Alături de mine s-au înălţat pe reduta românismului patrioţi de o anvergură remarcabilă, ca Ilie Ilaşcu, Gh. Funar, Mihăilă Cofariu, Gh. Buzatu, Mihai Ungheanu, Irina Loghin, Ion Dolănescu, atîţia luptători, rectori de Universităţi, profesori universitari, sportivi de valoare, dintre care numeroşi campioni mondiali şi olimpici, personalităţi de frunte ale Naţiunii, care au înţeles că aici, sub flamura cu Vulturul Cruciat, încolţeşte şi va da rod bogat sămînţa nobilă a iubirii de Ţară. Aş vrea să vă dau o veste bună, în noianul de necazuri care se întîmplă: ca urmare a demersurilor statornice ale noastre şi ale soţiei sale, fratele nostru, Ilie Ilaşcu, care va candida pentru funcţia de senator, a primit, în cursul zilei de ieri, cetăţenia română! Nu-i aşa că viaţa pare mai frumoasă cînd vezi că nu te lupţi în zadar?

Dar, iată că mi-am propus să ţin un Discurs şi am ajuns să rostesc un Raport la Congres. Actuala campanie electorală începe cu mortul pe masă. Acesta nu e altul decît „cadavrul politic” Emil Constantinescu, principalul vinovat pentru dezastrul Ţării, mercenarul care a fost sfătuit, nu demult, de către patronii lui, să-şi facă harakiri. România este condusă astăzi, pe faţă, de femeia-komisar Zoe Petre. Acesteia i se aplică de minune o glumă pe care o rostise Napoleon despre Ecaterina a II-a a Rusiei, păstrînd proporţiile, desigur: „Era o femeie straşnică, demnă să poarte barbă”. Suflă un vînt de pustiu şi paragină prin Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Niciodată o echipă politică n-a reuşit un „faliment de partid şi de stat” atît de perfect. Asta da, moştenire grea pe care ne-o vor lăsa răufăcătorii ce îşi fac bagajele cu febrilitate şi caută un refugiu pe harta lumii! Ar fi atîtea şi atîtea de spus! Şi totuşi, avalanşa de idei se poate rezuma în trei cuvinte: „La muncă, fraţilor!”. Eu, unul, nu voi avea odihnă pînă nu voi salva această Ţară de buruiana anarhiei şi de fiara mafiei. Am să fiu un adevărat reformator al Ţării mele. Am cea mai bună echipă din România, în toate domeniile. Nu fugiţi, români, de cei care vor să vă salveze de la înec, să vă elibereze din ştreang, să vă stingă hainele în flăcări, să vă scape de foametea şi mizeria care încep să vă abrutizeze! Ştiţi cît de uşor şi de repede se pot rezolva problemele unei Ţări – încă bogate – ca România? Ajunge o mînă de patrioţi – muncitori, justiţiari şi inteligenţi. Toţi ne-am schimbat în ultimii 10 ani. Unii în rău, alţii în bine. Am uneori senzaţia că în mine s-a născut un alt om, mai bun, mai energic, mai responsabil faţă de cei care îşi pun nădejdea în mine. Dumnezeu să-l trăsnească pe acela care va mai minţi Poporul Român, ajuns cu filamentele nervoase la limita dintre viaţă şi moarte! În cazul în care forţele naţionale nu vor veni la Putere – datorită fraudei electorale colosale care se pune la cale – explozia socială nu va întîrzia. Nutresc convingerea că şi Occidentul a înţeles, în sfîrşit, că în România este nevoie de o conducere autoritară, demnă şi corectă, care să curme flagelurile traficului de droguri, de carne vie, de ţigări, de uraniu. Asanarea socială şi morală a României va asigura protecţie întregii Europe. Am învăţat, şi noi, ceea ce era de învăţat din lecţiile dure aplicate Iugoslaviei şi Austriei. Experienţele lor sînt irepetabile în cazul României şi noi, cei de la PRIVI, vom fi parteneri de dialog cu structurile Occidentului cu mult mai credibili şi mai loiali decît cei pe care acelaşi Occident, lucrînd cu imagini false despre România, a pariat şi a pierdut nu numai timp, ci şi o groază de bani. Este nevoie, de asemenea, de un preşedinte care să asigure două mandate, avînd în vedere că Ţara are trebuinţă de continuitate în perspectiva integrării în Uniunea Europeană în anul 2007. Acelor căutători de „nod în papură” mă văd nevoit să le aduc aminte că, în martie 2000, eu am fost primul preşedinte de partid parlamentar care a semnat Declaraţia Politică de aderare la structurile Europei Occidentale. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, noi, liderii naţionalişti, trebuie să fim convinşi de organismele internaţionale cu cele mai puternice argumente, după care avem mijloacele eficiente şi rapide de a-i convinge, la rîndul nostru, pe români să ne urmeze. Tuturor le mulţumesc pentru încrederea acordată şi pentru strîngerea celor peste 300.000 de semnături necesare depunerii candidaturii. Filialele teritoriale au fost admirabile. N-am să vă înşel aşteptările. Dacă voi fi ales, prin mila lui Dumnezeu, voi fi un preşedinte bun şi drept, moral şi patriot.

În încheiere, daţi-mi voie să mă gîndesc tot la Poetul Naţional, fiindcă acesta nu este numai un an electoral, ci, cu mult mai important, este Anul Eminescu. La 150 de ani de la naşterea spiritului tutelar al Poporului Român care, între noi fie vorba, dacă ar fi trăit acum, s-ar fi înscris tot în PRM, la fel ca şi ceilalţi Eroi ai Neamului, iată cît de profetic şi actual sună vorbele sale: „Toţi românii trebuie să-şi dea mîna ca să scape Ţara. (...) Ne temem, în sfîrşit, ca naţia cosmopolită să nu biruiască pe adevărata naţie românească. (...) Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns, prin suferinţele seculare, pînă astăzi (...) O iubim fără a-i cere nimic în schimb (...) Schimbaţi opinia publică, daţi-i o altă direcţiune, răscoliţi geniul naţional – spiritul propriu şi caracteristic al poporului – din adîncurile în care doarme, faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei, în care ideea românească să fie mai mare decît uman, genial, frumos, în fine, fiţi români şi iar români!”.

La urne, români, sau la arme! Asta numai dacă actuala Putere nu se va da plecată şi va frauda alegerile! Începe Epoca Vadim, de Dreptate, Prosperitate şi Reconciliere Naţională! Trageţi clopotele în toate bisericile şi mînăstirile, aprindeţi candele pentru a invoca forţa taumaturgică şi ajutorul scumpilor noştri morţi, îngenuncheaţi la icoane şi vă rugaţi bunului Dumnezeu să lumineze mintea cea de pe urmă a românului, să nu-i dea cît poate să ducă şi să-l ajute să fie iarăşi stăpîn în Ţara lui! Români, vă ordon: treceţi veacul!

Sfîrșit

CORNELIU VADIM TUDOR

(30 septembrie 2000, Casa Republicii; discurs de acceptare  a candidaturii la funcţia de preşedinte al României)