Piața Navona nu se bucură doar de Fîntîna celor 4 fluvii a lui Bernini, ci și de alte două fîntîni. În partea de sud a pieței găsim Fîntîna Maurului, cu un bazin și patru tritoni, sculptată de Giacomo della Porta, și Statuia lui Neptun creată ca să fie un echilibru cu Fîntîna Maurului. De-a lungul istoriei sale, biserica a găzduit spectacole de teatru și alte activități temporare. E un loc unde am savurat o delicioasă înghețată și unde am admirat frumusețea locului. Peste doar două zile aveam să mă reîntorc cu Devi și să sorbim amîndoi pe îndelete o bere sub soarele care încălzea atmosfera pînă la +15 grade Celsius, cînd acasă, în România, erau munți de zăpadă și – 25 grade Celsius!
Legat de acest episod, stăteam pe terasă la bere doar noi doi fiindcă restul italienilor se zgribuliseră înăuntrul barului. La un moment dat, chelnerul vine afară, crezînd că ne e frig și ne invită înăuntru. Dialogul ce a urmat a fost unul savuros:
- Bună ziua! Vă rog poftiți înăuntru – zice chelnerul.
Mă uit la el, zîmbindu-i frumos și răspund:
- Stăm foarte bine aici, e așa cald afară, așa plăcut...
- Nu vă e frig? – întreabă el neîncrezător
- Cum să ne fie frig? La 15 grade Celsius?
Se uită bănuitor la noi și ne întreabă:
- Dar de unde sînteți?
- Din România – zic eu.
- Păi și cum e în România?
Mă uit la Devi zîmbind, întorc privirea la chelner și-i spun:
- Acum, în România sînt -25 de grade Celsius și în zona de sud-est a țării sînt 5 metri de zăpadă deasupra caselor!
Dacă eram în desenele animate, i s-ar fi prăbușit mandibula cu zgomot pe caldarîm! Așa de surprins a fost! Și-a revenit însă, a zîmbit înțelegător și a zis:
- În cazul acesta, vă las să vă încălziți la soare. O zi bună!
L-am lăsat pe bietul chelner cu ale lui și am pus capac unei zile absolut superbe la Roma!
După vizita din Piața Navona am continuat spre Panteon, un fost templu păgîn, unde sînt înmormîntați Vittorio Emmanuelle – faimosul rege italian care a unificat Italia (1861 – 1878) și Rafaello, artistul ce nu are nevoie de nici o prezentare și ale cărui lucrări aveam să le vedem expuse a doua zi la Vatican. Panteonul este construit pe timpul împăratului Agrippa ca un templu al tuturor zeilor. Clădirea cilindrică are un portic din granit, cu coloane corintice grupate 8 în primul rînd și 4 în spate. Un hol pătrat leagă cerdacul de clădirea principală care se află sub un tavan din beton casetat, avînd o deschidere centrală numită oculus. După mai mult de 2000 de ani, domul, acoperișul Panteonului este încă cel mai mare dom din lume nearmat. Adică betonul turnat nu e armat. Înălțimea oculus-ului este aceeași cu diametrul cercului interior: 43 de metri.
Panteonul este una din clădirile cel mai bine păstrate din antichitatea romană, în mare parte fiindcă a fost folosit permanent de-a lungul istoriei. Piața din fața Panteonului este numită Piața de la Rotonda. În perioada Renașterii, această clădire a fost locul unor înmormîntări importante: pictorii Rafael și Annibale Carracci sau arhitectul Baldassare Perussi. De asemenea, doi regi ai Italiei sînt îngropați aici: Vittorio Emanuelle II și Umberto I.
Papa Urban VIII (1623 - 1644) a topit ușile imense de bronz ale monumentului ca să facă din ele bombarde pentru apărarea Castelului San Angelo. S-a spus în epocă faptul că o parte a bronzului a fost utilizat de Bernini pentru a sculpta celebrul baldachin de deasupra altarului principal al Bisericii Sf. Petru, dar conform experților, bronzul pentru baldachin a fost adus de la Veneția. Pentru această faptă a sa (de a topi ușile), Papa Urban VIII – pe numele său de familie Barberini – a devenit eroul unei butade care spunea că „quod non fecerunt barbari, fecerunt Barberini”. Ușor de înțeles pentru orice român conținutul: „Ce nu au făcut barbarii, a făcut Barberini”.
Domul de beton nearmat are 4,5 tone, iar oculus-ul este făcut din bolțari care formează un cerc cu diametrul de 9,1 metri. Împingerile laterale ale domului sînt descărcate prin opt bolți romanice pe opt stîlpi groși de 6,4 metri. Grosimea acoperișului este de 6,4 m la bază și se subțiază pînă la 1,2 metri în jurul găurii numită „oculus”. Materialele folosite în construcția domului sînt, de asemenea, diverse. La bază s-a folosit travertin, apoi țigle de terracotta, iar la vîrf, tuff vulcanic și piatră ponce.
Fiindcă prin acel oculus plouă și ninge, pardoseala a fost echipată cu șanțuri de scurgere. Vorbind despre interiorul templului vreau să știți că altarul principal a fost comandat de către Papa Clement XI (1700-1721) și desenat de Alessandro Specchi. Deasupra altarului principal există o icoană byzantină din Secolul al VII-lea reprezentînd-o pe Maica Domnului cu Pruncul, dăruită papei Bonifaciu IV de către Patriarhul Constantinopolului, Focas. Corul a fost construit în 1840.
Cea dintîi nișă din dreapta intrării conține o pictură din seria Brîul Maicii Domnului și pe Sf. Nicolae din Bari, pictată de un pictor anonim.
Cea dintîi capelă de pe dreapta este Capela Bunei Vestiri, care are o frescă reprezentînd Buna Vestire atribuită lui Melozzo da Forli. Pe stînga altarului capelei este o pictură de Clement Maioli reprezentîndu-i pe Sf. Laurențiu și Sf. Agnes (1645 - 1650). Pe dreapta este tabloul numit „Toma necredinciosul“ pictat la 1633 de Pietro Paolo Bonzi. A doua nișă din dreapta are o frescă din Secolul XV a Școlii din Toscana, reprezentînd Încoronarea Fecioarei.  În a doua capelă este mormîntul regelui Vittorio Emanuel II, mort în 1878. Capela fusese inițial dedicată Sfîntului Duh. Mormîntul a fost sculptat de către Manfredo Manfredi care a început munca în 1885 și constă într-o placă mare de bronz pe care se află vulturul roman și blazonul casei de Savoya. Lampa de aur de deasupra mormîntului arde în onoarea lui Victor Emanuel III, mort în exil în 1947. A treia nișă are o sculptură realizată de Lorenzone, reprezentînd-o pe Sf. Ana și Binecuvîntata Fecioară.
În a treia capelă este o pictură din Secolul XV aparținînd Școlii din Umbria, numită „Fecioara Milostivirii“, care este un subiect în arta creștină, arătînd un grup de oameni adăpostiți pentru protecție sub mantia răspîndită, sau paliu, a Fecioarei Maria. Aici, Maica Domnului se află pictată între sfinții Francesco și Ioan Botezătorul. Această pictură mai este cunoscută și ca „Fecioara de la Balustradă“, fiindcă inițial se afla pe partea stîngă a intrării într-o nișă protejată de o balustradă. Pe peretele din dreapta picturii se află tabloul reprezentîndu-l pe Împăratul Focas prezentînd Panteonul Papei Bonifaciu IV. Aici se află trei plăci memoriale pe podea. În ultima nișă de pe partea dreaptă găsim statuia Sf. Anastasio sculptată de Bernardino Cametti. Prima nișă de pe partea stîngă intrării este o icoană a Adormirii Maicii Domnului pictată de Andrea Camasi. Prima capelă din stînga intrării este Capela Sf. Iosif în Pămîntul Sfînt. Ea aparține Frăției Virtuoșilor de la Panteon. Se referă la frăția muzicienilor și a artiștilor care s-au format aici în Secolul XVI. Printre primii membri îi putem aminti pe Antonio Da Sangallo cel Tînăr, Jacobo Meneghino, Giovanni Magnone, Zuccari, Domenico Becafumi și Flaminio Vacca. Frăția a continuat să atragă membri dintre artiștii de elită ai orașului și arhitecților, printre ultimii membri fiind nume celebre ca Bernini, Cortona, Algardi. Această frăție există încă sub numele de Academia Pontificală de Arte Frumoase, cu sediul în Palatul Cancellaria. Altarul din capelă este acoperit cu o imitație de marmură. Pe altar se află o statuie a Sfîntului Iosif și a Sfîntului Copil, de Vincenzo de Rossi. Pe margine se găsesc picturi de Francesco Cozza reprezentînd Adorația Magilor pe dreapta și Adorarea Păstorilor pe stînga. Pe partea stîngă există din stucco Visul Sf. Iosif și pe partea dreaptă pictura lui Carlo Monaldi intitulată „Pauză din zborul spre Egipt”. Această temă ne prezintă Sfînta Familie: Iosif, Maria și Isus bebeluș odihnindu-se în timpul drumului spre Egipt. Pe tavanul capelei avem de la stînga la dreapta următoarele picturi: Sibila Cumeană, Moise, Tatăl Etern, David și Sibila Eritreană.
A doua nișă pe partea stîngă are o statuie a Sf. Agnes. Statuia are în partea dreaptă un bust reprezentînd pe Baldassare Peruzzi inspirat după un portret al lui Dupre. Sarcofagul regelui Umberto I și al soției sale Margherita di Savoia se află în următoarea capelă. Capela aceasta a fost dedicată inițial Arhanghelului Mihail și apoi Apostolului Toma. Mormîntul constă într-o placă de alabastru montată în bronz aurit. Friza (în arhitectura clasică, friza este o parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri) are reprezentări alegorice reprezentînd Generozitatea.  A treia nișă pe partea stîngă conține rămășițele sub formă de oase și cenușă, așa cum spune inscripția de pe sarcofag, ale marelui artist Rafael. Logodnica lui, Maria Bibbiena este înmormîntată la dreapta sarcofagului său. Ea a murit înainte să se căsătorească cu el. Sarcofagul pictorului a fost dăruit de către Papa Grigorie XVI. Pe sarcofag scrie în limba latină: „Aici zace Rafael, de care naturii i-a fost teamă că o va întrece, iar acum că a murit ar vrea să moară cu el”.
(va urma)
NICU MARIUS MARIN