii, să spulbere liniştea şi integritatea psihică şi fizică a aproapelui său. Nimeni nu are voie să fie violent. Nimeni, cînd vorbim de cetăţeni oneşti. De oameni buni. De cei cu frică de Dumnezeu. De cei care participă, în mod nemijlocit, la bunăstarea şi prosperitatea acestei ţări. Nimeni nu are voie în România, în afară de oamenii legii sau şmecheri, să poarte armă. Altfel rişti puşcărie. Conform legilor în vigoare, de protejarea integrităţii psihice, fizice şi de aiurea se ocupă instituţiile de forţă ale statului: Poliţie, Parchet etc.

Oare asa să fie?

În România, arme au cei care sînt de partea legii şi cei care sînt împotriva ei. Fie că sînt în Poliţie, fie că sînt în Servicii sau Parchet, fie că sînt membri ai unor clanuri interlope sau doar infractori independenţi, ei au arme în dotare, mai mult sau mai puţin letale. Au pistoale, au săbii, au pumnale, boxuri sau nunceag-uri. Nu doar că au, dar le şi folosesc, unii împotriva altora. Cînd se mai bat clanurile între ele sau cu Poliţia ori Jandarmeria, sau se mai sinucid cu ele, fie că este un poliţist înşelat de nevastă sau vreun golan care nu ştie să mînuiască bine cuţitul.

Dacă totul s-ar limita la aceste mici aspecte, nimic nu ar fi trist sau afectat de discriminarea la care omul de rînd, că despre el vorbim aici, este supus. Citim prin presa de scandal sau doar obscură că nu ştiu ce interlop a bătut un cetăţean în trafic, doar pentru că ăla nu i-a acordat dreptul de interlop. Citim de oameni asaltaţi de bandiţi, legaţi în case şi furaţi de tot ce au. Citim de oameni bătuţi în stradă, ameninţaţi cu pistoale şi cuţite, ucişi sau răniţi, de către unii membri ai clanurilor X sau Y, în care X poate să fie Sportiv, iar Y Cămătar. Nu ştim, nu cunoaştem, Poliţia ştie mai bine decît noi, dar nu este acolo să-i apere pe acei nenorociţi care au îndrăznit să se pună cu bandiţii. Şi aici vin eu şi spun: de ce mi se interzice dreptul de a mă apăra în faţa acestor impostori? De ce eu, cetăţean al României, nu am voie să am armă letală şi drept să o port asupra mea şi drept să o folosesc atunci cînd viaţa şi integritatea mea fizică sînt ameninţate?

America, Statele Unite ale Americii, s-a clădit pe dreptul fiecărui cetăţean de a avea armă şi a se apăra. Există un amendament care protejează acest drept al cetăţenilor americani de a avea armă, de a o purta şi folosi dacă viaţa le este ameninţată. Noi, românii, nu ne bucurăm de aşa ceva, dimpotrivă, stăm la mila Poliţiei să ne ajute atunci cînd derbedeii îşi fac de cap, iar dacă cumva facem ceva să ne apărăm, tot noi o luăm pe coajă.

Nu este drept, nu este normal. Nu este drept să fii oprit în trafic de un derbedeu să fii ameninţat cu pistolul, fie că este el cu gaze sau doar cu bile. Nu este un moft în România anilor 2018, este o necesitate. Atunci cînd laşii ăia de interlopi vor ştii că oricare cetăţean poate avea la el un pistol, nu vor mai fi atît de dispuşi să scoată arma, nu vor mai fi la fel de decişi să ameninţe. Atunci cînd toţi vom avea arme la noi, în mod sigur nu vom mai fi atît de vulnerabili în faţa violenţei verbale, pentru că niciodată nu ştii care va scoate arma primul.

Da, vor fi mai multe crime o perioadă, vor fi mulţi cu plăgi împuşcate. Dar, pe termen lung, viaţa are să fie mult mai calmă, pentru că frica va face cumva ca spiritele încinse să se calmeze, iar Poliţia va fi mult mai puţin solicitată. Pentru cei care sînt sceptici şi zic că a avea armă şi omul de rînd nu este un lucru bun, vreau să priviţi la Canada. Este ţara care dispune de cele mai multe arme la nivel individual. Canadienii au arme în casă, au dreptul de a le purta şi dreptul de a le folosi în legitimă apărare. Ei bine, Canada se află pe un loc fruntaş în ceea ce priveşte siguranţa. De ce? Pentru că se întîmplă exact ce am spus mai sus: nimeni nu o să fie violent şi decis să meargă pînă la capăt cu gloanţele, dat fiind că poate cel din faţă are o armă ceva mai şmecheră. Îmi amintesc de ce îmi spunea un amic, om al legii, cînd vorbeam despre acest subiect. Şi el, ca şi mine, avea exact acelaşi raţionament: nu ştii ce are celălalt şi cît de dispus este să moară.

În România, acum, nimeni nu are voie să poarte armă. În realitate, însă, aşa cum vedem în fiecare zi, arme au atît oamenii legii, cît şi interlopii. Oamenii de rînd, cei care au familii de apărat, nu au de partea lor decît nişte articole de lege prin care li se spune că dacă sînt omorîţi, cei care îi omoară riscă puşcăria. Şi cam atît. Poate pentru mulţi este suficient să ştie că pot să moară cu dreptatea în mînă. Pentru şi mai mulţi, însă, nu. România are nevoie să se înarmeze, să existe şanse reale şi egale pentru toţi cei care merg pe stradă, care au familii de apărat, care au copii, care au, într-un sfîrşit, ceva de apărat.

Tano