Rugămintea din urmă
  • 16-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 153
  • 4

(Parodie după George Coșbuc)


Ești schilav tot! Un pierzător

   Te-ntorci acum la masă,

Și ce încrezător erai!

   Dar ești tot sus, ce-ți pasă!

Tu vei privi palatul tău

   Cu umbra lui pe vale,

Și bieții de consilieri

   Plîngînd în cale.

 

Și eu rămîn să lupt pe-aici

   Cu ce îmi mai rămîne!

Ah, parcă simt că nu mai pot

   S-ajung ziua de mîine.

Partidu-ntreg s-a revoltat

   Și vrea să mă arunce,

Mă simt de-acuma prigonit

   Și răstignit pe cruce.

 

Noi de ani buni ne știm, și-am fost

   Părtași la multe rele.

Eu de-am avut măcar un gînd

   Am dat tot de belele;

Și tu cu gura tot dădeai

   Să mă împingi-nainte;

Să-ți răsplătească Dumnezeu,

   Dar n-am avut eu minte!

 

Și-acum auzi! De-or întreba

   În piață despre mine,

Tu să le spui că am Covid,

   Doar știi să minți tu bine,

Că n-am pierdut noi la scrutin,

   Dar spune-le ce-ți place,

Ori premier și ori șomer,

   Totuna face.

 

Iar lui Turcan, Doamne, ce-aș vrea

   Credința s-o înșele –

Să-i spui că îl aștept pe Dragnea

   La Turnu Măgurele.

Dar voi veni cînd voi putea,

   Aceasta-i rugămintea

Că dînsa, slabă-așa, cum e,

   N-ar duce-o mintea.

 

Lui Ciucă, fără stele-acum,

   Să-i spui așa-ntr-o doară,

Că dacă-ajunge premier

   Să nu mi-i dea afară

Pe oamenii mei din guvern

   Că-s buni, de meserie,

Că fără ei, un militar

   Nimic nu știe.

 

Și-acum dă-mi mîna! A sunat

   Un telefon mai tare,

Să-i faci guvernului o cruce

   Și-o sfîntă-nmormîntare.

Și-ajuns la Cotroceni, te rog,

   Fă-mi cel din urmă bine:

Să bei Stalinskaya cu gheață

   Și pentru mine!


GEO CIOLCAN

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite