- 22-02-2016
- 0 Comentarii
- 150
- 0
Aşa a fost să fie româneşte să fii îndurător şi milostiv să faci martir din cel ce pătimeşte sanctificat într-un tablou votiv.
Aşa a fost să fie româneşte de două mii de ani de cînd durezi să-ţi fie pline apele de peşte cîmpiile de grîne şi cirezi.
Aşa a fost să fie româneşte să plîngi la nunţi, să rîzi la-ngropăciuni popor frumos şi unic care creşte sub steaua făcătoare de minuni.
Aşa a fost să fie româneşte să te însori de tînăr şi sărac copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte să-ţi facă cinste numelui prin veac. Aşa a fost să fie româneşte să pizmuie vecinii casa ta iar cînd întreaga lume te loveşte tu să te ştii mai înţelept ca ea.
Aşa a fost să fie româneşte cu toţi ai tăi alături să petreci furtuna nimănui nu te clinteşte tu eşti sigiliu plumbuit pe veci.
Aşa a fost să fie româneşte frumos şi harnic, drept şi cumpătat să ştii că libertatea se plăteşte şi să nu uiţi ce-ai răzbunat.
Aşa a fost să fie româneşte iar în acest cuvînt încape tot: o patrie şi-un grai care doineşte şi un popor latin ce dăinuieşte în mijlocul unui etern complot.
CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)
-2.6 C