M-am bucurat sincer pentru tine, primarule X, cînd ai fost reales, dar nu știam atunci cît de viclean ești. Am crezut că vei fi persoana potrivită la locul potrivit, dar m-am înșelat amarnic. N-aveam de unde să știu cît de duplicitar poți fi: cu o mînă alintîndu-i pe oameni, iar cu cealaltă scotocind prin buzunarele lor, după ultimul leuț pe care îl păstrau pentru vreo aspirină sau pentru un colț de pîine, căci din cauza ta sătenii au devenit tot mai săraci... Tu vrei totul de la ei, de parcă nu ai avea altceva de făcut. De exemplu, să pui și tu mîna pe sapă și să-ți cureți șanțul de uscături, sau izlazul, pe care l-ai concesionat, de bălării, pentru ca să crească iarbă verde și proaspătă pe care animalele să o pască în liniște, că bani iei de la proprietarii lor cît nu face... Uiți că dintre săteni, unii îți sînt vecini. De cînd ai fost ales primar, te porți ca un vechil, și umbli fără rost toată ziua, cu mașina ta 4x4 pe ulițele satului, să știe toată lumea că tu ești stăpîn acolo. Dacă zărești vreun cîrd de gîște bălăcindu-se într-o băltoacă apărută după ploaie, apeși zdravăn pe claxon sau dai iama peste ele, strigînd la proprietarul păsărilor că data viitoare se va trezi cu o amendă... Eu nu mă pun la mintea ta, chiar dacă știu cît de răzbunător ești și ce-ți poate pielea. Am aflat de copil cum e cu stăpînirea: cînd ți-e lumea mai dragă, trimite fiscul peste tine. Așa a pățit biata mama cu perceptorul satului, un ditamai șarpele, cum mi se părea mie, care a venit la noi, cărînd sub braț o mapă neagră, în care își ținea terfeloagele, și avînd întotdeauna asupra lui un sac pe care abia îl ducea în cîrcă după ce-l umplea cu ceea ce lua de la sărmanii oameni. I-a smuls mamei carpeta de pe perete, pe care o avea de dinante de a se mărita, de la bunica ei. Plîngînd, mama a împăturit-o cu grijă și a vîrît-o în sacul nesătulului. După care, nemernicul dus a fost, fără să-i pese de jalea pe care o lăsase în urmă.
Acum, tu, primar al vremurilor noi, l-ai amendat pe-un biet sătean pentru că-și lăsase slobod calul, să pască niște iarbă ofilită de pe lîngă gardul vilei tale. I-ai dat amendă pe motiv că animalul nesupravegheat ar fi un pericol public... Poate că dormeai, și animalul te-a deranjat cu fornăitul lui... De unde să știe bietul de el că pe unde paște stă starostele satului... Calul vecinului tău nu polua aerul și nici nu tulbura liniștea publică. Era un amărît de cal, numai pielea și oasele de el, și nu un ditamai 4x4, pe care dacă îl accelerezi ceva mai tare, cînd pe jos este noroi, nu vor rămîne gard sau perete de casă nemurdărite... Iar oamenii tac, chiar dacă, de la un capăt la altul al satului, se umplu ulițele de norul gros de fum de la autoturismul pe care-l conduci cu nepăsare. L-ai amendat pe vecinul tău, deși știai cît de greu se descurcă cu banii: nu era nici pensionar, nici șomer, de angajat nu se putea angaja din cauza vîrstei și a sănătății precare... Capitalismul vostru l-a lăsat fără loc de muncă și pîine pe masă, că pînă ieri a lucrat bietul om la ferma zootehnică din sat, de care s-a ales praful din cauza nepriceperii și a lăcomiei voastre. N-a fost chip să-l ierți, oricît s-a rugat omul de tine, în timp ce-și ducea calul în ogradă. Și i-ai dat o amendă destul de zdravănă... Ca s-o plătească în douăzeci și patru de ore n-ar fi avut cum, că sărmanul n-avea nici după ce bea apă... Omul își va plăti, însă, amenda, știe că nu va avea noroc de vreo ordonanță de la Guvern care să-o abroge. Și chiar dacă s-ar întîmpla o asemenea minune, va fi tot pentru niște baștani cu bani mulți, ca tine, și nu pentru niște pîrliți cum sînt sătenii care te-au votat, fără să știe ce primar arogant au adus în fruntea bucatelor... Nu-ți face griji, omul își va plăti amenda, nu te teme că o să rămîi cu visteria primăriei goală, din pricina lui. Oamenii simpli sînt buni și corecți. În ciuda greutăților, se achită de obligații și de datorii. Iar tu, primarule, nu-l mai critica toată ziua pe bietul țăran, umblînd pe la diverse televiziuni sau postînd pe internet. Are și el demnitatea lui, familie, copii, rude, prieteni. Iar Cel de Sus le vede pe toate... Roata se învîrtește și, într-o bună zi, nu vei ști cum să fugi mai repede de mîinia Lui, doar cu ce vei avea pe tine... Ia aminte de la primarii de dinaintea ta. Ferește-te de furia țăranului și de copita calului!
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”