Roma (II)
  • 17-06-2024
  • 0 Comentarii
  • 83
  • 0

Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea Columnei lui Traian, începînd cu 1558. În anul 1587, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vîrful columnei, dar topită în Evul Mediu, a fost așezată, din ordinul Papei Sixt al V-lea, o statuie a Sfîntului Petru.
Columna a fost ridicată atît pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cît și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). În total, sînt prezentate circa 2.500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul Traian este reprezentat de 60 de ori.
O inscripție de la intrarea în interiorul columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins: Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant ibus sit egestus.
În Antichitatea romană monumentele arhitecturale și statuile erau reprezentate artistic în culori. Acest mod de percepere vizuală în societatea romană a avut probabil ca inspirație arta greacă care utiliza culorile pentru propriile monumente arhitecturale și artistice. Metoda fluorescenței razelor X a demonstrat științific că scenele de pe Columna lui Traian au fost pictate în Antichitate. Capacitatea spectrometriei fluorescenței X a determinat prezența infinitezimală a elementelor cu greutatea atomică care au putut recunoaște substanțele colorate ale tegumentelor marmurei, ajutînd la reconstituirea fotografică a scenelor Columnei în aspectul lor inițial și colorizat.
Vizavi de forumul lui Traian, găsim Forumul lui Cezar, care este primul forum împărătesc al Romei. Se presupunea că strămoșii lui Iulius Cezar se trăgeau din zeița Venus, motiv pentru acesta să ridice un templu zeiței.
Am străbătut bulevardul principal spre Colloseum, de unde am luat metroul spre hotel. Am căzut lați de oboseală și am dormit fără vise pînă a doua zi.
Următoarea zi la Roma a început la ora 9, cînd am plecat să colindăm orașul. Ne-am urcat în metrou și ne-am dus la Vatican cu gîndul să intrăm să-l vizităm. Cînd am văzut coada de cel putin 1 kilometru pe lîngă zidurile lui, am lăsat-o baltă și am luat pentru a doua zi un tur privat de la o agenție, care pentru 40 de euro de căciulă ne promitea că intrăm fără să stăm la cozi și că un ghid ne va explica totul. Apoi, ușurați că ne-am rezolvat problema, am plecat să vedem alte lucruri.
De aici a început o cursă de 10 km prin Roma pînă la Colloseum. Primul punct de văzut a fost Castelul San Angelo, la origini mormînt al împăraților romani.
Mausoleul lui Hadrian – cunoscut sub numele de Castelul San Angelo – este situat în Parcul Adriano din Roma. Inițial, structura a fost destinată să fie mormînt împăratului Hadrian și familiei sale. Mai tîrziu papii l-au folosit ca fortăreață, iar acum este muzeu. Mormîntul împăratului roman a fost ridicat pe malul drept al rîului Tibru, între anii 134 și 139. Mormîntul original a fost un cilindru decorat cu o grădină în vîrf și o cuadrigă aurie. După acest moment, rămășițele mai multor împărați au fost îngropate aici, ultima urnă depozitată fiind a lui Caracalla în anul 217.
Multe dintre lucrurile aflate aici s-au pierdut în clipa în care mausoleul s-a transformat într-o fortăreață cu scop militar de apărare în anul 401. Urnele cu cenușă au fost împrăștiate de vizigoți pe vremea cuceririi Romei de către Alaric în anul 410, iar statuile originale de bronz și piatră au fost distruse de goții care au asediat Roma în anul 537. Ceea ce a rămas este o lespede de piatră care acoperea o urnă funerară probabil a lui Hadrian care a ajuns la Basilica Sf. Petru să acopere mormîntul lui Otto al II-lea, iar mai tîrziu a fost încorporată unui vas de botez.
Legenda spune că Arhanghelul Mihail a apărut pe vîrful mausoleuului băgînd sabia în teacă, semn al încheierii epidemiei de ciumă din anul 590, ceea ce a dat castelului actualul nume. Papii au transformat mormîntul antic într-un castel începînd cu Secolul al XIV-lea. Papa Nicolae al III-lea a legat castelul de Basicilica Sf. Petru printr-un coridor fortificat numit Pasetto di Borgo. Castelul a fost refugiul Papei Clement VII în fața asediului cu Carol V în 1527. În anul 1537 Rafaello Montelupo a creat statuia Sf. Mihai din marmură, care a fost înlocuită cu una din bronz executată în 1753. Acum, statuia de marmură poate fi văzută în curtea interioară a castelului. Papa Paul III a construit un apartament luxos pentru a se asigura că la un viitor asediu va avea condiții potrivite de a sta acolo. Statul papal a folosit castelul și ca închisoare. Giordano Bruno a stat aici 6 ani, dar și Benvenuto Vellini, iar Pucini a folosit în 1900 castelul ca decor pentru al treilea act din opera Tosca.
Mare lucru nu mi-a spus acest Castel San Angelo. Adică dacă nu ai citit ceva povești legate de el nu e o mare șmecherie. Desigur, trebuie bifat.
Mai departe, ne-am dus către Piața Navona, construită pe locul unui Circus Maximus unde se organizau lupte navale. Această piață reprezintă Roma barocă în toată gloria ei dramatică. Este o colecție de arhitectură alambicată și fîntîni elaborate de doi din cei mai mari arhitecți ai epocii: Bernini și Borromini, cu biserici pictate de Caravaggio și Rubens. Planul străzii este mult mărit de pontifii Secolelor XVI-XVIII, care au încercat să îmbunătățească circulația. De fapt, un plan din Secolul al XIX-lea a transformat Piața Navona într-un bulevard de la Prati peste Ponte Umberto I, la care s-a renunțat cînd s-a luat decizia de lărgire a arterei Corso del Rinascimiento. Cu toate astea, spiritul Romei Antice răzbate din forma pieței și din curbele de la Palazzo Massimo alla Colonne. Este un spațiu al artizanilor, al proprietarilor de magazine și al restauratorilor de antichități, care se găsesc pe Via dei Coronari. Recent, aleile înguste din Via della Pace au devenit centrul vieții de noapte din Roma, cu localuri și cafenele ai căror clienți dau buzna vara pe străzi.
Piața păstrează forma ovală, alungită a Circus Maximus, construit de către împăratul Domițian și în centru are o fîntînă grandioasă ce reprezintă principalele rîuri ale lumii printre care și Dunărea.
Fîntîna celor patru fluvii – așa cum este denumită –
este construită în 1651 de sculptorul Bernini, sim­bolizează patru continente împreună cu fluviile cele mai reprezentative sub forma unor bărbați: Gangele din Asia relaxîndu-se, Dunărea din Europa întorcîndu-se pentru a echilibra obeliscul, Rio de la Plata simbolizînd Americile arătînd chel și amețit, iar Nilul din Africa al cărui cap este ascuns deoarece la acea dată nu-i erau cunoscute izvoarele. Obeliscul, în echilibru deasupra unui gol sculptural, este o reproducere din epoca romană, avînd gravate cu hieroglife numele împăraților Vespasian, Titus și Domițian.
(va urma)
NICU MARIUS MARIN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite