Bătrînul an sub geam a obosit
Și timpul zgribulit așteaptă-afară,
Se plimbă iarna-n caru-i poleit
Învăluită-n horbote de ceară

Deasupra se destramă străvezii
Secundele cu fețele pălinde,
Cuvintele topite-n poezii
Mai pîlpîie-n ecouri de colinde

Urările dansează în pahar
Și au miros de brad și de ninsoare,
Ceasornicul adoarme-n calendar,
Se-adună timpu-n noaptea cea mai mare

Iar cerul naște fulgi în loc de rouă,
Ne socotim cu toții melomani,
În cîntec vrem să naștem vreme nouă,
Ne rătăcim în noi și printre ani

Apare Noul An îmbujorat
Cu zurgălăi și cu crenguțe ninse,
Se-nalță cupele cu vin roșcat
Și ard ca niște candele aprinse.
Catrene cu tîlc
Profesiune de credință
Cît rostul epigramei îl împart
Cu-atîți confrați ce scriu să-i dea putere,
De epigramă n-o să mă despart
Chiar dacă anii se vor strînge-n ere.
Favorizarea bătrînilor
Această viață-i o cărare
Ce tot spre cimitir se-abate,
Da-i singurul lăcaș spre care
Bătrînii au întîietate.
Cuvîntări
De omenie multe spune,
Cu vorbe-alese te îmbată,
Dar omenia-i acțiune,
E predicat, nu-i predicată.
Alb-negru
Din alb faci negru mai ușor –
Oricine-acceptă adevărul –
Dar, după ce trec anii-n zbor,
Din negru, alb se face părul.
Inflația de epigramă
Cînd volumele se-adună
Și îi duc valorii lipsa,
Dă-mi o epigramă bună
Și-o să-nving apocalipsa.
Precizare
Fie-i lauzi, fie-i critici,
Nu spera să ai amici
Că prietenii politici
Nu-s prieteni, ci complici.
ELIS RÂPEANU