Românii se numesc creștini, o națiune ortodoxă, spirituală și smerită, deopotrivă. Se plîng cînd, în pandemie, bisericile sînt închise, dar nu intră în nici una cînd sînt deschise. Se plîng că de Paște nu se țin slujbe, tot din cauza pandemiei, dar rar vezi români în biserică după ce se ia Lumina, sau, și mai rar vezi biserici pline de Crăciun, cînd se sărbătorește Nașterea Domnului, și nu tăierea porcului, așa cum mulți cred. Românul este creștin doar cînd dă de greu. Este la fel de ipocrit precum sînt politicienii atunci cînd plîng la căpătîiul țării. Românul nici nu prea știe cum e cu sărbătorile, așa cum nu știe nici cum e cu ,,să arunce primul piatra doar cel fără de păcat”. Românul nu are nici o înclinație spre Biserică, și nici spre Dumnezeu, atunci cînd îi este lui bine. Cu foarte mici excepții, pot spune că asta este România acum, la început de Mileniu III. Nu avem nici un Dumnezeu, altul decît propria prosperitate, și cînd aceasta este pe cale să se producă, românul este în stare să sacrifice tot pentru a o atinge. Românul nu este nici cult, nici religios, nici smerit și nici asupritor, decît dacă situația o cere. Poate să fie religios și smerit dacă e la greu, dacă greutățile l-au îngenuncheat și crede că doar Dumnezeu îl va ajuta. Dar cînd nu mai are nevoie, nici că-l mai prinzi pe la biserică și nici măcar rugîndu-se și mulțumind pentru ajutorul primit. Românul este smerit doar dacă cel din fața lui e puternic, pentru că altfel îl calcă în picioare, dacă are ocazia și scapă de pedeapsa legii. Românul este prost cultivat, este foarte prost informat, în majoritatea cazurilor, dar este periculos să îi semnalezi asta. Românul de rînd, cel care trăiește în România reală, nu este cel zugrăvit de nici un fel de poet, scriitor, și nici cel pe care unii îl știu din cărțile de istorie. Românul este ospitalier doar dacă îi iese ceva din asta, este umil doar dacă știe că va fi ajutat, este asupritor dacă știe că are spate și nu va fi pedepsit. Românul iese la bătaie doar dacă știe că este sprijinit, și tot românul este cel care votează cu cel care i-a oferit un avantaj financiar direct. Iată de ce românii care votează sînt cei care lucrează în aparatul de stat sau care depind de el. Fie că sînt bugetari, fie că sînt pensionari, ei reprezintă publicul captiv al țării, care votează pentru că veniturile lor depind direct de asta. Cei care mai gîndesc și știu că degeaba votează –că oricum banda de infractori e aceeași – au ales fie să plece, fie să își construiască propria lor lume, iar cei care mai votează, în afară de cei ,,captivi”, sînt idealiștii incurabili.

Circulă pe internet cîteva poante bune, glume la care orice om normal ar rîde, cum ar fi expresia ,,Românul nu a îngenucheat niciodată decît în fața lui Dumnezeu”. Cel care a scornit această glumă nu știe o boabă de istorie, nu știe nimic din psihologia poporului român, nu știe pe ce lume de află. Este, poate, un idealist care se crede deștept doar pentru simplul motiv că știe să scrie corect numele lui Dumnezeu. Nu, nu dragilor, românii îngenunchează în fața oricărui stăpîn, iar dacă un român refuză acest lucru este ucis chiar de un seamăn de-al lui.

România este o colonie, am plecat capul și am coborît genunchiul noi, ca națiune. Harta țării trebuie strînsă din cui, istoria trebuie oprită pentru o perioadă de zeci, sute de ani, cine știe. Slugărnicia și trădarea ne-au adus aici, și nici măcar credința în Dumnezeu nu ne va mai salva, asta dacă noi am fi avut-o vreodată.

TANO