Revista literară ,,Cosânzeana”
  • 09-11-2021
  • 0 Comentarii
  • 171
  • 0

În urmă cu 110 ani, în peisajul presei românești apărea revista literar-ilustrată ,,Cosînzeana”, întemeiată de Sebastian Bornemisa, în calitate de proprietar și editor. Publicația a apărut în două etape: 15 octombrie 1911 – 12 februarie 1915 la Orăștie și 1 ianuarie 1922 – 12 februarie 1928 la Cluj. Inițial, revista a avut o apariție bilunară, iar din ianuarie 1912, o apariție pe lună. În cuvîntul adresat cititorilor, fondatorii revistei, definită ca ,,o publicație de orientare și îndrumare culturală”, își anunțau dorința de a cultiva în paginile acesteia ,,dragostea de literatură și cultură românească pînă și în familiile cele mai modeste, în care însă se citește”. Vor apărea, astfel, o serie de articole asemănătoare reportajelor jurnalistice, avînd subiecte diverse: descoperiri, civilizații îndepărtate, istorie, traduceri din scriitori străini, poezii și proză de autori români.
Salutînd apariția noii reviste, Nicolae Iorga scria în ,,Neamul Românesc” literar din 23 octombrie 1911, următoarele: ,,Vechea «Familie» reapare întinerită, în eleganta foaie literară ilustrată «Cosînzeana», pe care începe a o publica la Orăștie întreprinzătorul tînăr Sebastian Bornemisa. Are materie bună și felurită, și nici o pretenție. Așa să rămîie și să aibă noroc”.
Noua publicație avea cel mai bogat repertoriu ornamental și cele mai multe știri referitoare la evenimentele din lumea artelor frumoase. Redactorul-șef, Sebastian Bornemisa, a strîns în jurul său nume de prestigiu ale culturii naționale, preocupat fiind atît de conținutul publicației, cît și de aspectul său estetic. În decursul celor cinci ani de apariție, este evidentă evoluția sa sub aspect grafic, începînd cu realizarea copertelor, cu diversitatea ornamentală și calitatea materialului ilustrativ. Unul dintre realizatorii ilustrației a fost Florian Mureșan, profesor de desen la Gimnaziul din Nagyszombat, care a desenat întreg alfabetul de inițiale, cu motive românești, originale, foarte frumoase.
Printre colaboratorii de seamă ai revistei s-au numărat Aron Cotruș, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Zaharia Bîrsan, Alexandru Ciura, Aurel Zegreanu ș.a. În 1922, Ion Agârbiceanu a publicat în revista ,,Consînzeana” povestirea ,,Piciorul de lemn”, prima formă a romanului ,,Stana”. Sebastian Bornemisa îi va trimite lui Liviu Rebreanu primul număr din ,,Cosînzeana”, pentru a-l convinge de viabilitatea proiectului său editorial. Se pare că Bornemisa l-a convins pe tînărul scriitor, acesta din urmă trimițîndu-i nuvela ,,Proștii”, ce fusese, însă, publicată în Regat (în Convorbiri critice). Totodată, la 19 iunie 1912, editorul S. Bornemisa îl anunță pe Liviu Rebreanu că volumul de său debut, ,,Frămîntări”, o culegere de nuvele, a fost tipărit, solicitînd adresa și modalitatea în care să-i fie expediate cele 200 de exemplare ce-i reveneau ca drepturi de autor.
Poezia publicată în paginile revistei este semnată de V. Eftimiu, H. Frollo, Ada Nagy, M. Săulescu, C.S. Făgețel, Al. George, O. Hulea, Vioara din Bihor, E. Parago, G. Năsturaș, iar proza, de Al. Cazabanu, Al. Ciurea, J. Barth. Critica literară e reprezentată de G.S. Făgețel, Al. Ciurea, H. Stanal, Radu S. Dragnea. Consistentă este istoria literară, fiind prezentate operele lui S. Bărnuțiu, A.D. Xenopol, Pompiliu Eliade, G. Barițiu. Numeroase articole sînt consacrate problemelor sociale importante: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență etc.
