E rînduită prost această stînă

zadarnic are jgheaburi și păşuni

cînd turmele tot înspre rîpi se mînă

iar din ciobani numai cîțiva sînt buni

E prea în calea lupilor, sărmana

sînt lotri mulți, tainu-i tot mai mic

și nu mai crede nimeni în nirvana

din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi măgarii

păianjenii ruinei curg şuvoi

pereții de stejar trosnesc de carii

căpușile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie

și laptele-i ca pînza grea de cort

și orice miel se leapădă de oaie

în măieriște zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stîna asta

osînda Mioriței a căzut

s-ar mai putea răscumpăra năpasta

şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut tîrziu pe munții vineți

pogoară doliul serii şi e ger

în strunga verde vreau să mă închideți

să-mi iau cuminecarea, și să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte

înveşmîntată-n zeghe și făclii

la rătăcirea mea să luați aminte

și oglindiți-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate

cu fluiera și doinele întregi

și cine știe, peste-un secol, poate

voi răsări în tabla altor legi

CORNELIU VADIM TUDOR