Motto: ,,Statul, în loc să ne apere de străini, criminali, corupţi, hoţi, incompetenţi… îi apără pe ăştia de noi”. (Petre Ţuţea)

Da, am avut un coşmar. Se pare că am fost intoxicat, scîrbit sau manipulat de vreunul dintre talk-show-rile cu temă politică, ce au sufocat emisiile televiziunilor lipsite de obiectivitate, curaj şi independenţă. Ştiu, veţi spune că aş fi avut varianta de a butona telecomanda, dar unde să dai şi ce să vezi? Toate filmele sînt cu războaie, sînge şi fel de fel de calamităţi, emisiunile de divertisment promovează numai vulgaritatea, prostia şi erotismul, la ştiri numai violuri, silicoane şi nunţi ca-n poveşti, finalizate prin divorţuri de pomină, iar Tom şi Jerry se aleargă şi se bat ca doi apucaţi. Aşadar, nicio scăpare şi nu trebuie să ne mirăm de ce am ajuns să vorbim singuri pe stradă, de ce ne-au dispărut zîmbetul şi buna dispoziţie şi de ce avem coşmaruri, precum cel despre care voi povesti mai jos.

Se făcea că, într-un magazin cu profil de electronice, m-am întîlnit cu generalul Coldea. Eu căutam baterii pentru păpuşa nepoatei, iar el scotocea rafturile în căutarea unor microfoane impermeabile, tocmai bune de agăţat în pomi, în dreptul ferestrelor deschise. M-a rugat să nu spun nimănui că şi-a schimbat strategia interceptărilor, întrucît lumea a început să descopere sursele de ascultare în prize, în oala cu ciorbă, în peştişorul din acvariu şi chiar în plombele măselelor. Îmi amintesc de Dinu Patriciu, care începuse să-şi arunce telefoanele în canale, prăpăstii, lacuri, dar în zadar, căci după ce şi-a cumpărat vreo 80 de telefoane noi, a aflat că nu contează marca telefonului, ci amprenta vocală.

Cert este că, în România, procedura interceptărilor a devenit sport de performanţă, avem chiar un record mondial în materie: toţi cetăţenii unui sat uitat de lume din nordul ţării au fost interceptaţi într-o lună mai mult decît a făcut-o F.B.I. într-un an în S.U.A.

Păi, ce, te joci cu S.R.I., dar staţi puţin că în România nu există doar un singur serviciu secret. Sînt vreo 25, dar vă daţi seama cît de secrete sînt ele, de se ştie cîte sînt, cu ce se ocupă fiecare, ce protocoale fac ele cu alte instituţii, ş.a.m.d. Chiar şi subsemnatul şi-a deschis un serviciu secret la cîrciuma din capul străzii, unde nu-ţi trebuie microfoane, căci, după două, trei snaps-uri, consumatorul spune ce s-a întîmplat în jumătate de ţară. Treaba merge ca unsă şi mă bate gîndul să înfiinţez şi o masonerie la nivelul asociaţiei de proprietari, chit că nu am nişte loji, cum se poartă, dar nu-i bai, căci cîteva scăunele pentru pescari tot găsesc. Revenind la generalul Coldea, vă mai spun că, în visul meu, omul a golit un raft întreg cu microfoane, dar avea o reţinere: fiind de producţie rusească, se temea ca nu cumva ce asculta S.R.I. să intercepteze şi ruşii. L-am liniştit repede, spunîndu-i că ruşii nu ascultă, ei dau doar ordine. Pentru că i-am fost de ajutor şi i-am promis că nu voi spune nimănui despre respectiva întîlnire, m-a invitat la o cafea, unde mi-a spus cam aşa: ,,Statul funcţionează după o schemă piramidală, cu Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul în vîrf, ca instituţii de prim-rang. Mai jos, urmează ministerele, cît mai multe, căci clientela politică este mare, ca să nu mai vorbim de rubedenii, prieteni şi fel de fel de penali, toţi cu gîndul la caşcaval.

Deşi ministerele sînt considerate instituţii de elită, ele au devenit nişte lăcaşuri parazitare, în care îşi fac veacul grupări infracţionale bine organizate, care au un unic şi precis scop: prăduirea bugetului de stat. Toate proiectele, promisiunile şi contractele anunţate cu surle şi trîmbiţe în campaniile electorale, nu sînt decît nişte vrăjeli de doi lei, pe care nici cei ce le lansează nu le cred. Sub minister sunt vreo 250 de agenţii, comitete, autorităţi, consilii şi comisii, care au drept scop să ajute instituţiile superioare ale statului. Aici se lucrează 2-3 ore pe zi şi 5 zile pe lună, ca să nu mai vorbim de salariile nesimţite ce sînt acordate de sus pînă jos. Amintiţi-vă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, de unde Cocoş, Bica, Pescariu şi alţii au furat banii cu camionul. La fel a făcut şi madam Ridzi, la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, spatele fiindu-i asigurat de preşedintele Băsescu şi de fiica acestuia, Eba.

Probleme grave au fost şi la Oficiul Naţional pentru Protecţia Consumatorilor (v. cazul ,,Colectiv”) sau la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care este în pragul desfiinţării, pe motiv că s-a dovedit a fi o instituţie antistatală (într-un conflict legat de tăierea bezmetică a pădurilor româneşti, în loc să-i apere pe români, a ţinut parte străinilor, care ne-au chelit munţii). Ca să nu mai zicem de C.N.A.D.R., cea care a dat unui cetăţean 400 de amenzi într-un an, sau de C.N.A.I.R., cea care realizează 1 km de autostradă cu 8-10 milioane de euro – record mondial! De menţionat şi existenţa unei agenţii care se ocupă cu avizarea etichetelor ce se pun pe sticlele cu vin, într-un an de zile aceasta avînd ca ,,realizare” doar o singură aprobare. Şi, pentru că generalul Coldea a deschis discuţia despre aceste instituţii parazitare, am dat şi eu un exemplu năucitor, şi anume Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, cea care, sanchi (!), s-a înfiinţat pentru a veni în sprijinul Justiţiei, prin realizarea unor expertize de specialitate, în principal cele ce au ca obiect evaluările mobilelor şi imobilelor. 

După avizul guvernamental de înfiinţare, A.N.E.V.A.R. urma să găsească procedurile de realizare a expertizelor adaptate, bineînţeles, cerinţelor naţionale. Dar cei de acolo ce şi-au zis? ,,Bă, pentru că noi sîntem proşti, puturoşi şi nu vrem să ne batem capul, hai să copiem de la străini ceea ce ne trebuie!”. Zis şi făcut! Standardele de evaluare a bunurilor au fost copiate cuvînt cu cuvînt după standardele internaţionale de evaluare şi aplicate în România de ani buni, dar, iată ce scriu autorii străini în preambulul volumului respectiv, ce se vrea a fi o Biblie a evaluatorilor: ,,International Valuation Standards Council, autorii şi editorii, nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru pierderile cauzate oricărei persoane care acţionează în baza materialului conţinut în această publicaţie, indiferent dacă o astfel de pierdere este cauzată de neglijenţă sau de altă cauză. Totodată, I.V.S.C. nu este responsabil pentru precizia informaţiilor conţinute în textul republicat sau tradus”.

Este ca şi cum o fabrică de medicamente ar anunţa cu surle şi trîmbiţe că a scos pe piaţă cel mai şmecher medicament împotriva cancerului, dar în prospect ar scrie: ,,dacă pacientul dă colţul după ce s-a tratat cu medicamentul nostru, noi nu ne asumăm nici o răspundere”. Nu vă daţi palme, căci asta este realitatea, ca să nu mai vorbim de faptul că A.N.E.V.A.R. a produs la nivel naţional milioane de victime, expertizele realizate fiind nişte dovezi clare ale incompetenţei, diletantismului şi prostiei celor din A.N.E.V.A.R. Toată lumea ştie că, spre exemplu, evaluarea unei locuinţe se face prin strîngerea unor afişe sau ale unor anunţuri imobiliare, similare, oarecum, cu subiectul expertizei, se calculează media şi ăsta este preţul. Pentru a face impresie, A.N.E.V.A.R. susţine că această procedură se intitulează ,,Metoda Comparaţiilor Directe”, care are la bază Pîlnia/Clopotul/Curba lui Gauss, formulă aplicată îndeosebi în fizică la motoare, pentru stabilirea variaţiilor de plus sau minus faţă de o medie. Cum a ajuns Gauss să stabilească preţul unui apartament…numai cei din A.N.E.V.A.R. ştiu, dar staţi puţin, că abia acum vine bomba bombelor.

Plecînd de la faptul că preţul unei locuinţe se exprimă prin euro/m2, este clar că la baza calculului este media aritmetică, dar, iată ce scriu specialiştii mondiali în ,,Biblia” lor, la pagina 130, în capitolul dedicat evaluării bunurilor imobile, la punctul 103: ,,Nu este admisibilă stabilirea valorii proprietăţii imobiliare prin aplicarea mediei aritmetice sau a mediei ponderate a două sau mai multe valori obţinute din aplicarea unor abordări sau metode diferite de evaluare”. Iată motivul pentru care toţi cei din A.N.E.V.A.R. ar trebui să urce singuri în duba poliţiei, doar pentru simplul fapt că aplică o procedură ilegală, lipsită total de logică, obiectivitate, credibilitate, certitudine sau suport ştiinţific, adică o cacialma oficializată, care a produs şi va produce victime în continuare. Iată de ce, sutele de mii de cetăţeni români, care au fost păcăliţi prin aşa-zisele expertize (evaluări), ar trebui să dea Statul în judecată, urmînd ca A.N.E.V.A.R. să fie rasă de pe suprafaţa pămîntului.

(va urma)

VALENTIN TURIGIOIU