Româneşte
  • 22-02-2016
  • 0 Comentarii
  • 150
  • 0

Aşa a fost să fie româneşte să fii îndurător şi milostiv să faci martir din cel ce pătimeşte sanctificat într-un tablou votiv.

Aşa a fost să fie româneşte de două mii de ani de cînd durezi să-ţi fie pline apele de peşte cîmpiile de grîne şi cirezi.

Aşa a fost să fie româneşte să plîngi la nunţi, să rîzi la-ngropăciuni popor frumos şi unic care creşte sub steaua făcătoare de minuni.

Aşa a fost să fie româneşte să te însori de tînăr şi sărac copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte să-ţi facă cinste numelui prin veac. Aşa a fost să fie româneşte să pizmuie vecinii casa ta iar cînd întreaga lume te loveşte tu să te ştii mai înţelept ca ea.

Aşa a fost să fie româneşte cu toţi ai tăi alături să petreci furtuna nimănui nu te clinteşte tu eşti sigiliu plumbuit pe veci.

Aşa a fost să fie româneşte frumos şi harnic, drept şi cumpătat să ştii că libertatea se plăteşte şi să nu uiţi ce-ai răzbunat.

Aşa a fost să fie româneşte iar în acest cuvînt încape tot: o patrie şi-un grai care doineşte şi un popor latin ce dăinuieşte în mijlocul unui etern complot.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite