Românii obișnuiți s-au organizat exemplar pentru trimiterea de ajutoare către zonele fierbinți ale țării, unde ajung refugiații din Ucraina

2 martie 2022. La ora la care scriu aceste rînduri afară ninge liniștit. Această culoare neutră – albul – este simbolul Păcii. Dar oare această zăpadă, pe care o așteptăm cu toții încă de la Sărbătorile de Iarnă, ne va aduce, cu adevărat, pacea și liniștea? Sau totul va lua o întorsătură tragică? Un lucru este sigur: pentru cei care și-au lăsat în urmă casele, familiile, bărbații înrolați pe front, situația este dramatică.
Gerul și zăpada așternută la început de martie vor îngreuna exodul refugiaților în zilele următoare. Cum am putea să îi ajutăm? Încotro se vor duce? Cine îi va lua în grijă? Sînt atîția copii, împreună cu mamele sau bunicile lor, încît ți se rupe inima numai cînd îi vezi la la TV. Înfrigurați, cu cîte un dumicat de pîine în mîini, micuții se întreabă ce se întîmplă. De ce nu pot sta în casele lor, la căldură? Unde le sînt jucăriile? Unde e tati? Mamele nu pot decît să îi strîngă puternic în brațe, să îi încălzească și să îi liniștească pînă adorm. Celor trecuți de 4 anișori, aceste momente li se vor întipări în minte pentru totdeauna. Așa cum mama îmi povestește faptul că își aduce aminte momentul declanșării celui de-al II-lea Război Mondial, cînd avea doi ani, a fugit în pădure împreună cu părinții și frații mai mari pentru că avioanele treceau deasupra lor și se auzeau bombe căzînd în depărtare. Mama e ardeleancă, din Dîmbovița, iar în Ardealul vînat de Ungaria s-au dat lupte grele. Același lucru se va întîmpla cu micuții din Ucraina. Nu vor uita pînă la moarte aceste momente, care le vor marca toată existența. Este greu pentru cei care și-au părăsit casele pe jos, pentru copiii năpăstuiți, pentru bătrînii care nu pot suporta frigul, dar și pentru tineri, care vor face față cu greu unui drum lung și chinuitor pînă la o destinație necunoscută.
Noi, cei care îi așteptăm cu brațele deschise, cu mîncare caldă, un ceai sau un adăpost, nu putem decît să ne rugăm pentru ei, dar autoritățile trebuie să se mobilizeze și să le asigure, după trecerea graniței cu România, transport și cazare în centre speciale, în hoteluri sau în oricare alt loc unde pot beneficia de condițiile necesare unei vieți decente.
Zilele trecute, mai exact pe 28 februarie, o vecină mi-a spus că pe Calea Griviței, nr. 200, într-un sediu al PNL Sector 1, s-a deschis un centru de colectare a ajutoarelor pentru refugiați. M-am mobilizat, am sortat toate hainele de care nu mai aveam nevoie și care am considerat că le-ar fi folositoare, le-am pus pe toate în saci de iută, și am plecat spre centrul de donare. Acolo activitatea era febrilă, cîțiva voluntari încercau cu greu să sorteze mormanele de saci veniți din toate părțile, aduși de oameni inimoși, cu suflet mare, care, astfel, vor să ajute cu puținul lor la acest efort colectiv. Îi felicit pe cei care au pus la dispoziție locul, unde, într-un spațiu foarte mic, oamenii au putut să-și doneze bunurile, astfel arătînd compasiunea și dragostea față de semenii noștri din Ucraina bombardată de trupele rusești…
M-am alăturat acestor voluntari care se aflau în așteptarea unei dube care să transporte sacii cu haine, alimentele, toate bunurile adunate, către diverse destinații. O mașină a Poștei Române a încărcat toate donațiile. Eram fericită că pot ajuta și eu cu puținul pe care îl aveam la efortul colectiv al acestor inimoși voluntari, dar și tristă, în același timp, cînd deschideam pachete cu hăinuțe pentru bebeluși.
Să sperăm că sfîrșitul acestui război nimicitor este aproape, pentru că întreaga lume riscă să dispară de pe fața Pămîntului. Pe Arca lui Noe, după Potop, primul venit a fost un porumbel alb, semn că pămîntul era aproape, binecuvîntat pentru toate viețuitoarele adunate de Noe pe Arca lui.
Echipa de la Centrul de Donare de pe Calea Griviței nr. 200, cu care am făcut și colajul de fotografii, este condusă de dl. Burduja, deputat în Parlamentul României, ajutat de Gloria, dar și de numeroși voluntari ocazionali, care pun umărul la bunul mers al sortării produselor pentru refugiați. Sperăm că prin efortul acestor oameni, dar și prin dărnicia și dragostea românilor obișnuiți, care participă cu tot ce pot la ajutorarea acestor suflete nevinovate, cu toții vor trece mai ușor prin aceste momente de cumpănă. Dumnezeu să ne ajute și să ne ocrotească pe toți!
CARMEN IONICĂ