Roma (V)
  • 10-07-2024
  • 0 Comentarii
  • 46
  • 0

De atunci, lumea s-a referit la statuia lui Nero ca la Colossus Solis, iar capul lui Nero a fost înlocuit de multe ori cu capetele succesorilor săi. Cu toate că era legată de trecutul păgîn al Romei, statuia a rămas acolo și pe vremea evului mediu creștin, chiar crezîndu-se că are puteri magice. A ajuns un simbol al perenității Romei. Prin Secolul al VIII-lea a fost atribuită venerabilului Bede, un călugăr benedictin de la mînăstirea Sf. Petru și Sf. Paul în Wearmouth, în Anglia, și la Jarrow, Northumberland, venerat ca sfînt. Cărturar cu vederi multilaterale, a fost unul dintre cei mai învățați oameni din Europa acelei epoci. Această epigramă spune așa: „Cît va exista Colossus, va exista și Roma. Cînd va cădea Colossus, va cădea și Roma, iar cînd va cădea Roma, va cădea lumea”. Firește că el se referea la statuie, nu la amfiteatrul ce continua să fie numit după dinastia Flaviană. Aici s-au luptat gladiatorii și s-au recreat mari bătălii prin intermediul unor piese de teatru. Mai tîrziu, a fost folosit și ca loc pentru atelierele meșteșugărești, sedii pentru ordinele religioase, cetate, mină de marmură și Biserică Creștină.
Colosseum-ul a fost, în Secolul VI, gazda unei mici capele construită în structura amfiteatrului, iar arena de luptă a fost transformată în cimitir. Prin anul 1200 familia Frangipani a preluat Colosseum-ul folosindu-l ca și castel. În 1349, cutremurul ce a lovit Roma a dărîmat partea de sud a construcției așezată pe un teren nu atît de stabil. Pietrele căzute s-au folosit la construcția de palate, biserici, spitale și altor clădiri prin oraș. De-a lungul Secolelor XVI – XVII, oficialii bisericii au căutat să dea acestei clădiri un scop productiv. Papa Sixtus V a propus construcția unei fabrici de lînă pentru a da de lucru prostituatelor din Roma, dar nu a dus la capăt proiectul fiindcă a murit. Prin 1749, Papa Benedict al XIV-lea a aprobat ideea conform căreia Colosseum-ul este un loc sfînt, unde au fost martirizați primii creștini. El a interzis folosirea clădirii ca o carieră de piatră și a declarat-o loc sfînt. Papii din ultimii 200 de ani au făcut lucrări de restaurare și consolidare a edificiului. Peretele exterior are 3 etaje peste care vine o mansardă înaltă. Etajele au ferestre cu arcade străjuite de coloane aparținînd stilurilor arhitecturale Doric, Ionic și Corintic, iar mansarda este decorată cu pilaștri corintici. Fiecare fereastră de la al doilea și al treilea etaj avea statui ale zeilor și eroilor din mitologie. Pe vremea cînd era funcțional, existau 240 de cabluri care susțineau o copertină retractabilă cunoscută în latină ca velarium și care avea rolul de a proteja spectatorii de ploaie și de soare, lăsînd o mică gaură deasupra arenei care capta curenții de aer transformîndu-i într-o briză răcoroasă pentru spectatori.  Funcționa ca un acoperiș retractabil al marilor stadioane de astăzi. Pentru a vedea cît de mult seamănă stadioanele de astăzi cu Colosseum-ul, am să vă mai spun că acest străvechi stadion avea un sistem de porți de intrare numerotate, ca de altfel și locurile spectatorilor ce primeau bilete cu locul destinat. Ei ajungeau la locurile lor prin așa numitul vomitoria, adică un pasaj situat sub sau în spatele unui nivel de locuri într-un amfiteatru sau un stadion, prin care mulțimile pot ieși rapid la sfîrșitul unui spectacol. Acest sistem permitea evacuarea rapidă a stadionului în caz de pericol. Cuvîntul vomitorium avea sensul de descărcare rapidă, de unde cunoscutul verb „a vomita”, adică acțiunea de a-ți descărca rapid conținutul stomacului.
Conform unei legi din anul 354 spectatorii erau așezați pe secțiuni ce reflectau stratificarea socială romană. Astfel de loje speciale au fost create pe partea de sud și nord pentru împărat și vestale, oferind cele mai bune locuri din arenă. Pe laturile acestora, la același nivel, se afla o platformă largă pentru clasa socială a senatorilor, cărora li se permitea să-și aducă propriile tronuri de acasă. Se mai pot vedea încă numele unor senatori din Secolul V sculptate în piatră ca să arate că aceea era o zonă rezervată. Nivelul situat deasupra senatorilor era ocupat de nobilii și cavalerii care nu erau senatori. Nivelul următor era rezervat cetățenilor romani obișnuiți și era separat în două categorii: partea de jos era destinată cetățenilor mai bogați, iar cea de sus celor săraci. Sectoare speciale erau destinate altor categorii sociale, cum ar fi, spre exemplu: băieții cu tutorii lor, soldați aflați în permisie, demnitari străini, scribi, vestitori, preoți și alții. Locuri de piatră și mai tîrziu de marmură au fost asigurate pentru cetățeni și nobili care se presupunea că aduc cu ei de acasă propriile perne. Existau inscripții care identificau zonele rezervate pentru grupurile specifice.
Pe timpul împăratului Domițian a fost adăugat la mansardă un alt nivel. Acesta se compunea dintr-o galerie destinată săracilor, sclavilor și femeilor. Era destinat statului în picioare sau pe niște bănci de lemn foarte înclinate. De asemenea, existau cîteva categorii sociale care nu aveau voie să intre în Colosseum: groparii, actorii și foștii gladiatori. Fiecare nivel era împărțit în secțiuni prin treceri curbate și mici ziduri permițînd astfel ca fiecare loc să fie găsit după nivel, secțiune și număr.
Arena stadionului acoperea o structură subterană extrem de elaborată numită în latină hypogeum, tradus ca „subteran”. Acest subteran nu a făcut parte din arena inițială, ci a fost construit la ordinele lui Domițian. Înainte de construirea lui, arena era inundată cu apă prin apeducte pentru a se reconstitui bătălii navale.
Acest subteran are două nivele de tuneluri și peșteri, unde gladiatorii și animalele erau ținuți înainte de a începe jocurile. Opt lifturi verticale ce aveau sisteme hidraulice ofereau acces imediat la arenă animalelor și gladiatorilor, plat­forme cu balamale articulate ofereau acces elefanților. Gladiatorii și animalele ajungeau în acest subteran fiind aduși prin tuneluri ce se conectau cu zone din afara stadionului. Tuneluri separate permiteau împăratului și vestalelor să ajungă pe stadion fără să aibă contact cu gloata.
Colosseum-ul a fost folosit nu doar pentru lupte de gladiatori, ci și pentru spectacole numite munera, ce aveau un puternic element religios,  dar demonstrau și puterea și prestigiul familiei care le performau. Un alt fel de spectacole erau cele de vînătoare unde se foloseau diverse rase de animale, unele aduse din Africa și din Orientul Mijlociu, incluzînd firește rinoceri, hipopotami, elefanți, girafe, lei, pantere, leoparzi urși, tigri de la Marea Caspică, crocodili. În pauzele luptelor aveau loc așa numitele execuții cu animale sălbatce, care erau puse să omoare condamnații trimiși în arenă cu mîinile goale, fără apărare.
La Colosseum nu se desfășurau doar spectacole violente, ci și unele pașnice. Acestea constau în recrearea unor scene naturale. Pictori, tehnicieni și arhitecți construiau replica unei păduri în care existau chiar și animale. Scopul era acela de a oferi orășenilor posibilitatea unei plimbări în natură, sau de a juca scene mitologice sau drame. Spre exemplu, se juca o piesă mitologică unde eroul principal era ucis. Așa că puneau un condamnat la moarte să-i joace rolul ca să fie ucis de-adevăratelea, mîncat de animale sau ars pe rug, străpuns de sabie sau mai știu eu în ce alt mod macabru, dar autentic decideau scenariștii.
Deși este ruinat din cauza cutremurelor și a hoților de piatră, Colosseum este un simbol al Romei Imperiale. De asemenea, este una din cele mai populare atracții turistice ale Romei.  Ar mai fi de spus că după ce am ieșit de la Colosseum era seară. Am intrat în stația de metrou de vizavi ca să mergem la hotel. Acolo, fiindcă aveam nevoie toți de o toaletă, ne-am îndreptat prima dată spre baie. Am găsit-o și în prima clipă nu am înțeles cum funcționa. Se pare că trebuia să bagi o monedă de 1 euro, se deschidea ușa, intrai, stăteai cît era nevoie și ieșeai. Ușa se închidea în urma ta, iar cel care voia să intre trebuia să bage moneda. Așa că fetele au intrat primele împreună ca să economisească banii și, cînd au ieșit, una din ele îmi spune:
- Intră și tu acum ca să nu mai bagi 1 euro.
Eu intru, stau 3 secunde cred, cînd prietenul meu face doi pași, mă prinde de braț și fără o vorbă mă trage afară în timp ce ușa se închidea în urma mea, iar fetele deja îl certau pentru că mă scosese. El a zîmbit, s-a uitat la noi și a spus doar atît:
- Ascultați.
Am tăcut toți. Dinăuntrul camerei de toaletă se auzea ca și cum cineva stropea cu apă sub presiune. Ne-am uitat unii la alții neînțelegînd prea bine ce se întîmpla.
- Spală cu apă toată încăperea – mi-a zis prietenul meu. Dacă rămîneai acolo, ieșeai îmbăiat și ud leoarcă.
Vă imaginați ce hohote de rîs s-au pornit, fiindcă toți ne imaginam deja secvența. Scăpînd de baia neprogramată, ne-am întors la hotel, unde a trebuit să-mi oblojesc rănile produse de bocancii de munte pe care-i aveam la mine și care-mi roseseră picioarele absolut îngrozitor. A fost o nouă noapte fără vise.
(va urma)
NICU MARIUS MARIN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite