Anul 1935 a fost anul în care soții Joliot-Curie cîștigau Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale. Și la acea vreme era cel mai înalt premiu la nivel mondial pentru fizică și chimie, dar puțini știu că la mijloc a stat o nedreptate. Radioactivitatea artificială era cunoscută deja de un deceniu, iar cea care a descoperit-o era românca Ștefania Mărăcineaunu, considerată un adevărat fenomen în lumea științifică, mai ales pe continentul nostru, reușind să obțină numeroase distincții în fizică și chimie.


Ştefania Mărăcineanu s-a născut în Bucureşti, la 18 iunie 1882. Se ştiu foarte puţine detalii despre viaţa ei timpurie, cu excepţia faptului că a avut o copilărie nefericită, despre care ea nu a vrut să vorbească. A studiat la Liceul „Elena Doamna” din Bucureşti şi apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910. A activat o perioadă ca profesoară la Şcoala Centrală din Bucureşti, o şcoală publică de fete.
Începând din 1922, cu ajutorul unei burse, Ştefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În 1924 şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux (Cercetări asupra constanţei poloniului şi asupra penetrării în metale) la Universitatea Sorbona din Paris pentru care a primit calificativul Très Honorable.
Auditoriul era format din mulţi studenţi, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta îşi ţinea dizertaţia. Printre aceştia se afla şi Marie Curie, care a cooptat-o în echipa sa: „Domnişoara Mărăcineanu a lucrat mai mulţi ani în laboratorul meu şi recent a obţinut titlul de doctor în ştiinţe fizice. Apreciez în mod deosebit munca ei ştiinţifică”, preciza savanta franceză.
A descoperit fenomenul radioactivităţii artificiale, dar Premiul Nobel
a fost acordat altora
După obţinerea doctoratului lucrează şi la observatoarele din Mendou şi Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiaţiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la experiment bucăţi din acoperişul Observatorului Astronomic parizian, vechi de 300 de ani. Rezultatele au fost publicate în revista „Comptes Rendus des Séances de l’Académie des Sciences de Paris”.
Cu o scurtă întrerupere, rămîne în continuare şase ani la Paris pentru a studia efectul radiaţiei solare asupra substanţelor radioactive. Pe cînd studia radioactivitatea poloniului, Ştefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătăţire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicaţia dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv. ,,Mărăcineanu a descoperit faptul că înjumătăţirea poloniului părea să depindă de tipul metalului pe care elementul chimic radioactiv era depozitat. Ea a considerat că razele-alfa ale poloniului au transformat parţial anumiţi atomi de metal în izotopi radioactivi”, se arată în lucrarea ”A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity”, scrisă de Marlene Rayner Canham şi Geoffrey Rayner Canham.
Numită, în 1925, asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, în laboratorul profesorului Christache Musceleanu, creează aici primul Laborator de Radioactivitate din ţară, folosind aparatura cumpărată cu banii proprii. Ştefania Mărăcineanu a identificat fenomenul radioactivităţii artificiale pe cînd lucra la teza ei de doctorat. Cercetările au fost publicate în mai multe reviste de specialitate.
Procedeul a fost explicat fizic şi matematic de Irène Joliot-Curie şi soţul acesteia, care, în anul 1935, primeau Premiul Nobel pentru această descoperire, făcută de savanta română în urmă cu un deceniu. Ştefania Mărăcineanu și- a exprimat consternarea pentru faptul că Irène Joliot-Curie folosise o mare parte din observaţiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menţioneze aceasta. În lucrarea ,,A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity”, se consemnează: ,,Mărăcineanu îi scria Lisei Meitner în 1936, exprimându-şi dezamăgirea că Irene Joliot-Curie, fără ştirea ei, a folosit mare parte din munca sa, în special cea legată de radioactivitatea artificială, în lucrarea ei”.
Mărăcineanu a susţinut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris. Meritele fizicienei române au fost recunoscute de către fiica Mariei Curie într-un articol publicat în „Neues Wiener Journal”, în 1934: „Ne amintim că savanta română domnişoara Mărăcineanu a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”.
Domnișoara Mărăcineanu își susținuse la 26 mai 1924 teza de doctorat în care evidenția radioactivitatea artificială, în fața unei comisii din care făcea parte și Marie Curie, mama viitoarei laureate Nobel. Mai mult, Academia de Științe a Franței, țara natală a lui Irène Curie, a amînat publicarea unei lucrări cu descoperirile Ștefaniei Mărăcineanu, pe motiv că „deși am confirmat în totalitate rezultatele domnișoarei Mărăcineanu, publicarea este prematură“. Lucrarea necesita încă patru ani pentru „maturizarea ” descoperirii, de data asta pe seama unei franțuzoaice.
A inventat ploaia artificială,
prima demonstrație fiind făcută
în Bărăgan, în 1931
Ștefania Mărăcineanu s-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind, cu sprijinul profesorilor Bungeţianu şi Vasile Karpen şi al aviatorului Bâzu Cantacuzino, să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive, precum şi să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, continuînd cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.
Principalele sale lucrări au fost: Actions spéciales du soleil sur la radioactivité du polonium et du plomb (Paris, 1926), Radioactivitatea şi constituţia materiei (Bucureşti, 1929), Radioactivité, soleil, pluie artificielle (Bucureşti, 1934) şi La radioactivité du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre.
La 21 decembrie 1937, a devenit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România.
Ştefania Mărăcineanu, savanta ce susţinea că „răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sînt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului”, s-a îmbolnăvit de cancer, provocat de iradierile radioactive.
Chiar dacă despre descoperirile sale se cunosc atât de multe, viața privată a acesteia rămîne un mister. Ștefania Mărăcineanu a murit la 15 august 1944, cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice împotriva omenirii.
R. M.