De altfel, prin bogatul material prezentat, revista ,,Consînzeana” își afirmă clar crezul national, militînd pentru o cultură și o literatură românească puse în slujba desăvîrșirii unității naționale. După primul război mondial, literatura ocupă un spațiu mai întins.
Menționări referitoare la Unirea Principatelor Române și la domnitorul Alexandru Ioan Cuza se regăsesc în multe din numerele revistei. Textele îl înfățișează pe Cuza ca pe una dintre cele mai importante personalități istorice ale românilor, fiindu-i apreciate eforturile de modernizare a țării, iar cea mai însemnată realizare a sa este socotită unirea celor două țări române, prin care a creat „o țară singură și frumoasă, România liberă de azi”. În paginile aceleiași publicații este semnalată și apariția unor tipărituri referitoare la Unirea din 1859, dar și despre viața și activitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cărțile cu aceste subiecte fiind considerate o lectură folositoare și necesară care „împrospătează toată istoria în mintea generației de azi”.
Rubrica „Flori de-o zi” din revista „Cosînzeana”, Orăștie, 1911, nr. 4, p. 50, se deschide cu un text dedicat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în care se vorbește despre importanța domniei și a reformelor sale: „În istoria neamului nostru, e una dintre cele mai însemnate pagini - epoca marelui domn al Țărilor românești: Alexandru Ioan Cuza Vodă. Ajuns pe tronul Moldovei și al Munteniei, uni aceste două țări, creînd, cu ajutorul marilor bărbați ai timpului său, o țară singură și frumoasă, România liberă de azi, din cele două țărișoare mici supuse ingerinții Turcilor și Rușilor și lăcomiei fără de margini a Austriei. Unite odată țările românești, el nu se mulțumi cu atît, ci se apucă să ducă la îndeplinire marile reforme cerute în programele de la 1821 și 1848. Și cu ajutorul oamenilor săi providențiali, Barbu Catargiu, Kogălniceanu și alții, puse piatra fundamentală a unei constituții și vieți de stat care au dus România unde se află azi. (…)”.
La aniversarea a 55 de ani de la Unirea Principatelor Române, în revista „Cosînzeana” (nr. 7 din 22 februarie 1914) este publicat un amplu articol, avînd reproduse, în partea de sus a paginii, două portrete, cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și cel al soției sale, Elena „întîia Doamnă a României unite”. În text se spune: „Dacă altceva nimic n-ar fi făcut în scurții 7 ani de Domnie, decît că, cu conlucrarea lui și în persoana lui, s-a dus la îndeplinire marele act al Unirei – și e destul ca el figură strălucită să rămînă în istoria acestui stat. (…). Din prilejul împlinirii celor 55 de ani de la urcarea lui pe Tronul cel dintîi al României de azi – ziarele din Țară ce-i cinstesc memoria îl scot la iveală, ba broșuri ocazionale îi împrospătează toată istoria în mintea generației de azi. (…)”.
În același număr al revistei, este anunțată apariția unei lucrări dedicate lui Alexandru Ioan Cuza, intitulată „Domnia și detronarea lui Cuza-Vodă”. Cartea cuprindea 160 de pagini și se putea cumpăra de la Librăria Sebastian Bornemisa din Orăștie, cu „80 de fileri și 5 fileri porto”. În scurta prezentare a cărții se preciza: „Recomandăm cartea, ca o folositoare cetire istorică, mai ales că la noi așa de puțin e cunoscut emoționantul capitol din istoria României, care cuprinde domnia de 7 ani a lui Cuza-Vodă”. Pe aceeași pagină se remarcă, de asemenea, o ilustrație cu teiul lui Eminescu și textul referitor la apariția unui album dedicat lui Aurel Vlaicu.
R. M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite