1 Decembrie 2021. O zi însorită, lîngă Arcul de Triumf...
Acest text aproape că a început să se scrie singur în timp ce la televizor se dădea paradia militară (ca să mă exprim în graiul lui Iuliu Maniu), organizată cu prilejul Zilei Naționale a României. În ton cu importanța și solemnitatea evenimentului, spre lauda lor, cei doi comentatori, probabil tineri ofițeri, au reușit să se exprime într-o Limbă Română îngrijită și fără să se bage unul peste altul, cum se obișnuiește adeseori la televiziunile noastre. Sau poate or fi fost niște colonei mai răscopți, dar vocea lor tinerească inducea în eroare, părînd că este ca atunci cînd crezi că vorbești la telefon cu iubita, o puștoaică de liceu, și inima îți bate să-ți sară din piept, dar, de fapt, vorbești cu ta-su mare, un libidinos ramolit. (Dacă ar fi primit ordin să facă o dare de seamă pe vreo cîteva pagini, cei doi șpicheri ar fi urmat normele caligrafice și ortografice ale limbii române. Pentru o exprimare în versuri, i-ar fi ajutat mult prozodia. Cum i s-a întîmplat lui Nicolae Labiș pe cînd era elev la Școala de Literatură, și a scris o lucrare de control numai în rime și figuri de stil.) Dar, oamenii în cauză, pe lîngă informația tehnico-științifică, mustind de americanisme, au pus accentul doar pe dicție și ortoepie. Din păcate, după expozițiunea de rigoare, a început să deranjeze formatul meschino-mercantil și cu tentă publicitară prin care subiecții noștri, plini de emfază idioată, ne tot atrăgeau atenția cîte miliarde de dolari costaseră tancurile, avioanele și elicopterele acelea, care tot curgeau, într-un zgomot asurzitor, spre Piața Victoriei. De parcă am fi fost Elveția, depozitara finanțelor lumii. Era ca la o nuntă țigănească de altădată, cînd trecea prin mijlocul localității căruța încărcată cu zestrea miresii, urmată de lăutari și un alai de nuntași, tot chiuind și agitînd sticle cu băutură. Blindatele acelea sînt, de fapt, niște jafuri sulemenite cu bidineaua, ca niște babe sclerozate, și cu care politicienii noștri se tot laudă de parcă noi le-am băgat pe gît partenerilor strategici, nu ei ne-au țepuit cu ele. Exact cu un an în urmă, tot de-un 1 Decembrie, un ,,F 16” nu se putuse ridica de la sol din cauza gerului.
Iar președintele Iohannis, acest prim-negustor en gros et en détail al destinului României, cum stătea așa, cu mîinile-n buzunare și privind în gol, ne-a făcut să ne întrebăm precum Caragiale: ce gîndește Suveranul? Și chiar a doua zi, deschizînd televizorul, am aflat. Omul nostru, un egolatru nevindecabil, rostise un banal monolog interior. Nene, trebuie să admiți că ai avut cîteva săptămîni infernale – Covidul, Cîțu și Ursula... Pe urmă, Biden și vaccinurile sale, Macron cu Cioloș și tîmpita de Clotizda, prostimea care tot mîrîie... Noroc cu Ciolacu. Dar, acum, gata: cum scap de aici, nu mă opresc decît la Păltiniș și, pînă la Paște, să nu mai aud de Cotroceni... O pun pe Delia să semneze condica în locul meu... Seara, toate televiziunile s-au întrecut să transmită mitocăneasca procesiune, ,,Retragerea cu torțe”... Cînd țara e-n doliu, noi petrecem cu lăutarii de gît și aprindem făclii de bucurie. Ca în vremurile de altădată, cînd ne ardea de luminații și cîntări de baluri. În vremurile acelea, pe Bulevad, cam între Universitate și statuia lui Mihai Viteazul, mulțimea le aclama pe Majestățile lor Regele Carol I și Regina Elisabeta, așezate la tribuna oficială, cu ocazia datei de 9 Mai 1881, cînd Principatele Române deveniseră Regat. Ei bine, atunci Mamițica, Mam’mare și tanti Mița, abia coborîte din trenul de Ploiești, cu Goe de mînă, porunceau emoționate: ,,La Bulivar, birjar, la Bulivar!”.
Eternii noştri păzitori
ai solului veşnic
,,O generațiune decăzută nu e capabilă de a recunoaște nici binele, nici adevărul. Trebuie atîta alungată cu pietre pînă va cădea în mormînt. Într-o societate în disoluțiune, fiecare individ neprivilegiat caută numai interesul lui propriu și, prin asta, desconsiderațiune a interesului uman. O epocă de transițiune e o epocă de disoluțiune internă!” – Mihai Eminescu
,,Sînt sigur că, în ceasul socotelilor, cînd rînduiala de azi va fi aruncată la talciocul istoriei, cînd această «ciumă-n lume» în care vizionarul poet putea foarte bine întrevedea o democrație aproximativă, va pieri ca un vis rînced, «Judecătorul de Apoi» al neamului va fi Mihai Eminescu însuși. Reînviat pentru o clipă, poetul va da verdictul acesta și numai acesta celor ce-au ocărît și supus vremelnic țara: «Prea făcurăți neamul vostru de rușine și ocară,/ Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei». Și numai atunci somnul de glorie românească al poetului va fi senin și drept, împăcat și firesc. Somn voievodal, pentru trezirea pururi răzbunată a bietului român, săracul...” – Virgil Ierunca. (Notă preluată din Revista ,,Jurnalul literar”, nr. 1-6, din ianuarie-martie 2011)
„E greu să fii român!”
,,La noi, la români, este, a fost și va rămîne spiritul acela de inferioritate în fața străinului. Aproape că te dai dezarmat în fața străinului care-ți intră în curte. Dintr-un exces de bunătate și de dragoste. Noi, dacă aveam mai multă demnitate și mai mult prestigiu, am fi dobîndit mai multă onoare în fața națiunilor lumii. Națiunile conlocuitoare ne-au luat bunătatea drept prostie și ni s-au urcat în cap. (În schimb, românii din Ungria, Ucraina sau Slovacia, precum și aromânii din Serbia, Grecia, Bulgaia sau Albania sînt tratați cu duritate și n-au nici o reacție în fața procesului de asimilare – n.m.) Să nu mai vorbim de unguri care, cum au prins nițel aer sub aripi, au făcut grozăviile cunoscute. E greu să fii român! Trebuie să întrunești multe calități și să ai simțul valorilor nației. Fără harul lui Dumnezeu, care a dat putere popoarelor să se individualizeze prin limbă, istorie și tradiții, este înghițit de ceilalți (...) Cauza nefericirii românilor de astăzi este îndepărtarea de Dumnezeu. Am ajuns ca niște orbi și nu ne vedem păcatele. Trăim o criză de ideal, nu de pîine (...) E inexplicabil că românii au ajuns unde au ajuns, pentru că sîntem aici de 2000 de ani, ne-am creștinat primii, făcînd biserici în ascunzișul pădurii, în munți, pe dealuri (...) Eu văd viitorul României așa: cel ce gîndește creștinește, gîndește patriotic! Jertfă pentru națiune, jertfă pentru aproapele tău, jertfă pentru Biserică!”. – Justin Pârvu (1919-2015), slujitor al lui Dumnezeu de la Schitul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, din localitatea Petru-Vodă, județul Neamț
„Românii sînt victimele
unei politici viclene”
,,Astăzi, sîntem victimele unei politici viclene, diabolice, de umilire a demnității naționale, politică despre care spunem că este o altă față a bolșevismului (și la un nivel mai înalt), care a existat și în țara noastră în perioada regimului comunist, o politică de exploatare a oamenilor de către țările occidentale și SUA. Ni s-au distrus fabricile, produsele agricole ale țării au fost scoase de pe piață și înlocuite cu cele din Occident, toate chimizate, otrăvite; familiile sînt dezmembrate; copiii au rămas ai nimănui prin plecarea părinților la muncă în Occident; educația tinerilor, stimulați să se drogheze și să înceapă viața sexuală cît mai devreme – un dezastru...”. – Părintele Adrian Făgețeanu (1912-2011)
„Cu ce ne-am ales de cînd sîntem în NATO?”
,,Cu ce ne-am ales în cei 15 ani de NATO și de baze militare americane în țara noastră? Cu Statul Paralel, ascultarea întregii populații, arestări peste arestări, pe scurt, cu un stat al instrumentelor de forță. În plus, americanii nu au nevoie aici de lideri locali care tot aclamă mișcarea naționalistă. Abia au scăpat de Vadim, altul nu le mai trebuie. Și dacă rachetele americane vor fi aduse aici, să vedeți ce stat polițienesc devine România! Dar, nu va fi vorba de ordinea de tip umanist, ci de marile afaceri ale străinilor, de informații. Cu ce ne-am ales de cînd sîntem în NATO? S-a intensificat traficul de droguri, violențele de tot felul, imoralitatea și sexualitatea, corupția galopantă...” (Dragoș Dumitriu)
„O alianţă Rusia-China-Germania ar duce SUA
la faliment”
,,În timp ce scriam acest editorial, o auzeam pe Norica Nicolai, om politic respectabil, apropiat de marii oameni politici și patrioți Corneliu Vadim Tudor și Mihai Ungheanu, spunînd că în Parlamentul European se vorbește deschis că Angela Merkel va fi noul șef al Comisiei Europene în locul «obositului» Juncker. Dacă e să ne gîndim că Germania va gestiona energia care vine din Rusia și resursele ei uriașe și că va fi principalul vector al noii armate europene, că ea și asociata ei, Olanda, pun mîna pe aproape toate băncile și afacerile mari, care pleacă din Marea Britanie. Păi, înșiruirea asta înseamnă că vorbim de o Germanie la fel de puternică precum era la începutul războiului mondial. Or, cu o asemena Germanie și cu aliații săi ne punem noi, pentru vrabia vopsită de pe gard? Și care e motivul real?...” (ibid.)
Ce este democraţia?
,,Democrația este, în felul ei, să lași puterea deciziei pe seama celor mulți, să lași poporul să aleagă. Dar poporul, în majoritate, nu are cum să aleagă, nu are cum să cunoască totul, nici chiar despre el însuși. Nu poți să lași totul la cheremul unor indivizi a căror educație este pe cît de diferită, pe atît de absentă. Mintea încețoșată a poporului nu are capacitatea de a aduce în prim-plan cea mai bună soluție pentru el însuși. De aceea democrația ateniană nu a rezistat în timp... Democrația pe care o vînd americanii nu este decît cea mai bună modalitate de a subjuga popoarele și de a le distruge. Democrația, drepturile omului și libertatea sînt «Coloana a V-a» care îmbată mințile slabe ale poporului, incită la ură și îi distruge pe cei care mai cred în basme...” (Dan Alexandru Tano)
„Se tot vorbeşte despre război...”
,,Se tot vorbește despre război. Din ăla murdar, sîngeros, cu rachete și oameni uciși. Nu se pune problema dacă «o să fie», ci cînd «are să fie». Rusia știe că este doar o chestiune de timp pînă cînd se va încăiera cu cei care o vor îngenuncheată. Rusia nu va ceda, pentru că a văzut ce înseamnă asta în anii ’90, a văzut ce înseamnă un președinte slab, așa cum a fost Boris Elțîn. Rusia nu dorește să fie chiriașă la ea acasă, așa cum sînt acum majoritatea țărilor lumii. În prezent, chiar dacă marșează pe zona diplomatică pentru a dezamorsa conflicte, Rusia investește masiv în apărarea ei și în nici un caz nu va mai permite ca pe teritoriul ei să mai fie vreun război. Sînt convins că, dacă o să se întîmple asta, fie cu SUA, fie doar cu Europa, Rusia nu îl va purta pe teritoriul ei, deoarece «Marele Război pentru Apărarea Patriei» a lăsat urme adînci în conștiința acestei țări”. (ibid.).
PAUL SUDITU