Am remarcat că fudulia individuală reprezintă un fapt care înlesneşte mult manipularea. Pentru a rezista, oarecum, vitregirii demnităţii românului izgonit în diaspora, acesta se înarmează, aproape instantaneu, cu fudulie, care-i conferă, şi ea, superioritate faţă de cei care, rămaşi în băltirea de-acasă, aşteaptă suta de euro pe care eventuala însănătoşire economică ar devaliza-o. Iar acest lucru nu are cum să le placă celor care trudesc din greu – e adevărat, ei speră ca leul să devină tot mai slăbănog, pentru a-şi constitui, cît mai uşor, averi în ţară. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne ferim să afirmăm că, în diaspora, cei care se consideră izgoniţi au tot interesul să se aleagă chiar praful de economia de-acasă… Şi nici nu-i de mirare că regimul, care s-a dovedit că vizează doar prăvălirea în austeritate a României, i-a reperat şi s-a folosit de naturala, dar relativa lor detaşare de problemele de viaţă ale impozitaţilor permanenţi. Însă nimeni nu are dreptul să-i şi condamne pentru modul cum percep ei „lucrul bine făcut”. Astfel stînd lucrurile, eşti obligat să constaţi că 500.000 de voturi (sînt 2 milioane de români cu drept de vot în bejenie), împreună cu 3-4 milioane de voturi ale rudelor şi prietenilor din ţară, care trăiesc cu speranţa dependenţei de ei, prefigurează, în mod explicit, ce se va alege de o Românie căzută în manipularea pe facebook. Analiza poate părea dură, dar mă tem că poate fi şi corectă. Intrăm într-o nouă etapă şi prevăd o Românie a lucrului bine manipulat. Sîntem invadaţi de tot felul de sintagme puerile, numai că între România Mare, afirmată în Istorie, şi România lucrului bine făcut de politicienii corupţi rămîne o veşnică distanţare naţională!

NICHITA MLADIN