Neavînd guvern mult timp, în țară domină Covid. A muri ars de viu în spital a devenit un fapt banal. În acest timp, marele demnitar e ocupat cu vizite, săptămînal, în Hermannstadt, iar, deseori, în costum de ,,baron”, se relaxează la golf, apoi, urcîndu-se în avion, merge-n vizită la Faraon. Mai e doar un pic și-ncepe sezonul de schi, la Păltiniș, unde, în albul decor, va aluneca ușor.
De trei luni, în țară, aleșii ,,parlamentează”, fiind greu de împărțit ,,osul” cel mult dorit: ,,Dă-mi și mie”, ,,Na și ție”, ca să le fie bine. După mult sfat, parlamentarii s-au inspirat din povestea lui Anton Pann, ,,Lupul, capra și varza”. Și, la fel ca eroii ei, au așteptat să fie trecuți peste o apă, dar nu toți deodată, pentru a nu rămîne pe mal împreună, și lupul să mănînce capra, iar capra să roadă varza. Și uite-așa, noii parteneri de coaliție, înotînd, au trecut pe rînd.
În sfîrșit, mîna dreaptă nătîngă a strîns mîna stîngă, promițînd șosele, lapte și miere. Rotativa s-a înfăptuit, și cei doi ,,primi” vor domni pe rînd. Rotativa avînd sita, vor cerne împreună făină pentru lumea bună, iar tărîța va fi dată pentru gloată.
Deocamdată, în casă, frigul ne îngheață dorința de viață și așteptăm, cu nodul în gît, Nașterea lui Isus, știind că, veșnic, în istoria țării va rămîne o pată neagră pentru sîngele care la zid s-a scurs, după o scurtă judecată fără recurs.
Apriga luptă pentru putere scoate la iveală fel de fel de caractere; la adresa coaliției ,,monstruoase”, țipă cei cei care n-au ajuns la ,,oase”. Iar noi așteptăm ca ,,SPERANȚA” noastră, plecată de 32 de ani în vacanță, să revină la mal, pentru a putea spune, cu sufletul curat, ,,Bine-ai venit, SPERANȚĂ, în margine de timp”. Nu știm ce ne așteaptă, dar poate doar așa vom uita de un nou CRĂCIUN TRIST.
,,Ce trist Crăciun! Mă simt pustu și mic
Acum sînt mai sărac ca niciodată
Nu mă ajută nimeni cu nimic
Ce lume ticăloasă și ingrată!
N-am nici un sprijin, azi, de nicăieri
Eu, care am făcut atîta bine
La cei bolnavi, la tineri, la șomeri
Mi-am dat adesea haina de pe mine...
Dar poate lucrul cel mai dureros
E cum dispar bogații, ca măgarii
La punga groasă – și obrazul gros
Își numără, ca Harpagon, biștarii...
E criza-n toi, o simt pe pielea mea
Un om integru tot mai greu rezistă
Cînd Imnul țării s-a făcut manea
Iar Tricolorul parcă-i o batistă...”. (Corneliu Vadim Tudor)
LILIANA TETELEA