- 21-05-2021
- 0 Comentarii
- 622
- 0
Voi adresa două întrebări, la care aștept răspunsuri din partea Ministerului Mediului, prin ancheta pe care a declanșat-o în urma sesizării făcute de Agent Green România și Verein Gegen Tierfabriken (VGT) din Austria.
1. Cum a aflat prințul Emanuel von und zu Liechtenstein de trofeul care se plimba liber prin pădurile noastre? Dacă a fost informat de oficialii români, aceștia au partea lor de vină în acest încă nedovedit act de braconaj.
2. De ce din data de 12 martie 2021, cînd a fost emisă „Fișa de Evaluare a trofeului blană de urs brun”, și pînă în 5 mai 2021, cînd am citit această știre în media românească, nimeni nu s-a sesizat despre această faptă? De ce abia acum? Dacă pădurarul Asociației Agent Green monitoriza ursul de cîțiva ani, este posibil să nu fi știut că acesta a fost vînat? Nu a avut idee că pe teritoriul pe care îl avea în supraveghere și care forma habitatul acestui urs – aria protejată Natura 2000 Oituz-Ojdula – în data de 12 martie 2021 avea să se organizeze o partidă de vînătoare? Nu a auzit focurile de armă, nu a văzut pe nimeni cărînd cadavrul ursului din pădure? Un urs a cărui blană are o lungime de 2.40 metri nu poate fi scos din habitat într-o sacoșă. Dacă totuși, presupunem că pădurarul nu a știut toate acestea, de ce a durat aproape două luni pînă a observat că Arthur lipsește?
Sînt foarte curios să văd rezultatele anchetei, fiindcă este posibil să releve niște răspunsuri pertinente și concludente la întrebările pe care, în necunoștința procedurilor care există în acest domeniu, mi le pun.
În altă ordine de idei, cînd acte asemănătoare au avut loc pe teritoriul României în trecut, au fost aduse la cunoștința opiniei publice cu foarte mare întîrziere, iar rezultatele anchetelor nu au mai fost publicate niciodată.
În mesajul asociației Agent Green este semnalat faptul că „România a încălcat în mod consecvent legislația comunitară în domeniu de cînd a intrat în UE, prin stabilirea cotelor de recoltare și de derogare fără a implementa vreodată măsuri de coexistență și coadaptare. Mai presus de toate, România nu și-a măsurat niciodată populația de urși prin metode științifice, care includ probe ADN. Măsurătorile realizate pînă acum s-au bazat doar pe observații directe ale reprezentanților fondurilor de vînătoare. O astfel de metodologie a permis numărarea aceluiași urs de multiple ori într-o singură zi și, în consecință, nu s-a știut niciodată numărul exact al urșilor din țara noastră. În cazul lui Arthur, este posibil ca ursul să se fi deplasat sute de kilometri de vara trecută, cînd fermierul Berszan Gheorghe a raportat că o ursoaică i-ar fi făcut pagubă, și pînă în ianuarie, cînd s-a hotărât să ceară asociației de vînătoare să împuște animalul. Întreaga documentație subsecventă necesară legalizării aparente a partidei de vînătoare pentru prinț a fost realizată în mare grabă.Așadar, statul român, prin reprezentanții noștri din Parlamentul României, nu s-a preocupat să aplice legislația Uniunii Europene în domeniu și să o adapteze la specificul nostru, ca să avem o situație clară a urșilor și să putem lua pe baza ei măsurile necesare pentru protejarea acestora.Tot domnul Gabriel Păun, președinte al Asociației Agent
Green, declară că ,,România este privilegiată să fi putut oferi habitat
pentru această specie-emblemă, situată în vîrful piramidei trofice a zonei de
climă temperată. Este nevoie de un plan național ambițios, care abordează
amenințările la adresa speciei și care investește în măsuri de coexistență și
coadaptare. Ulterior, țara se va putea promova drept capitala biodiversității
Europei. Potențialul pentru ecoturism este încă inegalabil”. Are multă
dreptate. Eu însumi am condus turiști în împrejurimile Brașovului, pentru a
vedea urșii și a-i fotografia în habitatul lor natural, atunci cînd veneau să
consume hrana pusă de pădurarul care ne însoțea, la o distanță de 300 de metri
de foișorul unde ne aflam.
Într-adevăr, ecoturismul românesc are un potențial imens
în comparație cu alte țări din Europa și da, înainte de pandemie agențiile
românești de turism care se ocupau de această activitate de nișă aduceau mulți
turiști străini prin pădurile patriei pentru a face „photo-safari”. Ca să
dezvoltăm acest domeniu e nevoie de un plan național, așa cum scriam în
articolele anterioare, și de o mai bună organizare a țării și a legilor ei.
Poate că nu ar fi rău dacă, pentru a se pune capăt vînătorii de trofee, s-ar
aplica metoda propusă de același președinte al Agent Green și anume „toți
urșii morți vor trebui incinerați, după ce se vor fi prelevat probe de ADN. La
fel s-a făcut și cu fildeșul elefanților pentru a salva această specie”. Oricum
ar fi, mă deranjează că țara noastră a devenit din nou teren de vînătoare
pentru cei care, pînă acum, ne-au vînat fabricile, băncile, resursele naturale
și oamenii capabili, desigur și cu concursul celor care în loc să ne păzească
ne-au lăsat prin negllijență sau rea-voință la mîna lor. Vreau să cred că în
viitor aleșii noștri își vor face treaba cu mai multă responsabilitate față de
noi și față de România.
Marius
Marin, antreprenor HORECA
- 30-09-2024
- 0 Comentarii
- 113
- 0
10.0 C