Romanță de sfîrșit de secol
  • 30-11-2020
  • 1 Comentariu
  • 927
  • 10

Azi iarna poate să înceapă

Te mai iubesc, dar s-a sfîrșit

Și parcă sting cărbuni în apă

Iar nervii rupți mă dor cumplit.

 

Îmi port pe mai departe-o cruce

Precum păianjenul sfințit

Și-n orice loc și veac m-aș duce

Voi fi de-a pururi izgonit.

 

Și peste fiece sărut

Ningea tiranic înainte

Noi doi muream frumos pe scut

Iar calul spumega fierbinte.

 

Zăpezile de-acum un veac

Au putrezit în lumînare

Și nu știu, Doamne, ce să fac

Și calul moare de-a-n-picioare.

 

Refugiul meu, eroarea mea

Revino cînd o da zăpada

Prea dulce sărutarea ta

Dezgroapă zeii din Elada.

 

Întoarce-te într-un oraș

Care la rîsul tău renaște

Am să mă rog, ca un ocnaș

Să ningă pînă-n prag de Paște.


CORNELIU VADIM TUDOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite