Când scriu  acest articol mai sunt câteva zile până la primul tur al... repetiției alegerilor prezi­dențiale de la sfârșitul anului 2024. Campania electorală se află pe ultima sută de metri, devenind o luptă nu cu argumente, nu cu programe concrete și cu rezolvări, ci s-a transformat într-un circ de mahala, cu ajutorul televiziunilor s-a ajuns la un nivel nemaiîntâlnit de injurii, de acuze, de „dezvăluiri” la adresa adver­sarilor, că te-aștepți, din moment în moment, să-i vezi cum scot un pistol de la spate și încep să-și elimine contracandidatul. Precampania și campania electorală propriu-zisă au degenerat în așa hal încât, din bălăcăreala candidaților rămâi siderat, constatând cât de jos poate coborî conștiința unui om dominat de ambiții exagerate, unele dintre acestea, halucinante, care ne dezvăluie, de fapt, incultura politică de care dau dovadă și lipsa crasă de moralitate. Din acest punct de vedere, analizând comportamentul tuturor, în diferite ipostaze, am decis că nu merită să scriu despre alegeri, cititorii fiind atât de înțelepți încât să-și formeze idei proprii asupra unuia sau altuia dintre candidații la Președinție încât nu mai au nevoie de polemica din presă.
În acest context sumbru pentru politica dâm­bo­vițeană, vreau să aduc în fața cititorilor o problematică mult mai complexă și mai arzătoare – confruntarea României cu erorile (uneori trădările) clasei politice
în problemele cruciale ale Statului Român, coroborate cu influența negativă a războiului de la granițele
noastre și cu presiunea (uneori criminală) a Uniunii Europene asupra vieții noastre cotidiene, prin măsuri și programe neadecvate societății românești actuale. Desigur, ceea ce veți citi aici nu este un material cu pretenții exhaustive – nici nu s-ar putea doar într-un articol – dar voi încerca să surprind câteva elemente esențiale, ca niște repere în structura unei scrieri care să răspundă, chiar parțial, la titlul acestui demers: ROMÂNIA – QUO VADIS?
Națiunea – un concept perimat?
Pentru a porni discuția de la o bază științifică, iată definiția Națiunii, conform DEX: „Comunitate umană caracterizată prin unitate de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitatea de limbă și religie”. Deși nu sunt prea multe elemente care definesc Națiunea, semnificația acestora, greutatea lor și unicitatea indestructibilă a termenilor fondatori, au statuat conceptul de Națiune.
Părând că acest model de organizare a societății este „demodat”, globaliștii din zilele noastre vor nu doar liberalizarea frontierelor (Spațiul Schengen), ci dispariția acestora, în favoarea unui spațiu vital, necesar unei circulații universale neîngrădite, dar, mai ales, dispariția – încetul cu încetul – a simțului apartenenței la un loc anume, la o rădăcină de pe pământ. Și, poate, nu în ultimul rând, exploatarea unor bogății naționale la care alte entități statale nu ar putea avea acces dacă se păstrează actuala orânduire a Națiunilor.
Și pentru că toate relele au o sursă (sau mai multe), în ce privește politica pentru desființarea statelor naționale, „linia”, adică propaganda în cauză, pleacă – ați ghicit! – de la Comisia Europeană, condusă de piaza rea, nesăbuita Ursula von der Leyen. Conform dezvăluirilor din presa occidentală, Comisia Europeană a alocat miliarde de euro către ONG-uri, plătite să lanseze o propagandă supranațională care subminează suveranitatea statelor UE, promovând vizibil federalizarea Uniunii Europene. Într-un Raport de cercetare independentă, provenit din media iberică, se menționează că Uniunea Federaliștilor Europeni (UEF), un ONG paneuropean care cere în mod deschis crearea unui stat federal european, numai în perioada 2022-2025 a primit fonduri de 1,2 milioane de euro pentru implementarea politicii antisuveraniste a doamnei Ursula. Mascate sub eticheta educațională, activitățile acestui ONG servesc politicii de influențare a cetățenilor unui stat în favoarea federalismului.
Având fonduri generoase la dispoziție, Comisia Europeană calcă în picioare legile democrației cu care ne amăgește zilnic, și derulează programe de deznaționalizare, de prostire a europenilor, propunându-le o nouă viață într-o devălmășie care va face tabula rasa națiunile existente. Iată numai câteva exemple de felul în care sunt puse la bătaie milioane de euro pentru acest scop, menționate în același Raport:
● ONG-ul „Tinerii Federaliști Europeni” – 1,2 milioane de euro;
● Grupul de experți denumit „Prietenii Europei” – 15 milioane de euro (350.000 de euro pentru un singur proiect vizând îmbunătățirea vizibilității „valorilor și oportunităților” UE la nivel local și național);
● Fundația „Robert Schuman” – 10 milioane de euro. 1,2 milioane de euro au fost folosiți pentru a contracara „Euroscepticii și național-populiștii”, iar 1,6 milioane de euro ca lobby la proiectul „Pour l Europe” (pentru Europa).
Încheierea acestui Raport alarmant prezintă oglinda fidelă a încercărilor Ursulei von der Leyen de a-și duce la capăt planul distructiv al Națiunilor ce sunt înglobate în Uniunea Europeană, în fruntea căreia Președinta Comisiei se comportă de parcă UE ar fi propria-i ogradă dintr-un land german. Iată concluzia care ar trebui să ne dea frisoane: „Poziționându-se drept arbitrul suprem al valorilor, UE s-a plasat mai presus de responsabilitatea democratică, folosindu-se financiar de resurse de instruire pentru a impune o viziune singulară a guvernării și integrării pe un continent marcat de diverse istorii, culturi și sisteme politice. În loc să promoveze pluralismul autentic, abordarea UE a promovat un model de sus în jos, tehnocratic, care acordă prioritate conformității cu propria agendă, și nu respectării voinței oamenilor, ca membrii individuali ai statelor”. Mai clar și mai obiectiv decât atât, ce mai vreți?
Pentru că mi-a plăcut mult o luare de poziție a Președintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, în legătură cu subiectul comentat aici, redau un pasaj din acea intervenție, spre a „personaliza” noțiunea (și realitatea) de Națiune. Citiți și apreciați că, totuși, mai avem în România oameni deștepți și patrioți care ne luminează cărările vieții peste care Madam Ursula se screme să arunce lințoliul unui rapt de identitate. „În locul atâtor teorizări și inventări, oare nu ar fi mai bine să trăim în armonie, în des invocatul concert al națiunilor? O națiune nu este un partid politic, născut prin înscrierea sa oficială în registrul partidelor și nici o cameră superioară sau inferioară a unui parlament. O națiune are o existență a sa, independentă de voința unor oameni sau foruri și continuă să existe, dincolo de orice dorințe individuale sau colective. Influențarea unei națiuni este absolut posibilă, dirijarea deciziilor sale este deasupra oricărei îndoieli, însă existența sa nu depinde de nicio forță politică, de nicio instanță. Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe un mare luptător pentru libertate – Ioan Rațiu – existența unei națiuni nu se discută, ci se afirmă”. Și a mai spus Președintele Academiei, în același interviu, o constatare, mai în glumă, mai în serios, care însă, închide în ea o realitate crudă: „Anglo-americanii vor ca toți oamenii să fie otova, să folosească doar engleza, să mănânce hamburgheri și să poarte blugi!”.
Cum răspunde România la aceste manevre antina­ționale și la aceste provocări puse pe seama obligațiilor impuse de statutul de membru al UE? România doarme. Iar dacă nu doarme, prin forurile conducătoare și trădătoare, nu doar  că nu se împotrivește la niciuna dintre aberațiile eclozate la Bruxelles și Strasbourg, dar, în graba lor de a se face folositori Ursulei von der Leyen, amplifică programele UE de desființare a granițelor, de multe ori asprind „inițiativele” care ne vin de la Comisia Europeană. Citiți, în continuare, despre disoluția Statului Român sub privirile tâmpe (a se citi complice) ale unor politicieni veroși și trădători.
România – terenul UE pentru experiment
Într-o perioadă critică prin care trece Europa, situație generată atât de politici interne nesustenabile și contrare dezvoltării armonioase a Națiunilor, cât și de consecințele războiului ruso-ucrainean, politicienii de la vârf ai României (Președinte, Parlament, Guvern – cu toate  componentele acestora) trenează într-o amorțeală păgubitoare, fiind preocupați doar de căpătuiala lor și a neamurilor lor, în afară de dirijarea întregii lor energii spre campania electorală, în urma loviturii de stat din  noiembrie anul trecut, când CCR, mână-n mână cu fostul președinte Klaus Iohannis, au anulat turul întâi al scrutinului de la alegerile prezidențiale, aruncând la groapa de gunoi  peste 9 milioane de voturi ale românilor din țară și din afara țării. Văzând că nu sunt trași la răspundere pentru încălcarea în mod grosolan a Constituției, și nici pentru cheltuirea sumei record în alegerile postdecembriste, de anul trecut (136 de milioane de euro), domnii de la putere și-au asigurat spatele punând țara la mezat ocultei transnaționale și abandonând mioriticul Popor Român în barțele firave ale mamei Ursula. Iată și forme ale „recompensei” din partea Comisiei Europene pentru serviciul de slugă păduchioasă prestat de conducătorii noștri de la Bruxelles sau la Strasbourg.
