Pe data de 15 decembrie președin­tele Vladimir Putin și-a aranjat o emisiune în care și-a lansat mesajele politice spre Occident și spre ruși. A fost o demonstrație de culturism în care a etalat toate categoriile de mușchi spre public. Amintind despre asta, trebuie spus că cei din sală au fost, în marea lor majoritate, cetățeni cu vîrsta sub 50 de ani, reprezentînd generațiile aflate la putere în Rusia, oameni care muncesc în economie, luptă pe front sau produc bani. Putin este un președinte modern, care se adresează exact celor pe ajutorul cărora se bazează.
Regia spectacolului a fost gîndită pînă în cele mai mici detalii, ca totul să arate grandios și să trimită mesaje de toate felurile spre inamic. Adică noi, civilizația occidentală. Astfel, Putin a primit întrebări online din toată Rusia, afișate pe marele ecran din spatele său pentru a fi văzute de toată lumea, înainte ca președintele să răspundă la ele, pentru că a răspuns chiar și la intrebările incomode, ca să le demonstreze celor care-l combat și spun că e un dictator, că greșesc.
Un alt element de decor a fost uriașul ecran de care vorbeam mai devreme, ce avea o culoare albastră, iar la bază o dungă nu foarte lată de culoare galben închis. Alăturarea acestor culori ne
trimite cu gîndul la steagul Ucrainei și la faptul că războiul de acolo declanșat de el este unul
fratricid, de tipul celui de secesiune din SUA, iar stiloul care i-a stat permanent pe un teanc de coli de hîrtie putea sugera faptul că pacea din Ucraina stă în semnătura lui.
Machiajul a fost unul perfect, costumul negru ales special pentru a-l scoate în evidență, cravata cu nod dublu, menită a acoperi gîtul scurt al președintelui rus, iar poziția moderatorilor, cel puțin ciudată: cu spatele la privitori și așezați în lateralele președintelui rus, astfel încît el să fie în centrul atenției. Moderatorii erau niște simple voci fără identitate (nu li se vedeau chipurile), în timp ce scena era dominată de imaginea lui Putin.
Așa, la prima vedere, toate acestea sînt elemente care sugerează imaginea unui președinte puternic, stăpîn la el în țară, care are puterea de a face război, dar și pace și, în același timp, cu nimic deasupra „mujicilor” care-l pot chestiona și pe probleme mai puțin plăcute. Imaginea asta de simplu cetățean a susținut-o și prin felul în care și-a depus candidatura la președenția Rusiei: doar cu avocatul lîngă el, prezentînd cuminte buletinul și împlinind toate ale legii.
În conferința de presă s-a referit la multe aspecte ale vieții politico-economice din țara sa, dar dacă ar fi să le analizez pe fiecare în parte, o să ocup cu acest editorial toată revista, ceea ce în mod evident nu se poate,  motiv pentru care am să mă refer doar la trei chestiuni: situația economică a Rusiei, războiul din Ucraina, și relațiile cu Uniunea Europeană.
Referitor la sectorul economic, conform siteului kremlin.ru, președintele a spus următoarele: „Producția noastră industrială crește în mod constant, la 3,6%. Sînt deosebit de mulțumit de rezultatele în producție, care a crescut cu 7,5% de la an la an. Este un rezultat pe care nu l-am mai văzut de mult timp. Este deosebit de încurajator să vedem că investițiile în capitalul fix au crescut cu 10%. Ce înseamnă acest lucru? Creșterea producției industriale și a PIB-ului este evidentă. Plus 10% în investiții de capital fix, fapt care indică o creștere durabilă pe termen mediu. Investitorii oferă finanțare, producția se va extinde, iar noi locuri de muncă vor fi create. Despre rata șomajului voi vorbi mai tîrziu. Afacerile au adăugat 24% în profit, ca să nu mai vorbim de bănci, care vor cîștiga peste trei trilioane de ruble pînă la sfîrșitul anului. Desigur, știu că oamenii din audiență și în general din toată țara vor spune: băncile abundă în profituri și așa mai departe. Este adevărat. Dar este o veste bună pentru oamenii care își păstrează banii în băncile rusești, deoarece semnifică rezistența sistemului bancar. Salariile reale vor crește cu aproximativ opt procente după inflație. Înțeleg că nu va fi ceva benefic pentru toată lumea, dar, în medie, în toată țara, această statistică este corectă. Și venitul real disponibil este deja în creștere. Acest indicator depinde de mai mulți factori, astfel încît creșterea va fi de aproximativ cinci procente.
Datoria externă este în scădere. Acest lucru indică, de asemenea, stabilitate macroeconomică, stabilitate financiară. Datoria guvernamentală a fost redusă de la 46 de miliarde de dolari la 32 de miliarde de dolari. Și datoria externă privată a scăzut, de asemenea (companiile noastre rambursează în mod corespunzător toate împrumuturile luate de la instituțiile financiare străine), de la 337 miliarde de dolari la 297 miliarde de dolari. Adică, rambursarea se desfășoară într-un ritm constant, adesea chiar înainte de termen. Și acesta este un indicator social integrat. Probabil că vom avea o mulțime de probleme sociale de discutat astăzi, dar totuși, există un astfel de indicator integrat – creșterea speranței de viață, ceva despre care vorbim mereu și pentru care ne străduim. Priviți dinamica: în 2021, speranța de viață în Rusia a fost de 70,06 ani, în 2022 a fost de 72,73 de ani, iar în 2023 este de așteptat să fie de 74 de ani. Totuși, aceasta este o măsură a modului în care eforturile statului atît în economie, cît și în politica socială sînt reflectate în cel mai important indicator social”.
Nu cred că are vreun rost să reiau discuția despre efectul sancțiunilor occidentale asupra economiei ruse. Firește că următoarele întrebări au vizat războiul din Ucraina și au cerut o predicție asupra momentului în care va fi pace. Ce a răspuns Putin: „Va fi pace cînd ne vom atinge obiectivele pe care le-ați menționat. Acum să revenim la aceste obiective – ele nu s-au schimbat. Aș dori să vă reamintesc cum le-am formulat: denazificare, demilitarizare și un statut neutru pentru Ucraina.
Uitați ce se întîmplă în ceea ce privește denazificarea. Pe parcursul procesului de negociere a fost o anumită etapă după elaborarea unui eventual acord, pe care au menționat-o recent oficialii de la Kiev, care, în general, nu au fost de acord că este nevoie de un fel de denazificare și au spus că nu există așa ceva. Cum ar putea să nu existe? Cînd un erou național – un om celebru, nu doar un naționalist, ci și un nazist – Bandera este ridicat la rangul de erou național, ce vrei să spui că nu există? Și cînd șeful Administrației de la Kiev de astăzi, în fața lumii întregi aduce ovații în picioare unui fost soldat SS care a participat direct la Holocaust, la exterminarea a 1,5 milioane de evrei în Ucraina, ruși și polonezi. Nu este aceasta o manifestare a nazismului? Prin urmare, problema denazificării este relevantă. Este adevărat că în timpul procesului de negociere, nouă ni s-a spus că în principiu nu exclud posibilitatea adoptării unor acte legislative în Ucraina. Asta a fost atunci, în timpul negocierilor de la Istanbul. Acum, în ceea ce privește demilitarizarea. Dacă nu vor să ajungă la un acord, atunci trebuie să apelăm la alte măsuri, inclusiv la cele militare. Astăzi Ucraina produce foarte puțin; ei încearcă să mențină o oarecare producție, dar este aproape inexistentă. Tot ce primesc ei este gratuit și îmi cer scuze pentru astfel de discuții. Dar aceste gratuități se pot termina într-o zi; de fapt, ele se apropie deja de final încetul cu încetul. Dar aceasta nu este nici măcar problema principală. Cred că vor primi în continuare aceste produse gratuite, dar sînt distruse. Nu voi intra în cifre specifice pentru aeronave și sisteme de apărare aeriană. Au primit 400 de tancuri, în jur de 420 sau 430, conform promisiunii. Apropo, au primit totul conform promisiunii. Ucraina a primit totul, și chiar mai mult decît ceea ce a fost promis de Occident. Dar încă de la începutul așa-zisei contraofensive, am distrus 747 de tancuri. Asta e statistica de ieri seară. De asemenea, am distrus aproape 2.300 de vehicule blindate de diferite tipuri. Aceasta este ceea ce se numește demilitarizare. Alternativ, putem conveni asupra demilitarizării și stabili anumiți parametri. De fapt, am convenit asupra lor în timpul discuțiilor de la Istanbul, deși aceste acorduri au fost încălcate ulterior, dar am reușit să ajungem la un acord. Există și alte posibilități fie de a ajunge la un acord, fie de a rezolva conflictul prin forță. Pentru asta ne vom strădui”.
Cu alte cuvinte, „am găsit ac de cojocul celebrelor arme occidentale și le-am făcut praf și pulbere. Am reușit să ne opunem NATO și să-i batem la fundul gol, totul e ca ei să recunoască asta pînă la urmă”.
O altă întrebare interesantă a venit de la un jurnalist al agenției de știri TASS, care l-a întrebat pe Putin: „Domnule președinte, bună seara. Agenția de știri TASS, Ekaterina Korostovtseva. Avem o întrebare cu privire la chestiuni internaționale pentru dvs. Are trei părți. Care sînt perspectivele, în opinia dumneavoastră, pentru readucerea la normal a relațiilor cu Uniunea Europeană? A devenit din ce în ce mai evident în ultima vreme că țările occidentale s-au săturat să ajute Ucraina. Ce părere aveți despre acest nou factor? Am o altă întrebare pentru dvs. Dreapta a luat amploare pe scena politică europeană. Ce aveți de spus despre acest subiect; este o problemă pentru dumneavoastră? Mulțumesc”. Vladimir Putin: „În ceea ce privește normalizarea relațiilor, aceasta nu depinde doar de noi. Nu am făcut nimic să le stricăm, mai degrabă ei au fost cei care au făcut asta și au încercat constant să ne împingă înapoi, nesocotind interesele noastre. Cum a început conflictul din Ucraina? Să ne uităm în urmă chiar dacă poate dura trei sau patru minute. A început cu lovitura de stat din Ucraina din 2014. Înainte de asta, am făcut tot posibilul timp de zeci de ani, repet, de zeci de ani, pentru a dezvolta relații normale cu Ucraina, chiar și după evenimentele care au echivalat cu o lovitură de stat, cînd Viktor Ianukovici a fost împiedicat să-și preia funcţia după ce a cîştigat alegerile prezidenţiale în turul doi. Dar au decis să organizeze un al treilea tur. Ce a fost dacă nu o lovitură de stat? Constituția ucraineană nu a permis un al treilea tur. A fost o lovitură de stat treptată. Dar noi am acceptat asta. Ce s-a întîmplat mai departe? Ianukovici a cîștigat următoarele alegeri și ce au făcut așa-zișii noștri adversari? Au dat o lovitură de stat.
Vedeți miezul problemei? Problema este, așa cum am spus întotdeauna și așa cum spun astăzi, că, în ciuda evoluțiilor tragice actuale, rușii și ucrainenii sînt în esență un singur popor. Ceea ce se întîmplă acum este o tragedie imensă; este ca un război civil între frați care stau de ambele părți ale conflictului. Dar, în general, ei nu sînt, în mare măsură, responsabili pentru acest lucru. Partea de sud-est a Ucrainei a fost întotdeauna pro-rusă, deoarece istoric este un teritoriu rusesc. Văd un coleg ridicînd un panou pe care scrie «Turkiye». El știe, turcii știu că întreaga regiune a Mării Negre a fost încorporată în Rusia ca rezultat al războaielor ruso-turce. Ce legătură are Ucraina cu asta? Nici Crimeea, nici regiunea Mării Negre nu au nici o legătură cu Ucraina. Odessa este un oraș rusesc. Știm asta. Toată lumea știe asta. Dar ucrainenii au inventat niște prostii istorice.
Ei bine, Vladimir Lenin a încorporat aceste regiuni în Ucraina cînd a fost înființată Uniunea Sovietică. Nu am contestat asta după dizolvarea Uniunii Sovietice și eram pregătiți să trăim în această paradigmă. Cu toate acestea, această parte de sud-est este pro-rusă, ceea ce a fost important pentru noi. Ei au votat pentru cei care susțin o poziție pro-rusă în politica internă și externă a Ucrainei. În general, acest lucru s-a potrivit Rusiei. Dar după lovitura de stat din 2014, ne-a devenit clar că vor folosi forța pentru a ne împiedica să dezvoltăm relații normale cu Ucraina. Au cheltuit 5 miliarde de dolari pentru acea lovitură de stat, după cum au recunoscut în mod deschis americanii, fără nici o ezitare.
În 2014, trei miniștri de externe din Europa (din Polonia, Germania și Franța) au mers în Ucraina pentru a semna în calitate de garanți ai acordurilor între guvern – președintele Ianukovici – și opoziție. Au fost de acord să-și rezolve dezacordurile în mod pașnic. Două zile mai tîrziu, au organizat o lovitură de stat. De ce au făcut-o? Ar fi putut candida și să cîștige următoarele alegeri. Dar nu.  Cine a făcut-o? «Prietenii» noștri americani. Iar europenii, care au semnat acordurile dintre guvern și opoziție în calitate de garanți, s-au prefăcut că nu știu nimic despre asta. Astăzi, dacă întrebați în Europa dacă își amintește cineva asta – nu, nu își amintește. Dar nu am uitat și nici nu vom uita. Acest lucru, combinat cu îndemnul arzător de a se strecura pînă la granițele noastre și de a trage Ucraina în NATO – toate acestea au dus la o situație tragedică. În plus, a existat vărsare de sînge în Donbass timp de opt ani. Toate acestea luate împreună au dus la tragedia pe care o trăim acum. Ne-au forțat să întreprindem aceste acțiuni.
Așadar, așa cum spun, într-o situație în care Statele Unite au conceput și orchestrat acest act cu Europa stînd alături și susținîndu-i, cum putem construi relații cu ei în aceste circumstanțe? Am face asta deși noi nu am rupt nici o legătură, dar ei pretind că nu știu sau nu își amintesc nimic. Doar de două sau trei ori au menționat acordurile de la Minsk, spunînd că nu sînt reale și nu vor fi niciodată implementate. În 2014, au semnat și acele garanții, acele acorduri între guvern și opoziție din Ucraina și imediat le-au uitat sau le-au aruncat.
Înțelegi ideea mea? Și-au pierdut suveranitatea în mare măsură, așa cum putem vedea acum, și iau multe decizii în detrimentul lor. În detrimentul lor! Dar ei o fac, totuși (dacă avem o coadă de topor americană în persoana Ursulei, sigur că o facem – n.m.). În exterior, mulți politicieni europeni ar putea arăta ca generalul de Gaulle, care  și-a luat armele pentru a lupta pentru interesele țării sale, care și-a adunat toate resursele pe care Franța le-a putut aduna pentru a rezista ocupanților. Dar, în realitate, seamănă mai mult cu mareșalul Pétain – deși a fost un erou din Primul Război Mondial, a devenit colaborator și a cedat invadatorilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial.
Aproape toată lumea în Europa se comportă astfel, cu excepția cîtorva oameni. Robert Fico a devenit un nou lider în Slovacia după alegeri, iar Viktor Orbán în Ungaria. Am spus de multe ori că nu sînt politicieni pro-ruși, sînt pro-naționali – ei apără interesele țărilor lor. Dar sînt prea puțini politicieni ca aceștia. Nu știu de ce nu există. Poate că asta are de-a face cu dependența excesivă a Europei de Big Brother – Statele Unite. Dar sîntem gata să construim relații cu ei. De fapt, sîntem pregătiți să construim relații și cu Statele Unite. Credem că America este o țară importantă pe scena mondială. Dar această politică absolut imperială pe care o urmărește țara este rea pentru ei, nu pentru noi. De ce? Pentru că publicul se așteaptă ca ei să se comporte ca un imperiu, iar dacă acceptă să facă compromisuri sau să cedeze ceva cuiva, alegătorii lor vor vedea acest lucru ca pe un eșec sau un defect. Acesta poate fi motivul pentru care elitele trebuie să acționeze în acest fel. De îndată ce se schimbă la un nivel mai profund și încep să respecte alți oameni, alte țări, încep să caute compromisuri în loc să-și abordeze problemele folosind sancțiuni și forță militară, ceea ce ar crea condițiile de bază pentru restabilirea relațiilor cu drepturi depline. Pînă acum, nu există astfel de condiții. Dar sîntem pregătiți pentru asta”.
Așa a vorbit Putin și asta le-a spus celor care au vrut să-l asculte. A vrut să le arate tuturor că din punct de vedere economic Rusia stă foarte bine, că războiul din Ucraina este ca și cîștigat și, cu toate astea, nu a întors spatele nici UE și nici Americii cu care vrea să colaboreze în continuare. Demonstrație de culturism – cum spuneam la început – pe care, din nefericire, nu pot să o combat, deși aș vrea.
Firește, conferința de presă a fost evidențiată de mass-media occidentală, care a extras părțile ce au interesat-o pentru publicul său, care a luat de bun tot ce a citit. Cît la sută din el s-a dus la sursă, cum am făcut eu? Probabil sub 1 procent. De ce? Fiindcă umbrele din peșteră sînt mai atrăgătoare decît lumina de afară.  Ce va mai fi în anul acesta ce abia a început vom vedea. Eu sper să fie unul care să închidă conflicte, să aducă pacea și oameni competenți la conducerea UE, a Americii și a României.
IOAN TEODOR