● Derivat din exemplele de mai sus, în care UE aruncă banii pentru îndoctrinarea popoarelor Europei cu false concepte și strategii cosmopolite, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a fost cuprinsă în programul de propagandă al UE. Aleasă după criterii bine stabilite la Bruxelles, Universitatea clujeană a primit bani grei din bugetul UE pentru a-i îndoctrina pe tineri împotriva așa-ziselor mișcări extremiste și a maselor care critică politica de la centru a Uniunii Europene. Remarcată printr-un activism de promovare a globalismului și a curentului woke, Universitatea Babeș-Bolyai din orașul de pe Someș a fost „miluită” cu fonduri de peste 375.000 de euro de la UE, bani în contul cărora studenții clujeni să se manifeste împotriva așa-ziselor mișcări extremiste și anti UE în rândul tinerilor, tineri ale căror principii de viață trebuie „modelate” ca să priceapă bine și să se îndoctrineze cu „valorile europene”.
Acest proiect transnațional este unul complex și perfid, atrăgând tinerii cu energia lor într-o capcană ideatică, girată de Senatul Universității. Proiectul amintit se numește „Blue4EU”, ce se desfășoară între 2024 și 2026, cuprinzând tematici din Istoria României (temă atractivă, nu?”, dar cu accente pe unele „pete” cum ar fi: regimurile totalitare, rezistența împotriva acestor regimuri, perioadele de tranziție care, chipurile, au dus la sărăcie (nu perioada a fost de vină în România, ci noile Guverne de după 1989, care au pus industria țării pe butuci, tot cu ajutorul Occiden­tului – n.a.), migrația și procesele de integrare în UE).
Experimentul, în acest caz, continuă cu un alt proiect finanțat de UE, acesta numindu-se „Platforma pentru contestarea euroscepticismului”, implementat de un număr de municipalități din România, Cehia, Serbia, Slovacia și Polonia acum 3 ani. În 2024, diverse ONG-uri și think tank-uri din România, Bulgaria și Italia (inclusiv filiala din România a „Freedom Hause”) au primit 270.000 de euro pentru năstrușnicul proiect „Cine și cum: contracararea  deformării care îi îndepărtează pe cetățeni de proiectul european”. Judecând aceste aspecte la rece, fără vreun partizanat politic, se văd clar ingerințele UE în spațiul academic (în această speță), ca și în alte sectoare vitale instalării derutei poporului de la linia sa naturală, strămoșească: Națiune, Stat, și adaptarea la propaganda doamnei Ursula de a ne contopi într-o mare diformă de foste națiuni și popoare,  „fericite” de noul Far care s-a mutat din Răsărit la Apus.
● Sabotarea sistemului hidroenergetic. România a moștenit de la regimul comunist o salbă de hidrocentrale pe râurile interioare, cât și cele două mari unități de pe fluviul Dunărea. Deși le cunosc aproape pe toate, nu are rost să le înșir, dar vreau să  arăt unde duce executarea orbește a ordineler venite de la Comisia Europeană. În prezent, conform sit-ului Hidroelectrica, aproximativ 20% din producția de energie națională este produsă de hidrocentrale, la începutul anului 2024 puterea instalată netă din surse hidroenergetice a fost de 6.139 MW. Lăudând acest procedeu de obținere a energiei electrice ministrul Sebastian Burduja amintea rolul acestei energii: 1. Asigurarea aprovizionării cu energie; 2. Stabilizarea sistemului energetic; 3. Stocarea de energie. Ei, bine, în contrast cu ceea ce „era odată”, din ordin de la doamna Ursula, ministrul Energiei (același care lăuda partea hidro din sistemul energetic românesc), acum, pe motiv că finalizarea sau exploatarea unităților aflate în diferite stadii de construcție nu ar fi profitabilă, a decis să schimbe legislația și să transfere întreaga responsabilitate în curtea operatorilor economici care le au în portofoliu.
În acest mod de acțiune ministrul dă undă verde abandonării investițiilor necesare pentru finalizarea lucrărilor la o serie de amenajări hidrotehnice, plângându-se că se cheltuie prea mulți bani pentru conservare și înreținere. Aici, sub masca „rentabilității” (ce rentabilitate să ai dacă obiectivul nu este terminat și dat în funcțiune?). Prin acest act criminal se vor arunca la fier vechi Amenajarea Hidroenergetică complexă a râului Olt pe sectorul Făgăraș-Hoghiz, idem Amenajarea  Hidroenergetică de la Runcu-Firiza. Și mai sunt și alte asemenea pierderi: Răstolița (pe Mureș) începută înainte de 1989; Tarnița Lăpușești – o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, la care tot se face strudiu de fezabilitate, dar fără finalizare. Tot așa își așteaptă „reînvierea” sau cuptoarele de fier vechi amenajările de pe sectorul Olt (Cornetu-Avrig), Dâmbovița – Clăbucet, Cerna-Belareca, Siret pe sectorul Cosmești-Movileni și râul Bistrița, pe sectorul Borca-Poiana Teiului. Ca să vedeți până unde merge trădarea intereselor naționale și goana după afaceri rapid aducătoare de câștig, s-a hotărât ca, pe amplasamentul lacului de acumulare al amenajării hidroenergetice a râuui Olt pe sectorul Făgăraș-Hoghiz, să se construiască un parc fotovoltaic, tocmai acum când, la nivel european, fotovoltaicele și eolienele s-au dovedit un fiasco, iar la noi, producerea de energie electrică prin aceste procedee presupune un consum masiv de curent electric din rețeaua națională.
Sabotarea producției interne merge mână-n mână cu cel mai mare preț din UE la energia electrică, fapt sesizat și de Bruxelles care ne-a trecut pe lista neagră, descoperind că, la un moment dat, într-un trimestru, energia în bandă  are cel mai mare preț dintre statele UE. Închidem centralele pe cărbuni, închidem sau demontăm instalațiile din unele hidrocentrale, dar, în schimb,așa cum arată experții în materie – importăm energie electrică în stil mare. Într-o analiză a acestora se arată că, în primele 8 luni ale anului 2024 importurile au crescut cu 60% față de aceeași perioadă a anului precedent, ajungându-se la un deficit de 1.500-1.600 MWh/h. De unde importăm? Ungaria, Bulgaria, Serbia, câteodată și din... Ucraina! Desigur, nu prea e de bine ceea ce am citit până acum, dar să vedeți ce urmează!
România – noua colonie franceză?
După ultima vizită a lui Emmanuel Macron la Casa Albă se pare că Unchiul Sam a dat frâu liber Parisului pentru a pune stăpânire pe România, președintele Trump arătându-se scârbit de „originalitatea” democrației de pe Dâmbovița și de încălcarea drepturilor și libertăților omului, într-un mod continuu. Deși la nivel înalt SUA s-a arătat plictisită de scandalurile care fac valuri la Bucuești, consiliera principală a lui Trump pentru mass-media globală, Kari Lake, care este și șefa „Voice of America” a luat atitudine: „Îți iubești țara și vrei să o pui pe primul loc? Atunci vor să te elimine de pe buletinul de vot și să te reducă la tăcere! Au încercat asta cu Trump, aici, în America. Au făcut-o cu Bolsanero în Brazillia, acum o fac cu Georgescu în România! Oamenii ar trebui să dicteze viitorul țării lor. Nu ordinea internațională și justiția lor capturată”.
Nu știu ce și cât au înțeles politicienii români din acest mesaj, cert este că, întors la Palatul Élysée, președintele Franței a aruncat arcanul asupra României, speculând labilitatea și slugărnicia care se revarsă din plin la Palatele Cotroceni și Victoria. Faptele s-au derulat în cascadă, cronologia acestora demonstrând pașii repezi cu care Franța lui Macron pune stăpânire pe România: 1. 5 februarie: la Paris apare un raport oficial în care se induce ideea că alegerile din România ar fi fost ținta unei campanii de manipulare pe Tik-Tok; 18 februarie: Emmanuel Macron acorda un interviu în care vitupera ingerința putinistă în alegerile prezidențiale de la noi; 19 februarie: proaspătul președinte interimar, Ilie Bolojan, ateriza la Paris, mergând la „Poartă” pentru a-și primi Firmanul; 21 februarie: Macron îi combate spusele vicelui american J.D.Vance, afirmând că nu decizia CCR l-a șocat, ci intervenția Moscovei în scrutinul de la București; 5 martie: ambasadorul Franței în România, Nicolas Warnery, provoacă un precedent periculos – intră peste judecătorii CCR!; 11 martie: Curtea Constituțională îi interzice lui Călin Gergescu dreptul de a mai candida; 20 martie: fostul premier Dacian Julien Cioloș, omul care a condus „Renew”, grupul europarlamentar fondat de Emmanuel Macron în 2019, a fost parașutat la Palatul Cotroceni, ca mare „consilier” al lui Bolojan.
În afară de aceste succesiuni de acțiuni cel puțin dubioase, în presa de la Paris au apărut informații periculoase care dezvăluie faptul, cum că, în România se pregătește un război civil! Iată două pasaje din hebdomadarul „Valeus actuelles”, semnat de un anume Guillaume Bernard: „România este în fierbere, Manifestațiile de indignare împotriva loviturii de forță antidemocratice a instituțiilor în funcție se înmulțesc. (...) Va bascula România într-un război civil care să opună poporul elitelor globaliste, care acum sunt împotriva curentului? Unii ar putea crede că este provocat deliberat pentru a justifica o intervenție (militară?) a Uniunii Europene”. Țineți minte patru cuvinte: război civil și intervenție militară!
Sesizând abandonarea României de către Washington și gudurarea dulăului de la Cotroceni pe lângă fundația Turnului Eiffel, cu visul de a lua locul americanilor dislocați în România, președintele Macron a venit cu o găselniță de... topografie militară: vrea să cartografieze „Focșani Gate” (Poarta Focșani), considerând acest loc punctul vulnerabil al NATO pe flancul  Estic. Desigur, nu este decât o strategie a lui Macron în intenția lui de a face din România un satelit al Franței, fapt umilitor pentru România, ai cărei conducători trădători nu se întreabă care va fi reacția Rusiei la încă o încercare a României de a băga bățul prin gard (cu mâna lui Macron). Sper ca după alegerile prezidențiale, la Cotroceni să ajungă un președinte responsabil și patriot, care să treacă prin filtrul inimii hotărârile vitale pentru bunăstarea, liniștea și pacea Poporului Român. Cu alde Bolojan și Cioloș la Cotroceni, în vechiul Palat nu va mai cânta cucuveaua, ca pe vremuri, ci ne va da deșteptarea Cocoșul Galic.
Umilirea Armatei Române
Când îi vezi la televizor pe generalii care fac și desfac strategii made NATO, încercând ei să ne adoarmă cu siguranța maximă cu care forțele Euro Atlantice ne vor asigura inviolabilitatea frontierelor, aruncându-se în foc pentru noi dacă situația o cere (art.5), ești gata, gata, să le dai crezare. Când bagă la înaintare „partenariatul strategic” cu cele 31 de state membre NATO, parcă vezi soldații unor armate străine care se vor bate pentru noi mai ceva ca românii la Mărășești, Mărăști, Oituz, Oarba de Mureș și alte locuri în care eroismul dorobanților și infanteriștilor noștri a scris Istorie. În realitate, nu este nimic adevărat din toate aceste fantasmagorii. Totul este doar teorie. Dacă Armata Română nu va fi capabilă să lupte ca și în alte dăți pentru apărarea Țării, vom fi pierduți. Nimeni nu ne va ajuta. De ce spun asta, în contextul vâlvei care se face cu acest parteneriat strategic? Chestiunea a plecat de la un fapt descoperit recent, care m-a indignat profund, acesta scoțând la suprafață realitatea cu totul și cu totul alta decât teoria generalilor depășiți de timp.
Iată acest caz revoltător.
Conform tratatelor în vigoare, cu prilejul unor exerciții NATO pe teritoriile statelor componente ale acestui conglomerat militar, în caz de producerea unor pagube materiale, participanții la aplicațiile respective sunt obligați să achite daunele reperate. În anul 2023, în cadrul exercițiilor militare „Saber Guardian”, la care au participat 10.000 de militari din 14 națiuni aliate și partenere, cu 1.700 mijloace tehnice, exercițiile având loc în 11 puncte distincte, mișcările masive de trupe și tragerea cu muniție reală s-au lăsat cu pagube calculate la un total de 1.299.881,60 lei drept despăgubiri. În concluzie, acest un milion și trei sute de mii de lei trebuia recuperat de către MApN de la statele participante : Albania, Bulgaria, Franța, Grecia, Italia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, SUA, Olanda etc.
Totul ar fi rămas neștiut dacă, la un moment dat, Curtea de Conturi nu ar fi descoperit acest prejudiciu plătit de MApN, dar nerecuperat de la țările participante la acest exercițiu multiplu. Pentru exemplificare, iată un citat din Raportul Curții de Conturi după auditul efectuat la MApN: „Prin neefectuarea în continuare a tuturor demersurilor prevăzute de Legea nr. 362/2004, există riscul nerecuperării echivalentului sumei de 1.299.881,60 lei, achitați cu titlu de despăgubiri din bugetul de stat, ca urmare a efectuării exercițiilor militare”. În acest punct al dezvăluirilor se simte imperios necesitatea adresării a cel puțin două întrebări către comanda MApN, care, desigur, în momentul de față, par retorice: 1. Ce fel de despăgubiri (și către cine) s-au plătit? Întrebarea are o importanță vitală și o conotație specială, deoarece aceste exerciții s-au desfășurat cu trageri în poligoane cu muniție reală, de război, MApN secretizând proveniența și categoria daunelor! 2. Ce măsuri a întreprins MApN pentru a obliga statele în sarcina cărora cădea plata despăgubirilor, să achite cota parte din suma amintită?
Ca supliment la această țeapă dată de partenerii noștri din NATO, Curtea de Conturi a mai constatat că, la finele anului 2023, din valoarea avansurilor acordate între anii 2017-2020, au rămas nejustifiate sume în valoare de 34.861.770,22 dolari, echivalent a 156.731.545,56 lei, aferente contractelor interguvernamentale dintre Guvernul României și Guvernul SUA. Mai pe șleau, am virat milioanele, dar n-am primit armele! Va apărea un alt caz „Generalul Zisu”?
Deși mai aveam și alte probe jurnalistice prin care să demonstrez direcția greșită pe care ocazionalii conducători ai României au ales-o, acceptând în mod josnic o umilință înrobitoare, numai și numai să încapă și ei în poză, în preajma marilor conducători ai lumii, dar cu pierderea chiar și a identității și suveranității României, din păcate, din lipsă de spațiu tipografic, mă opresc aici, punând, într-un fel, nu punct, ci punct și virgulă. Cu siguranță voi reveni asupra subiectului. Stați aproape de revista „România Mare”.
NOTĂ: Dacă mai era nevoie de încă o dovadă a „închinării” Țării noastre și a conducătorilor ei străinilor (indiferent din ce punct cardinal), iată că a făcut-o Guvernul României când, săptămâna trecută, ziua de sâmbătă, 26 aprilie, a fost declarată zi de doliu național, cu prilejul decesului și a funeraliilor Papei Francisc. Aici  nu pun în discuție personalitatea ultimului Papă de la Vatican și ceremonialul din capitala Italiei, ci doar faptul în sine – credința în România (conform recesământului 89,45% dintre cetățenii țării s-au declarat ortodocși, în timp ce 4,62% sunt romano-catolici, 3,19% sunt penticostali, 1,92% sunt greco-catolici, etc) este ORTODOXĂ. Mai mult decât atât, prin acest abuz (obligativitatea de a arbora Drapelul în bernă – chiar și în mediul privat – și de a adapta programele culturale, de radio și televiziune la rigorile acestui moment solemn), s-a încălcat articolul 29 din Constituția României, „Libertatea conștiinței”, al.1: „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”. Ori tocmai asta a făcut Guvernul Ciolacu: m-a obligat pe mine, creștin ortodox, să-mi pun panglica neagră la Tricolorul de pe casă, ceea ce n-am făcut nici când a murit mama!
E prea de tot, Ciolacule! E prea mult!
După ce ai cedat în fața UDMR, oferindu-le două posturi cheie în Executiv, acum i-ai obligat pe români să fie, pentru o zi, catolici, precum Ungaria lui Orban și Franța lui Macron. După resurse, economie, armată etc., iată că intrăm și din punct de vedere religios în „marea familie europeană”, grație celui mai obedient Guvern pe care l-a avut România în istoria sa mondenă, atât de obedient încât te întrebi: ce naționalitate scrie pe actul lor de identitate?
GEO CIOLCAN